Glose la un hadith convenit

Găsim în culegerea de hadith-uri a lui Abu Zakaria Mohiuddin Yahya Ibn Sharaf an-Nawawi (cunoscut mai pe scurt ca Imamul An-Nawawi), redactată în secolul VII după Hegira (adică secolul 13 Anno Domini) o povestioară orientală exemplară ţesută în jurul Profetului Muhammad. Este atât de profundă şi de actuală, încât timpul n-a izbutit nicicum s-o erodeze. Este atât de dramatică încât pare izvorâtă din mintea unui Shakespeare. Este atât de fracturată şi de misterioasă încât cu greu s-ar găsi ceva care să concilieze în egală măsură gustul structuraliştilor europeni cu şocul neaşteptat al unui kian japonez. Este, în cele din urmă, atât de scurtă, încât pomenirea ei integrală n-ar lua mai mult de un paragraf:

Citeste mai mult.

Cum să ne menţinem concentrarea în timpul rugăciunii?

Întrebare: Mă rog de cinci ori pe zi dar nu mă pot concentra asupra rugăciunii. Mintea mea pare să rătăcească tot timpul, preocupată de diverse lucruri. Parcă Satan îmi dă târcoale chiar şi atunci când mă rog. Mi-aş dori foarte mult să rezolv această problemă. Credeţi că o soluţie ar fi să mă concentrez asupra înţelesului cuvintelor pe care le rostesc în timpul rugăciunii?

Răspuns: Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Muzzamil Siddiqi, fost preşedinte al Societăţii Islamice al Americii de Nord (ISNA), a emis următoarea Fatwa:

„Dumnezeu să te binecuvânteze pentru preocuparea ta faţă de săvârşirea rugăciunii. Cu toţii ar trebui să încercăm să fim atenţi când ne săvârşim rugăciunile, tot aşa cum ar fi bine să ne străduim să ne perfecţionăm şi să înfrumuseţăm actul rugăciunii. Unicul scop al rugăciunii este acela de a ne aminti astfel de Dumnezeu şi de a simţi prezenţa Sa în interiorul nostru. Într-un hadith celebru, Profetul (slaws) a spus: „Ihsan înseamnă a-l adora pe Dumnezeu ca şi cum l-ai vedea, căci chiar dacă tu nu Îl vezi, El te vede” (relatat de Al-Bukhari).

Cele ce urmează te vor ajuta, insha’Allah, să-ţi menţii concentrarea în timpul rugăciunii:

1. Intenţia de a te ruga trebuie să fie prezentă în inima ta. Ea este adevăratul sălaş al intenţiei. Propune-ţi să te rogi lui Dumnezeu Preaînaltul doar din iubire faţă de El. Concentrează-te asupra tipului de rugăciune pe care o săvârşeşti. Este una obligatorie sau una facultativă? Faci rugăciunea Fajr, Zuhr, `Asr, Maghrib, `Isha’ sau altă rugăciune? Câte unităţi de rugăciune (rak`ah) cuprinde ea? O săvârşeşti singur sau în comunitate? Cu cât intenţia ta va fi mai precisă, cu atât atenţia şi concentrarea ţi se vor îmbunătăţi.

2. Săvârşeşte rugăciunile la timpul lor, fără nicio tergiversare.

3. Săvârşeşte-ţi rugăciunea în conformitate cu sunnah Profetului (slaws).

4. Stai drept. Ţine ochii deschiţi şi îndreaptă-ţi privirea asupra locului prosternării sau al sujud-ului atunci când eşti în picioare. Când te apleci (ruku`) priveşte-ţi picioarele, când eşti în sujud priveşte în pământ, iar când eşti aşezat priveşte în poală sau uită-te la mâini.

5. Nu te juca cu degetele şi nu-ţi atinge faţa, corpul sau îmbrăcămintea cu mâinile. Fii cât se poate de liniştit.

6. Gândeşte că te afli în prezenţa lui Dumnezeu şi că El te vede.

7. Nu-ţi face rugăciunile în grabă. Fiecare parte a rugăciunii trebuie săvârşită cu atenţie şi în linişte interioară.

8. Recită cuvintele cu grijă şi fii atent la înţelesul celor rostite. Trebuie să cunoşti sensul diverselor suplicaţii sau du`a pe care le foloseşti în rugăciune.

9. Roagă-l pe Dumnezeu cu toată sinceritatea să te ajute în practica rugăciunii şi să-ţi accepte rugăciunile săvârşite. Profetul (slaws) obişnuia să spună: Allahumma a`inni `ala dhikrika wa shukrika wa husn `ibadatika (O, Doamne, ajută-mă să-mi amintesc de Tine, să-Ţi fiu recunoscător şi să Te slăvesc în cel mai bun mod cu putinţă.)

10. În final, aminteşte-ţi că alimentele haram, veniturile obţinute pe căi necinstite şi păcatele alungă bucuria şi concentrarea din rugăciune. Străduieşte-te să te păstrezi cât mai pur şi mai curat cu putinţă.

Qassida Burda Documentary

Scrisorile unui maestru sufi (de Al- 'Arabi ad-Darqawi) – 22

Contemplaţia (shuhûd) este intuiţie, iar intuiţia nu poate fixată decât prin cele sensibile, şi nu durează decât prin conversaţia spirituală (mudhdkarah), vizitarea sfinţilor şi ruptura obiceiurilor. Imediat ce apare stagnarea, contemplaţia încetează inevitabil. Aşadar, nu vă opriţi din mişcare, adică din acţiunile care intensifică contemplaţia. Maestrul nostru (fie ca Dumnezeu să fie mulţumit de el) îmi repeta întotdeauna : « Intuiţia este foarte subtilă şi fugitivă. Dacă omul nu este atent, îi va scăpa din mână înainte să-şi dea seama. »

Cu alte cuvinte, intuiţia nu poate fi fixată decât prin simbol, şi nu poate fi menţinută decât prin frecventarea oamenilor spirituali, influenţa emanând de la sfinţii vii şi mormintele sfinţilor, şi lupta împotriva obiceiurilor pasive ale sufletului.

Scrisorile unui maestru sufi (de Al- 'Arabi ad-Darqawi) – 21

I-am spus unuia dintre fraţii noştri : cel care doreşte să fie într-o stare de perpetuă concentrare să-şi stăpânească limba. Şi vă recomandăm : dacă sunteţi într-o stare de perplexitate (hayrah) nu vă grăbiţi să vă agăţaţi de ceva, nici scriind, nici prin vreo altă metodă, pentru a nu închide uşa nevoii cu propria voastră mână, căci această stare asumă pentru voi rolul Numelui suprem [1]. Dar Dumnezeu ştie mai bine.

Ibn 'Atâï-Llâh spune în Cuvintele sale de înţelepciune : « Pentru un căutător spiritual, o tristeţe bruscă este cheia darurilor spirituale ». El mai spune : « Poate că veţi găsi în tristeţe o binefacere pe care n-aţi ştiut s-o găsiţi nici în post, nici în rugăciune. De aceea, dacă această stare vă vizitează, nu vă apăraţi împotriva ei şi nu vă grăbiţi să-i căutaţi remediu, de teamă să nu alungaţi binele care vă vizitează nestingherit, ci încredinţaţi-vă voinţa în întregime Domnului vostru, şi atunci veţi vedea miracole. » Maestrul nostru obişnuia să-i spună celui cuprins de perplexitate : « Destinde-ţi spiritul şi învaţă să înoţi ! »

Note :

[1] Numele suprem al lui Dumnezeu.

Scrisorile unui maestru sufi (de Al- 'Arabi ad-Darqawi) – 20

În ceea ce-l priveşte pe profesorul despre care mi-ai vorbit şi care nu găseşte starea de prezenţă, spune-i să nu privească nici spre trecut, nici spre viitor, să fie « fiul clipei », şi să ia ţintească cu ochii spre clipă. Atunci o va găsi, dacă Dumnezeu vrea. Conştiinţa Prezenţei divine (hadhar).

Scrisorile unui maestru sufi (de Al- 'Arabi ad-Darqawi) – 19

Omul puternic este cel care se bucură văzând că lumea îi scapă din mâini, îl părăseşte şi fuge de el. Care se bucură de faptul că oamenii îl dispreţuiesc şi-l vorbesc de rău, şi care se bucură de cunoaşterea sa asupra lui Dumnezeu. Venerabilul maestru, sfântul Ibn 'Atâï-Llâh (fie ca Dumnezeu să fie mulţumit de el) spunea în privinţa aceasta în Cuvintele sale de înţelepciune : « Dacă faptul că oamenii îţi întorc spatele sau te vorbesc de rău, îţi aduce suferinţă, revino spre cunoaşterea lui Dumnezeu în tine. Dacă această cunoaştere nu-ţi ajunge, atunci nemulţumirea de cunoaşterea lui Dumnezeu este o încercare cu mult mai gravă decât bârfele oamenilor. Scopul acestor bârfe este ca tu să nu te încrezi în oameni. Dumnezeu vrea să te îndepărteze de toate lucrurile, astfel ca niciun lucru să nu te îndepărteze de El. »