81. Mai mult decât de dezolare, gnosticii se tem de consolare. Putini, în consolare, pãstreazã limitele curtoaziei.
82. Cãci, în consolare, sufletul îsi gãseste partea sa: bucuria. Dar nimic nu este pentru el în dezolare.
83. Se poate ca umplându-te, Dumnezeu sã te priveze, si se poate ca lipsindu-te, sã te copleseascã.
84. Dacã, într-adevãr, privându-te, El îti deschide usa întelegerii, atunci lipsa devine ea însãsi un dar.
85. Exteriorul creaturilor este o amãgire, interiorul – un avertisment. Sufletul admirã aparentele înselãtoare, în timp ce inima pãtrunde intimitatea avertismentului.
86. Vrei o putere care nu piere? Sã nu te reazimi pe o putere destinatã distrugerii.
87. Adevãrata traversare miraculoasã este aceea în urma cãreia, alungând de la tine spaţiul lumii, vezi Lumea Cealaltã mai aproape de tine decât tu însuti.
88. Darurile care vin de la creaturi sunt niste privatiuni. Privatiunile care vin de la Dumnezeu sunt niste binefaceri.
89. Dumnezeu este prea mare pentru a-Si recompensa servitorul la timp, atunci când acesta îl serveste cu precizie.
90. Ca recompensã pentru supunerea ta e suficient ca El sã te considere demn de ea.
duminică, martie 11, 2007
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (71-80)
71. El nu a situat în Lumea Cealaltã locul recompensei servitorilor sãi decât pentru cã aceastã lume nu poate contine ceea ce El vrea sã le dea, si pentru cã El le pretuieste mult prea mult valoarea pentru a-i recompensa într-o lume trecãtoare.
72. A gãsi fructul actiunii în aceastã lume este dovada cã ea este agreatã în cealaltã.
73. Vrei sã-ti cunosti valoarea în fata Lui? Priveste la ce te foloseste.
74. Atunci când El te face supus si, în supunerea ta, detasat pentru El, sã stii cã te acoperã de haruri exterioare si interioare.
75. Cel mai bun lucru pe care poti sã I-l ceri este ceea ce El însusi îti cere!
76. Sã te întristezi pentru acte de nesupunere fãrã sã faci eforturi pentru a te corecta este semn de iluzie.
77. Gnosticul nu este cel care, prin limbaj aluziv, îl gãseste pe Dumnezeu mai apropiat de sine decât aluzia sa, ci cel care nu mai posedã limbajul aluziv, fiind anihilat în fata lui Dumnezeu si concentrat în contemplarea Sa.
78. Speranta este ceea ce e însotit de actiune. Dacã nu, e o veleitate.
79. Ceea ce gnosticii îi cer lui Dumnezeu: sinceritatea în îndeplinirea operelor si pãzirea celor cuvenite Domnului.
80. El te aseazã în consolare ca sã nu te lase în dezolare, si te aseazã în dezolare pentru a nu te lãsa în consolare. Apoi El te smulge uneia si alteia pentru ca sã nu apartii nimãnui decât Lui.
72. A gãsi fructul actiunii în aceastã lume este dovada cã ea este agreatã în cealaltã.
73. Vrei sã-ti cunosti valoarea în fata Lui? Priveste la ce te foloseste.
74. Atunci când El te face supus si, în supunerea ta, detasat pentru El, sã stii cã te acoperã de haruri exterioare si interioare.
75. Cel mai bun lucru pe care poti sã I-l ceri este ceea ce El însusi îti cere!
76. Sã te întristezi pentru acte de nesupunere fãrã sã faci eforturi pentru a te corecta este semn de iluzie.
77. Gnosticul nu este cel care, prin limbaj aluziv, îl gãseste pe Dumnezeu mai apropiat de sine decât aluzia sa, ci cel care nu mai posedã limbajul aluziv, fiind anihilat în fata lui Dumnezeu si concentrat în contemplarea Sa.
78. Speranta este ceea ce e însotit de actiune. Dacã nu, e o veleitate.
79. Ceea ce gnosticii îi cer lui Dumnezeu: sinceritatea în îndeplinirea operelor si pãzirea celor cuvenite Domnului.
80. El te aseazã în consolare ca sã nu te lase în dezolare, si te aseazã în dezolare pentru a nu te lãsa în consolare. Apoi El te smulge uneia si alteia pentru ca sã nu apartii nimãnui decât Lui.
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (61-70)
61. Nimic nu te conduce atât cât iluzia!
62. Esti liber atunci când nu mai speri la un anumit lucru, sclav atunci când râvnesti la el.
63. Cel care nu merge spre Dumnezeu pornind de la mângâierile binefacerilor Sale, va fi condus spre El cu lanturile încercãrilor.
64. Cel care nu primeste favorurile divine cu actiuni mistice, riscã sã le piardã. Cel care le primeste cu recunostintã, le retine ca înlãntuite.
65. Ai grijã: dacã îti trimite favorurile Sale, iar tu continui sã actionezi gresit, El te conduce usor spre pierdere: “Noi îi vom conduce spre pierdere pe cãi pe care ei nu le cunosc” (Al-A’raf 182)
66. Dacã pedeapsa întârzie sã vinã, în timp ce el se comportã rãu cu Dumnezeu, novicele îsi spune în ignoranta sa: dacã faptele mele ar fi condamnabile, de mult ar fi oprit El ajutorul Sãu, îndepãrtându-mã de El. În realitate, el le-a oprit deja, si tu o ignori, fie si privându-te de reînnoirea harului. Si te-a aruncat departe de El, fãrã ca tu s-o stii, fie si lãsându-te pradã capriciilor tale.
67. Dacã vezi un credincios pe care Dumnezeu îl constrânge la practica devotiunilor externe, si îl mentine mult timp în ea, chiar dupã ce l-a dãruit cu mult har, nu dispretui ceea ce Domnul îi dã pentru cã nu vezi în el nici semnul gnosticilor nici bucuria amantilor. Nu ar exista practica devotiunilor externe dacã nu ar avea si atingeri mistice.
68. Pe unii, Dumnezeu îi tine pentru serviciul Sãu, pe altii, îi onoreazã cu dragostea Sa: “Noi îi vom ajuta pe toti, pe acestia ca si pe ceilalti, cu harul Domnului, si harul Domnului nu poate fi împiedicat” (Al-Isra, 20).
69. Sunt rare vizitele divine care nu sunt subtile, astfel ca nimeni sã nu creadã cã le-a meritat prin predispozitiile sale.
70. Dacã vezi pe cineva rãspunzând tuturor întrebãrilor, exteriorizând tot ceea ce contemplã si povestind tot ceea ce învatã, poti concluziona cã e un ignorant.
62. Esti liber atunci când nu mai speri la un anumit lucru, sclav atunci când râvnesti la el.
63. Cel care nu merge spre Dumnezeu pornind de la mângâierile binefacerilor Sale, va fi condus spre El cu lanturile încercãrilor.
64. Cel care nu primeste favorurile divine cu actiuni mistice, riscã sã le piardã. Cel care le primeste cu recunostintã, le retine ca înlãntuite.
65. Ai grijã: dacã îti trimite favorurile Sale, iar tu continui sã actionezi gresit, El te conduce usor spre pierdere: “Noi îi vom conduce spre pierdere pe cãi pe care ei nu le cunosc” (Al-A’raf 182)
66. Dacã pedeapsa întârzie sã vinã, în timp ce el se comportã rãu cu Dumnezeu, novicele îsi spune în ignoranta sa: dacã faptele mele ar fi condamnabile, de mult ar fi oprit El ajutorul Sãu, îndepãrtându-mã de El. În realitate, el le-a oprit deja, si tu o ignori, fie si privându-te de reînnoirea harului. Si te-a aruncat departe de El, fãrã ca tu s-o stii, fie si lãsându-te pradã capriciilor tale.
67. Dacã vezi un credincios pe care Dumnezeu îl constrânge la practica devotiunilor externe, si îl mentine mult timp în ea, chiar dupã ce l-a dãruit cu mult har, nu dispretui ceea ce Domnul îi dã pentru cã nu vezi în el nici semnul gnosticilor nici bucuria amantilor. Nu ar exista practica devotiunilor externe dacã nu ar avea si atingeri mistice.
68. Pe unii, Dumnezeu îi tine pentru serviciul Sãu, pe altii, îi onoreazã cu dragostea Sa: “Noi îi vom ajuta pe toti, pe acestia ca si pe ceilalti, cu harul Domnului, si harul Domnului nu poate fi împiedicat” (Al-Isra, 20).
69. Sunt rare vizitele divine care nu sunt subtile, astfel ca nimeni sã nu creadã cã le-a meritat prin predispozitiile sale.
70. Dacã vezi pe cineva rãspunzând tuturor întrebãrilor, exteriorizând tot ceea ce contemplã si povestind tot ceea ce învatã, poti concluziona cã e un ignorant.
vineri, martie 09, 2007
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (51-60)
51. Opera de la care inimile pot spera cel mai mare folos este aceea pe care tu nici mãcar nu o remarci si a cãrei existentã ti se pare nedemnã.
52. El nu-ti trimite o atingere misticã decât pentru ca, prin ea, sã vii la El.
53. El ti-o trimite pentru a te sustrage mâinilor altora si sã te elibereze de sclavia creaturilor.
54. El ti-o trimite pentru a te smulge închisorii fiintei tale si a te arunca în aerul liber al contemplatiei.
55. Luminile sunt vehicule pentru inimi si pentru constiinte.
56. Lumina este armata inimii, la fel cum întunericul este armata sufletului. Atunci când Dumnezei ia apãrarea servitorului Sãu, îi trimite în ajutor armata luminii, si îndepãrteazã de la el fortele întunericului, si tot ce este altceva decât El.
57. Rostul luminii este sã dezvãluie, rostul ochiului interior este sã judece, si inimii, sã înainteze sau sã dea înapoi.
58. Fie ca observanta ta sã nu te bucure ca venind de la tine, ci ca purcezând de la Dumnezeu prin tine.
“Spune: prin gratia lui Dumnezeu si milostenia Sa. În asta sã se bucure, cãci asta este mai bun decât ce strâng ei.” (Yunus, 58).
59. El îi priveazã pe cei ce se îndreaptã spre El si pe cei care au ajuns la El sã-si vadã actele si sã-si contemple stãrile mistice. Pe primii, pentru cã n-au realizat încã starea de sinceritate cu El, pe ultimii deoarece, contemplându-L, au pierdut orice interes pentru ceea ce nu e El.
60. Josnicia sufletului nu se dezvoltã decât pornind de la sãmânta cupiditãtii.
52. El nu-ti trimite o atingere misticã decât pentru ca, prin ea, sã vii la El.
53. El ti-o trimite pentru a te sustrage mâinilor altora si sã te elibereze de sclavia creaturilor.
54. El ti-o trimite pentru a te smulge închisorii fiintei tale si a te arunca în aerul liber al contemplatiei.
55. Luminile sunt vehicule pentru inimi si pentru constiinte.
56. Lumina este armata inimii, la fel cum întunericul este armata sufletului. Atunci când Dumnezei ia apãrarea servitorului Sãu, îi trimite în ajutor armata luminii, si îndepãrteazã de la el fortele întunericului, si tot ce este altceva decât El.
57. Rostul luminii este sã dezvãluie, rostul ochiului interior este sã judece, si inimii, sã înainteze sau sã dea înapoi.
58. Fie ca observanta ta sã nu te bucure ca venind de la tine, ci ca purcezând de la Dumnezeu prin tine.
“Spune: prin gratia lui Dumnezeu si milostenia Sa. În asta sã se bucure, cãci asta este mai bun decât ce strâng ei.” (Yunus, 58).
59. El îi priveazã pe cei ce se îndreaptã spre El si pe cei care au ajuns la El sã-si vadã actele si sã-si contemple stãrile mistice. Pe primii, pentru cã n-au realizat încã starea de sinceritate cu El, pe ultimii deoarece, contemplându-L, au pierdut orice interes pentru ceea ce nu e El.
60. Josnicia sufletului nu se dezvoltã decât pornind de la sãmânta cupiditãtii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)