marți, octombrie 27, 2009
duminică, octombrie 25, 2009
vineri, octombrie 23, 2009
Minbar
Este amvonul predicatorului din fiecare mare moschee, instituit chiar de Profet. Amplasarea şi orientarea sa nu răspund, totuşi, nici unei obligaţii specifice; doar cât să dea posibilitatea credincioşilor de a-l vedea cât mai bine pe imam. În schimb, treptele care îi permit predicatorului să urce la tribună sunt considerate drept echivalente simbolice ale înălţării spirituale a şeicului sau imamului. Minbar-ul sugerează, în acest caz, suprapunerea gradelor de cunoaştere, înălţarea spre Dumnezeu, scara celestă şi poate chiar mi'raj-ul.
Stiinta in adagii sufite
- „Pune in practica ceea cunosti pentru ca ceea ce-ti este necunoscut sa ti se reveleze." (Ghazali).
-„Stiinta utila este cea care iti umple pieptul cu razele ei si iti ridica voalul inimii." (hikma)
- „Cea mai buna stiinta este cea care insoteste teama de Dumnezeu." (hikma)
- „Daca stiinta se aliaza cu teama, atunci este in folosul tau, daca nu, este impotriva ta." (hikma)
- „O, Doamne! Eu, cu toata cunoasterea pe care o detin, sunt necunoscator; cum sa nu fiu, atunci, necunoscator in ignoranta mea?" (hikma)
- „O, Doamne! Daruieste-mi o parte din stiinta care este numai a Ta si protejeaza-ma cu misterul numelui Tau secret." (hikma)
- „Nu cautati adevarul; cautati mai intai sa va purificati" (Seiyyd)
- „Lectura este simpla cunoastere: doar cuvantul rostit si prezenta vie transforma." (Seiyyd)
- „Adevarata stiinta nu se obtine din carti. Ar fi mult prea simplu sa adunam toate cartile scrise vreodata despre sufism pentru a o obtine. Adevarata stiinta va va veni din interior, din inima voastra. ('ilm laduni: „o stiinta de la Noi", cum spune Dumnezeu in Coran)" (Seiyyd)
- „Adevarata cunoastere nu se obtine decat cand o cerem cu adevarat, cu umilinta. Pornirea pe drumul catre ea e comparabila cu aceea a cuiva care doreste sa bea apa dintr-un parau: trebuie sa se aplece pana la el pentru a bea. Apa se gaseste mereu in punctul cel mai coborat dintr-un anume loc. Trebuie sa fim precum apa." (Seiyyd)
- „Cei care se bazeaza numai pe scrierile lui 'Ibn Arabi si ale altor maestri sufi nu fac decat sa le urmeze jalaba-urile, adica vesmintele. Metodele potrivite de educatie variaza in functie de conditiile epocii, si numai Maestrul viu detine cheile progresului initiatic." (Seiyyd)
- „Lectura culegerii de hadith-uri a lui Bukhari si lectura Kitab al-Shif'a aduc o mare imbogatire spirituala. Lectura Sirrei (biografia Profetului) ne permite sa ne impregnam de calitatile profetice: aceasta ne ingaduie sa primim si o anumita educatie, o invatatura, pe care sa le punem in aplicare. Cand citim biografia Profetului, ramanem uimiti de similitudinea dintre relatiile existente intre acesta si comunitatea sa in timpurile acelea si ceea ce traim pe cale in zilele noastre. In fapt, este una si aceeasi invatatura care se perpetueaza. Biografia Profetului ne face sa intelegem ca cel mai important nu este sa asimilam cunoastere, ci sa dobandim o anumita educatie si sa punem lucrurile in practica" (Seiyyd)
- „Discipolii cautau [cunoasterea] in carti, dar este momentul sa li se spuna ca ceea ce au citit in ele nu este decat futilitate (hawa). Pe cale vor gasi tot ceea ce au aflat in carti si tot ceea ce au auzit la diverse reuniuni: sa mai stie ca toate acestea nu sunt nimic fata de invatatura primita pe cale, care cuprinde toate stiintele. Am abordat aceste chestiuni importante ca sa afle ca pe cale se gaseste o uriasa comoara de stiinta.
Discipolul nu trebuie sa se inclesteze cu obstinatie de studiul cartilor. Trebuie sa faca din calea sa singura cale care-i va ingadui sa ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu si sa dobandeasca toate stiintele. Trebuie sa prefere calea sa tuturor celorlalte cai, altor asocieri si cartilor, fiindca aceasta contine tot ceea ce ii trebuie." (Seiyyd)
- „Oamenii cei mai absenti de la Dumnezeu sunt savantii, apoi devotii si apoi ascetii, fiindca acestia sunt voalati de cunoasterea pe care o detin, de actele lor de devotiune si de ascetismul lor. Necunoasterea care duce la Dumnezeu este, de fapt, o stiinta. Iar stiinta care Il ascunde pe Dumnezeu este, de fapt, ignoranta. De aceea se si spune: „ce valoreaza stiinta unui savant multumit de sine?"" (hikam) „Eu afirm ca stiinta aceasta este un val care i-L ascunde pe Dumnezeu." ('Ibn 'Ajiba, comentariu al hikam-urilor)
-„Stiinta utila este cea care iti umple pieptul cu razele ei si iti ridica voalul inimii." (hikma)
- „Cea mai buna stiinta este cea care insoteste teama de Dumnezeu." (hikma)
- „Daca stiinta se aliaza cu teama, atunci este in folosul tau, daca nu, este impotriva ta." (hikma)
- „O, Doamne! Eu, cu toata cunoasterea pe care o detin, sunt necunoscator; cum sa nu fiu, atunci, necunoscator in ignoranta mea?" (hikma)
- „O, Doamne! Daruieste-mi o parte din stiinta care este numai a Ta si protejeaza-ma cu misterul numelui Tau secret." (hikma)
- „Nu cautati adevarul; cautati mai intai sa va purificati" (Seiyyd)
- „Lectura este simpla cunoastere: doar cuvantul rostit si prezenta vie transforma." (Seiyyd)
- „Adevarata stiinta nu se obtine din carti. Ar fi mult prea simplu sa adunam toate cartile scrise vreodata despre sufism pentru a o obtine. Adevarata stiinta va va veni din interior, din inima voastra. ('ilm laduni: „o stiinta de la Noi", cum spune Dumnezeu in Coran)" (Seiyyd)
- „Adevarata cunoastere nu se obtine decat cand o cerem cu adevarat, cu umilinta. Pornirea pe drumul catre ea e comparabila cu aceea a cuiva care doreste sa bea apa dintr-un parau: trebuie sa se aplece pana la el pentru a bea. Apa se gaseste mereu in punctul cel mai coborat dintr-un anume loc. Trebuie sa fim precum apa." (Seiyyd)
- „Cei care se bazeaza numai pe scrierile lui 'Ibn Arabi si ale altor maestri sufi nu fac decat sa le urmeze jalaba-urile, adica vesmintele. Metodele potrivite de educatie variaza in functie de conditiile epocii, si numai Maestrul viu detine cheile progresului initiatic." (Seiyyd)
- „Lectura culegerii de hadith-uri a lui Bukhari si lectura Kitab al-Shif'a aduc o mare imbogatire spirituala. Lectura Sirrei (biografia Profetului) ne permite sa ne impregnam de calitatile profetice: aceasta ne ingaduie sa primim si o anumita educatie, o invatatura, pe care sa le punem in aplicare. Cand citim biografia Profetului, ramanem uimiti de similitudinea dintre relatiile existente intre acesta si comunitatea sa in timpurile acelea si ceea ce traim pe cale in zilele noastre. In fapt, este una si aceeasi invatatura care se perpetueaza. Biografia Profetului ne face sa intelegem ca cel mai important nu este sa asimilam cunoastere, ci sa dobandim o anumita educatie si sa punem lucrurile in practica" (Seiyyd)
- „Discipolii cautau [cunoasterea] in carti, dar este momentul sa li se spuna ca ceea ce au citit in ele nu este decat futilitate (hawa). Pe cale vor gasi tot ceea ce au aflat in carti si tot ceea ce au auzit la diverse reuniuni: sa mai stie ca toate acestea nu sunt nimic fata de invatatura primita pe cale, care cuprinde toate stiintele. Am abordat aceste chestiuni importante ca sa afle ca pe cale se gaseste o uriasa comoara de stiinta.
Discipolul nu trebuie sa se inclesteze cu obstinatie de studiul cartilor. Trebuie sa faca din calea sa singura cale care-i va ingadui sa ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu si sa dobandeasca toate stiintele. Trebuie sa prefere calea sa tuturor celorlalte cai, altor asocieri si cartilor, fiindca aceasta contine tot ceea ce ii trebuie." (Seiyyd)
- „Oamenii cei mai absenti de la Dumnezeu sunt savantii, apoi devotii si apoi ascetii, fiindca acestia sunt voalati de cunoasterea pe care o detin, de actele lor de devotiune si de ascetismul lor. Necunoasterea care duce la Dumnezeu este, de fapt, o stiinta. Iar stiinta care Il ascunde pe Dumnezeu este, de fapt, ignoranta. De aceea se si spune: „ce valoreaza stiinta unui savant multumit de sine?"" (hikam) „Eu afirm ca stiinta aceasta este un val care i-L ascunde pe Dumnezeu." ('Ibn 'Ajiba, comentariu al hikam-urilor)
Portarul - de Idries Shah
Un sufi fu intrebat:
- Unde vrei sa ajungi? Nu ne dai voie sa studiem din carti, noua, celor care dorim sa invatam cu tine; nu savarsesti niciun ritual, refuzi sa raspunzi la intrebari, nu tii cont nici de laude, nici de critici.
Maestrul sufi raspunse:
- Eu sunt un portar. Portarul se asigura ca poarta este deschisa atunci cand a sosit momentul ca ea sa se deschida, ca este inchisa atunci cand trebuie sa fie gasita inchisa. El lasa sa intre pe cine trebuie si ce anume trebuie sa intre, la fel cum refuza patrunderea a ceea ce trebuie exclus.
Daca voi v-ati dori ca portarul sa faca galagie, "sa tranteasca usa", sa va impresioneze, sa fie invesmantat in haine scumpe sau, dimpotriva, modeste, daca asteptati de la el promisiuni, argumente, maimutareli, daca vreti ca el sa tina discursuri in loc sa lucreze, daca credeti ca portarul se poate lasa mituit, atunci inseamna ca n-aveti nimic in comun cu veghetorul portii.
- Unde vrei sa ajungi? Nu ne dai voie sa studiem din carti, noua, celor care dorim sa invatam cu tine; nu savarsesti niciun ritual, refuzi sa raspunzi la intrebari, nu tii cont nici de laude, nici de critici.
Maestrul sufi raspunse:
- Eu sunt un portar. Portarul se asigura ca poarta este deschisa atunci cand a sosit momentul ca ea sa se deschida, ca este inchisa atunci cand trebuie sa fie gasita inchisa. El lasa sa intre pe cine trebuie si ce anume trebuie sa intre, la fel cum refuza patrunderea a ceea ce trebuie exclus.
Daca voi v-ati dori ca portarul sa faca galagie, "sa tranteasca usa", sa va impresioneze, sa fie invesmantat in haine scumpe sau, dimpotriva, modeste, daca asteptati de la el promisiuni, argumente, maimutareli, daca vreti ca el sa tina discursuri in loc sa lucreze, daca credeti ca portarul se poate lasa mituit, atunci inseamna ca n-aveti nimic in comun cu veghetorul portii.
Scrisoarea de multumire - de Idries Shah
Shah Sharif Shah fusese invitat la un banchet oferit de primul ministru al Tarii Rumului [Asia Minor].
Intors acasa, el il convoca de urgenta pe cel mai priceput caligraf din oras si dicta pentru demnitar o scrisoare intesata de complimente exagerate si lingusiri mieroase.
Un filosof, prezent la fata locului, ii zise:
- O, Serifule! Daca ii trimiti primului ministru aceasta scrisoare, fie va fi dezgustat de lingusirile tale servile si nu te va mai invita niciodata la vreo masa de-a lui, fie se va teme intr-atat sa nu care cumva sa se creada ca a fost sensibil la laudele tale, incat nu-ti va incredinta niciodata un post eminent la curtea sa.
Sharif Shah zambi:
- Ai cantarit bine omul, raspunse el, iar concluzia ta indreptateste reputatia de ganditor pe care o ai. Confunzi, insa, opinia ta despre mine cu ambitiile personale. Afla, deci, ca daca am redactat scrisoarea aceasta in termenii pe care i-ai auzit, am facut acest lucru tocmai fiindca doresc sa fiu invitat mai rar, nu mai des, la banchetele ministrului si ca perspectiva de a ocupa functii oficiale ma incanta inca si mai putin.
Intors acasa, el il convoca de urgenta pe cel mai priceput caligraf din oras si dicta pentru demnitar o scrisoare intesata de complimente exagerate si lingusiri mieroase.
Un filosof, prezent la fata locului, ii zise:
- O, Serifule! Daca ii trimiti primului ministru aceasta scrisoare, fie va fi dezgustat de lingusirile tale servile si nu te va mai invita niciodata la vreo masa de-a lui, fie se va teme intr-atat sa nu care cumva sa se creada ca a fost sensibil la laudele tale, incat nu-ti va incredinta niciodata un post eminent la curtea sa.
Sharif Shah zambi:
- Ai cantarit bine omul, raspunse el, iar concluzia ta indreptateste reputatia de ganditor pe care o ai. Confunzi, insa, opinia ta despre mine cu ambitiile personale. Afla, deci, ca daca am redactat scrisoarea aceasta in termenii pe care i-ai auzit, am facut acest lucru tocmai fiindca doresc sa fiu invitat mai rar, nu mai des, la banchetele ministrului si ca perspectiva de a ocupa functii oficiale ma incanta inca si mai putin.
joi, octombrie 22, 2009
Omul si melcul - Idries Shah
Un om observa un melc adapostit in crapatura unui zid si i se adresa:
- Salut, melcule!
Ori, melcul nostru stia sa vorbeasca si auzea ce i se spunea, asa ca ii raspunse trecatorului:
- Salutari si tie, acela de colo! Cine esti tu?
- Eu sunt o fiinta umana, raspunse trecatorul.
- Si esti asemenea noua?
- Oarecum. Numai ca sunt o multime de lucruri pe care noi, fiintele umane, stim sa le facem si pe care voi, melcii, sunteti incapabili sa le indepliniti.
- Zi-mi si mie cateva, ca sa vedem...
- Pai, uite, ochii vostri, de exemplu, se afla in varful a doua tentacule. Noi avem tentacule la capatul opus: se numesc picioare, iar la capatul lor se afla talpile. Miscand picioarele si talpile, putem parcurge intr-o clipita distante foarte mari.
- Asta este de-a dreptul extraordinar! Altceva?
- Ei bine, noi nu avem cochilie; nu avem nevoie de ea.
- Nu aveti cochilie?! Tot ce se poate... Altceva?
- Putem comunica intre noi fara sa pronuntam niciun cuvant, chiar fara sa ne aflam in acelasi loc. Procedam in felul urmator: luam un fel de frunza, facem niste semne pe ea (asta se numeste "a scrie"), dupa care trimitem frunza respectiva cuiva prin intermediul unei alte fiinte umane. Dupa aceea (si numim asta "a citi"), cel care primeste frunza poate sti ce gandea "autorul scrisorii".
Auzind asta, melcul il puse la punct:
- Problema cu voi, mincinosii de teapa ta, facu el, este ca nu stiti cand sa va opriti. Prefacandu-ma ca te cred, te-am facut sa cazi in capcana: te-am facut sa depasesti masura. Daca te-as incuraja sa continui, nedand glas neincrederii caracteristice tuturor fiintelor dotate cu ratiune, ar insemna sa devin complicele minciunilor tale sfruntate.
- Salut, melcule!
Ori, melcul nostru stia sa vorbeasca si auzea ce i se spunea, asa ca ii raspunse trecatorului:
- Salutari si tie, acela de colo! Cine esti tu?
- Eu sunt o fiinta umana, raspunse trecatorul.
- Si esti asemenea noua?
- Oarecum. Numai ca sunt o multime de lucruri pe care noi, fiintele umane, stim sa le facem si pe care voi, melcii, sunteti incapabili sa le indepliniti.
- Zi-mi si mie cateva, ca sa vedem...
- Pai, uite, ochii vostri, de exemplu, se afla in varful a doua tentacule. Noi avem tentacule la capatul opus: se numesc picioare, iar la capatul lor se afla talpile. Miscand picioarele si talpile, putem parcurge intr-o clipita distante foarte mari.
- Asta este de-a dreptul extraordinar! Altceva?
- Ei bine, noi nu avem cochilie; nu avem nevoie de ea.
- Nu aveti cochilie?! Tot ce se poate... Altceva?
- Putem comunica intre noi fara sa pronuntam niciun cuvant, chiar fara sa ne aflam in acelasi loc. Procedam in felul urmator: luam un fel de frunza, facem niste semne pe ea (asta se numeste "a scrie"), dupa care trimitem frunza respectiva cuiva prin intermediul unei alte fiinte umane. Dupa aceea (si numim asta "a citi"), cel care primeste frunza poate sti ce gandea "autorul scrisorii".
Auzind asta, melcul il puse la punct:
- Problema cu voi, mincinosii de teapa ta, facu el, este ca nu stiti cand sa va opriti. Prefacandu-ma ca te cred, te-am facut sa cazi in capcana: te-am facut sa depasesti masura. Daca te-as incuraja sa continui, nedand glas neincrederii caracteristice tuturor fiintelor dotate cu ratiune, ar insemna sa devin complicele minciunilor tale sfruntate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)