Ceremonialul vizitării/găzduirii musulmanilor

Întrebare:
Îmi puteţi spune care sunt îndatoririle ce-mi revin şi care sunt regulile de politeţe aplicabile atunci când voi merge în vizită la prietena mea?

Răspuns:
Vizitarea unui musulman din dragoste pentru Dumnezeu este un act investit cu multă virtute în islam, fapt confirmat de numeroase hadith-uri. Iată două dintre ele:

1. Abu Huraira (raa) relatează că l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (slaws) spunând: „O persoană şi-a vizitat fratele în alt oraş şi Dumnezeu a trimis un Înger să-l aştepte în cale şi când omul a ajuns la el, Îngerul i-a zis: „Unde vrei să mergi?” El a răspuns: „Vreau să merg la fratele meu, în acest oraş.” Îngerul a spus: „I-ai făcut vreo favoare (pentru care ai de gând să ceri răsplată)?” Omul a zis: „Nu, decât că-l iubesc de dragul lui Dumnezeu, Cel Preaînalt şi Lăudat.” La care el a zis: „Sunt un trimis al lui Dumnezeu către tine (să te înştiinţez) că Dumnezeu te iubeşte aşa cum îl iubeşti tu pe fratele tău (de dragul Lui). (Sahih Muslim, 16/124)

2. Abu Huraira (raa) relatează că l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu (slaws) spunând: „Oricui vizitează pe cineva suferind sau pe un frate al său ca să se facă plăcut lui Dumnezeu, muezinul îi strigă: "Să fii fericit, paşii tăi să fie binecuvântaţi şi să fii răsplătit cu un loc demn în Paradis"” (Sahih Al-Adab)

Există, într-adevăr, o anumită etichetă conform căreia se purcede la nobilul act al vizitării sau găzduirii musulmanilor. Aceasta a fost schiţată de Şeicul Hamed Al-`Ali, profesor la catedra de Patrimoniu Islamic din cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei din Kuweit şi imam la Moscheea Dahiat As-Sabahiyya. El afirmă:

„Comportamentul politicos pe care ar trebui să-l observe o persoană care merge în vizită este următorul:

1. Vizitele se fac într-un moment convenabil, anterior convenit.
2. Se recomandă evitarea vizitării acelor persoane care preferă solitudinea sau care se află într-o perioadă de retragere spirituală, cu excepţia cazului în care vizita are loc într-un interval de timp pe care acestea l-au consacrat primirii vizitatorilor.
3. Este bine ca obiceiului de a cere de trei ori permisiunea înainte de a intra să i se acorde atenţia cuvenită.
4. Vizita nu trebuie prelungită peste limita cuvenită.
5. Abordarea unor subiecte care ar putea pune gazda în situaţii delicate este considerată nepoliticoasă.
6. Este de dorit ca musafirul să evite „conversaţiile prohibite”, respectiv bârfirea şi calomnierea altor persoane. Dialogul ar trebui, în schimb, să abunde în dhikr, în amintirea lui Dumnezeu.
7. Vizita nu trebuie prelungită până la instalarea plictiselii, a oboselii.
8. Uzanţa coborârii privirii trebuie respectată aşa cum se cuvine; vizitatorul este preferabil să evite să privească insistent lucrurile din jurul său.
9. Nu este recomandabil să scoateţi în evidenţă defecte sau să vă referiţi negativ la preparatele şi băuturile care vi se oferă; arătaţi, mai bine, recunoştinţă pentru ospitalitate şi rugaţi-L pe Dumnezeu să binecuvânteze gazda.

În ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă, iată comportamentul care i se recomandă:

1. Întâmpinarea cu politeţe a musafirilor.
2. Întreţinerea musafirilor cu o conversaţie productivă, fiindcă şi aceasta este o formă de ospitalitate.
3. Servirea musafirilor cu hrană şi băutură în limita mijloacelor de care se dispune, fără a recurge la extreme pentru manifestarea ospitalităţii.
4. Sugerarea de sfaturi într-un mod politicos, mai ales în situaţiile în care musafirul ajunge să spună ceva necuvenit.
5. Încheierea vizitei cu aceeaşi curtoazie ca şi la întâmpinarea musafirului.”