Cele şase aspecte ale căii: III. Ştiinţa ('ilm)

a) Ştiinţa în Coran

- „Spune: „Cei care ştiu sunt oare deopotrivă cu cei care nu ştiu?”” (XXXIX, 9)

- „Dumnezeu îi va ridica pe trepte pe cei care cred şi au primit ştiinţa.” (LVIII, 11)

- „Se tem însă de Dumnezeu numai robii Săi cei ştiutori.” (XXXV, 28)

- „Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!” (XX, 114)

b) Ştiinţa în Hadith-uri

- „Căutaţi cunoaşterea, la nevoie, chiar şi până-n China; căutarea cunoaşterii este o obligaţie absolută pentru orice musulman, bărbat sau femeie.”

- „Nenorocit este cel lipsit de ştiinţă şi nenorocit este cel care cunoaşte, însă nu-şi foloseşte cunoaşterea.”

- „Luaţi din ştiinţă tot ceea ce doriţi, căci, pe Dumnezeu, nu veţi fi răsplătiţi de multitudinea ştiinţelor [pe care le deţineţi] decât după ce le veţi fi pus în aplicare.”

- „Cel care caută cunoaşterea este asemenea celui care imploră îndurarea. Va fi unul dintre stâlpii islamului şi-şi va primi răsplata alături de profeţi.”

- „Un savant de a cărui cunoaştere se beneficiază valorează cât o mie de asceţi.”

- „Dumnezeu preferă cerneala savantului în locul sângelui martirului.”

- „Oricine va învăţa o ştiinţă, va fi răsplătit din plin de către Dumnezeu; oricine va învăţa o ştiinţă şi o va practica, Dumnezeu îi va dărui şi cunoaşterea a ceea ce până atunci ignorase.”

- „Există două feluri de cunoaştere: una aflată în inimă, folositoare, şi una aflată pe vârful limbii, un argument împotriva fiilor lui Adam.”

- „Oricare lucru are un drum care duce până la el; cel care duce spre rai este acela al cunoaşterii.”

- „Niciun lucru nu-l completează mai bine pe un altul decât cunoaşterea, blândeţea firii.”

- „Superioritatea Cunoscătorului asupra devotului este comparabilă cu superioritatea Mea faţă de cel mai mărunt dintre voi.”

c) Ştiinţa în adagii sufite

- „Pune în practică ceea cunoşti, pentru ca ceea ce-ţi este necunoscut să ţi se reveleze.” (Ghazali).

-„Ştiinţa utilă este cea care îţi umple pieptul cu razele ei şi îţi ridică voalul inimii.” (hikma)

- „Cea mai bună stiinţă este cea care însoţeşte teama de Dumnezeu.” (hikma)

- „Dacă ştiinţa se aliază cu teama, atunci este în folosul tău, dacă nu, este împotriva ta.”
(hikma)

- „O, Doamne! Eu, cu toată cunoaşterea pe care o deţin, sunt necunoscător; cum să nu fiu, atunci, necunoscător în ignoranţa mea?” (hikma)

- „O, Doamne! Dăruieşte-mi o parte din ştiinţa care este numai a Ta şi protejează-mă cu misterul numelui Tău secret.” (hikma)

- „Adevărata cunoaştere nu se obţine decât atunci când o cerem cu adevărat, cu umilinţă.” (Seiyyd)

- „Nu căutaţi adevărul; căutaţi mai întâi să vă purificaţi” (Seiyyd)

- „Lectura este simplă cunoaştere: doar cuvântul rostit şi prezenţa vie transformă.” (Seiyyd)

- „Adevărata ştiinţă nu se obţine din cărţi. Ar fi mult prea simplu să adunăm toate cărţile scrise vreodată despre sufism pentru a o obţine. Adevărata ştiinţă vă va veni din interior, din inima voastră. ('ilm laduni: „o ştiinţă de la Noi”, cum spune Dumnezeu în Coran)” (Seiyyd)

- „Adevărata cunoaştere nu se obţine decât când o cerem cu adevărat, cu umilinţă. Pornirea pe drumul către ea e comparabilă cu aceea a cuiva care doreşte să bea apă dintr-un pârâu: trebuie să se aplece până la el pentru a bea. Apa se găseşte mereu în punctul cel mai coborât dintr-un anume loc. Trebuie să fim precum apa.” (Seiyyd)

- „Cei care se bazează numai pe scrierile lui 'Ibn Arabi şi ale altor maeştri sufi nu fac decât să le urmeze jalaba-urile, adică veşmintele. Metodele potrivite de educaţie variază în funcţie de condiţiile epocii, şi numai Maestrul viu deţine cheile progresului iniţiatic.” (Seiyyd)

- „Lectura culegerii de hadith-uri a lui Bukhari şi lectura Kitab al-Shif’a aduc o mare îmbogăţire spirituală. Lectura Sirrei (biografia Profetului) ne permite să ne impregnăm de calităţile profetice: aceasta ne îngăduie să primim şi o anumită educaţie, o învăţătură, pe care să le punem în aplicare. Când citim biografia Profetului, rămânem uimiţi de similitudinea dintre relaţiile existente între acesta şi comunitatea sa în timpurile acelea şi ceea ce trăim pe cale în zilele noastre. În fapt, este una şi aceeaşi învăţătură care se perpetuează. Biografia Profetului ne face să înţelegem că cel mai important nu este să asimilăm cunoaştere, ci să dobândim o anumită educaţie şi să punem lucrurile în practică” (Seiyyd)

- „Discipolii caută uneori cunoaşterea în cărţi, dar este momentul să li se spună că ceea ce citesc în ele este doar futilitate (hawa). Pe cale vor găsi tot ceea ce au aflat în cărţi şi tot ceea ce au auzit la diverse reuniuni: să mai ştie că toate acestea nu sunt nimic faţă de învăţătura primită pe cale, care cuprinde toate ştiinţele. Am abordat aceste chestiuni importante pentru ca ei să afle că pe cale se găseşte o uriaşă comoară de ştiinţă.
Discipolul nu trebuie să se încleşteze cu obstinaţie de studiul cărţilor. Trebuie să facă din calea sa singura cale care-i va îngădui să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu şi să dobândească toate ştiinţele. Trebuie să prefere calea sa tuturor celorlalte căi, altor asocieri şi cărţilor, fiindcă aceasta conţine tot ceea ce îi trebuie.” (Seiyyd)

- „Oamenii cei mai absenţi de la Dumnezeu sunt savanţii, apoi devoţii şi apoi asceţii, fiindcă aceştia sunt voalaţi de cunoaşterea pe care o deţin, de actele lor de devoţiune şi de ascetism. Necunoaşterea care duce la Dumnezeu este, de fapt, o ştiinţă. Iar ştiinţa care Îl ascunde pe Dumnezeu este, de fapt, ignoranţă. De aceea se şi spune: „ce valorează ştiinţa unui savant mulţumit de sine?”” (hikam). „Eu afirm că ştiinţa aceasta este un văl care i-L ascunde pe Dumnezeu.” ('Ibn 'Ajiba, în comentariul hikam-urilor)