Violenta: o solutie de ultima instanta
Pentru Tierno Bokar, violenta este o solutionare revoltatoare si inutila:
„Daca omul animat de Rau este ucis prin intermediul armelor, atunci Raul sare din cadavrul pe care nu-l mai poate locui si patrunde, prin nari, in acela care l-a ucis, acolo prinde din nou radacini si-si dubleaza fortele. Doar atunci cand Raul este ucis prin intermediul Iubirii, este anihilat odata pentru totdeauna…"
Intrebat despre „razboiul sfant", Tierno Bokar marturiseste:
„Eu, personal, nu admir decat un singur gen de razboi, acela care are drept scop invingerea defectelor din noi insine…"
Dintre acestea, orgoliul ramane unul dintre cele mai vatamatoare:
„Planeta noastra nu este nici cea mai mare, nici cea mai mica dintre toate cele pe care Le-a creat Domnul nostru… Nu trebuie sa ne credem nici superiori, nici inferiori tuturor celorlalte creaturi…"
„Creaturile cele mai valoroase vor fi acelea care vor creste in iubirea, caritatea si respectarea aproapelui. Acestea vor fi luminoase ca un soare ce s-ar ridica drept pe cer."
Umilinta necesara conduce la sentimentul fraternitatii umane si la acea inalta certitudine ca diferitele cai pot conduce la un Adevar unic. O lectie importanta si dificila pe care o resping toate tipurile de fanatism si pe care Tierno Bokar o va repeta neobosit:
"- Frate intru Dumnezeu ajuns in pragul acestei zawiyya a noastre, colt al iubirii si al caritatii, nu-l apostrofa nici pe adeptul lui Moise, nici pe acela al lui Iisus, fiindca Dumnezeu a depus marturie in favoarea profetiilor lor.
- Dar in ceea ce-i priveste pe ceilalti?
- Lasa-i sa intre si chiar intampina-i frateste, ca sa onorezi in ei ceea ce au mostenit acestia de la Adam… in fiecare urmas al lui Adam exista o scanteie din spiritul lui Dumnezeu. Cum am putea noi indrazni sa dispretuim un vas cuprinzand un asemenea continut?"
„Curcubeul isi datoreaza frumusetea varietatii tonurilor culorilor sale. La fel si noi, privim vocile diferitilor credinciosi care se inalta din toate punctele pamantului ca pe o simfonie adresata unui Dumnezeu ce nu ar putea fi decat Unicul Dumnezeu.
Indiferent care ar fi rasa caruia ii apartine un om, din clipa in care adoratia ii ilumineaza sufletul acesta din urma capata stralucirea unui diamant mistic. Nici culoarea pielii, nici circumstantele nasterii nu intra in vreun fel in joc."
Mesaj categoric universalist dupa cum se poate vedea, si care se aseamana cu usurinta cu acela al profetilor Israelului, cu acela al Evangheliilor, cu acela al unui Ramakrishna sau Vivekananda in afirmatia lor esentiala ca Spiritul sufla acolo unde voieste el si ca „in casa Tatalui meu sunt multe locasuri" [Ioan, 14:2].
Dar Tierno Bokar deja disparuse in spatele peretului de lut, surazand cuibului de randunica, intorcandu-se la munca lui de broder.
marți, octombrie 28, 2008
Hrana si uimire - Idries Shah
Un tanar dornic sa se instruiasca merse sa-l vada pe un sufi care traia in solitudine. Maestrul sufi ii acorda tanarului permisiunea de a ramane in preajma sa, fara sa spuna sau sa faca nimic care sa-l descurajeze.
Lasat la mintea lui, fara invataturi, fara sa aiba nici un subiect de meditatie, tanarul sfarsi prin a-i spune maestrului sufi:
- Nu te vad niciodata mancand; ma intreb cum poti trai fara hrana...
- De cand ai venit tu, spuse sufi, ma ascund ca sa mananc.
Tanarul era din ce in ce mai intrigat:
- Dar de ce procedezi in felul acesta? il intreba el. Daca intentionai sa ma induci in eroare, atunci de ce tocmai ai marturisit ceea ce faci?
- Nu mananc niciodata atunci cand esti de fata, raspunse inteleptul, pentru ca tu sa te miri, in speranta ca intr-o buna zi vei inceta sa fii uimit de lucrurile lipsite de importanta si vei deveni un adevarat discipol.
- Dar de ce nu mi-ai spus, pur si simplu, sa nu fiu uimit de lucrurile neinsemnate?
- Cui nu i s-a dat de sute de ori sfatul acesta?! Chiar crezi ca o mana de cuvinte in plus ar fi avut vreun efect, cat de mic, asupra ta?
Lasat la mintea lui, fara invataturi, fara sa aiba nici un subiect de meditatie, tanarul sfarsi prin a-i spune maestrului sufi:
- Nu te vad niciodata mancand; ma intreb cum poti trai fara hrana...
- De cand ai venit tu, spuse sufi, ma ascund ca sa mananc.
Tanarul era din ce in ce mai intrigat:
- Dar de ce procedezi in felul acesta? il intreba el. Daca intentionai sa ma induci in eroare, atunci de ce tocmai ai marturisit ceea ce faci?
- Nu mananc niciodata atunci cand esti de fata, raspunse inteleptul, pentru ca tu sa te miri, in speranta ca intr-o buna zi vei inceta sa fii uimit de lucrurile lipsite de importanta si vei deveni un adevarat discipol.
- Dar de ce nu mi-ai spus, pur si simplu, sa nu fiu uimit de lucrurile neinsemnate?
- Cui nu i s-a dat de sute de ori sfatul acesta?! Chiar crezi ca o mana de cuvinte in plus ar fi avut vreun efect, cat de mic, asupra ta?
Inteleptul Tierno Bokar (9)
Cuvinte de intelepciune
Caritatea
„Cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente in lumea aceasta n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila. Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. Fara aceasta, cele cinci rugaciuni obligatorii sunt doar gesticulari lipsite de valoare. Fara caritate, pelerinajul este doar o plimbare lipsita de rost."
Dumnezeu
„Dumnezeu este o dilema pentru intelect fiindca tot ceea ce concepi cu gandul si materializezi prin cuvinte ca fiind Dumnezeu, inceteaza prin aceasta insusi sa fie Dumnezeu, pentru a nu mai fi decat propriul tau mod de a-L concepe. El nu poate fi continut de nici o definitie."
Credinta si necredinta
„Credinta si necredinta sunt ca doua campuri invecinate. Rugaciunea le marcheaza hotarul. Cel care se roaga este denumit credincios oricat de greu i-ar atarna pacatele. Cel care nu se roaga este necredincios oricare i-ar fi intelepciunea. "
Scanteie de lumina
„Orice om, bun sau rau, poarta in el o scanteie de lumina."
Adevarul
„Exista trei feluri de adevar: adevarul tau, adevarul meu si Adevarul."
Viata si moartea
Cand se naste un copil, aici, in lumea noastra, ii vad parintii innebuniti de fericire, felicitandu- se reciproc si anuntand evenimentul cu o explozie de bucurie. Cand unul dintre copii li se duce, ii vad parintii indurerati, afisand pe chipurile si in imbracamintea lor toate semnele tristetii si ale suferintei.
Inconsecventa omeneasca este, astfel, pe deplin vizibila pentru cei care reflecteaza. Rasa umana pretuieste viata si se fereste de moarte. Ori, ce inseamna sa te nasti? Inseamna sa patrunzi intr-o gradina din care nu vei putea iesi decat pe poarta mortii, singura iesire, comuna pentru cei drepti ca si pentru cei nedrepti, pentru credinciosi ca si pentru cei increduli.
Ce inseamna sa mori? Inseamna sa renasti in viata vesnica. Omul care moare se intoarce in gradina paradisiaca in care domneste Dumnezeu, eterna sursa a Luminii. Acesta este momentul in care ar trebui sa ne bucuram."
Curcubeul
„Curcubeul isi datoreaza frumusetea diverselor tonuri ale culorilor sale. In mod asemanator, noi consideram vocile diversilor credinciosi care se inalta din toate colturile pamantului ca o simfonie de laude adresate lui Dumnezeu, care nu poate fi decat Unul singur.
Deplangem din toate puterile dispretul unor religii privind forma lucrurilor divine, dispret care le aduce deseori sa respinga, ca fiind discordant, imnul de slava al vecinului lor.
Pentru a lupta impotriva acestei tendinte, frate intru Dumnezeu, oricare ar fi religia sau congregatia religioasa de care apartii, cugeta adanc asupra acestui verset:
Dintre semnele Sale: crearea cerurilor si a pãmântului, deosebirea graiurilor si a culorilor voastre. Întru acestea sunt semne pentru cei care stiu. - Coran (XXX, 22).
Toata lumea ar avea de beneficiat din reflectarea la aceasta."
Caritatea
„Cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente in lumea aceasta n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila. Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. Fara aceasta, cele cinci rugaciuni obligatorii sunt doar gesticulari lipsite de valoare. Fara caritate, pelerinajul este doar o plimbare lipsita de rost."
Dumnezeu
„Dumnezeu este o dilema pentru intelect fiindca tot ceea ce concepi cu gandul si materializezi prin cuvinte ca fiind Dumnezeu, inceteaza prin aceasta insusi sa fie Dumnezeu, pentru a nu mai fi decat propriul tau mod de a-L concepe. El nu poate fi continut de nici o definitie."
Credinta si necredinta
„Credinta si necredinta sunt ca doua campuri invecinate. Rugaciunea le marcheaza hotarul. Cel care se roaga este denumit credincios oricat de greu i-ar atarna pacatele. Cel care nu se roaga este necredincios oricare i-ar fi intelepciunea. "
Scanteie de lumina
„Orice om, bun sau rau, poarta in el o scanteie de lumina."
Adevarul
„Exista trei feluri de adevar: adevarul tau, adevarul meu si Adevarul."
Viata si moartea
Cand se naste un copil, aici, in lumea noastra, ii vad parintii innebuniti de fericire, felicitandu- se reciproc si anuntand evenimentul cu o explozie de bucurie. Cand unul dintre copii li se duce, ii vad parintii indurerati, afisand pe chipurile si in imbracamintea lor toate semnele tristetii si ale suferintei.
Inconsecventa omeneasca este, astfel, pe deplin vizibila pentru cei care reflecteaza. Rasa umana pretuieste viata si se fereste de moarte. Ori, ce inseamna sa te nasti? Inseamna sa patrunzi intr-o gradina din care nu vei putea iesi decat pe poarta mortii, singura iesire, comuna pentru cei drepti ca si pentru cei nedrepti, pentru credinciosi ca si pentru cei increduli.
Ce inseamna sa mori? Inseamna sa renasti in viata vesnica. Omul care moare se intoarce in gradina paradisiaca in care domneste Dumnezeu, eterna sursa a Luminii. Acesta este momentul in care ar trebui sa ne bucuram."
Curcubeul
„Curcubeul isi datoreaza frumusetea diverselor tonuri ale culorilor sale. In mod asemanator, noi consideram vocile diversilor credinciosi care se inalta din toate colturile pamantului ca o simfonie de laude adresate lui Dumnezeu, care nu poate fi decat Unul singur.
Deplangem din toate puterile dispretul unor religii privind forma lucrurilor divine, dispret care le aduce deseori sa respinga, ca fiind discordant, imnul de slava al vecinului lor.
Pentru a lupta impotriva acestei tendinte, frate intru Dumnezeu, oricare ar fi religia sau congregatia religioasa de care apartii, cugeta adanc asupra acestui verset:
Dintre semnele Sale: crearea cerurilor si a pãmântului, deosebirea graiurilor si a culorilor voastre. Întru acestea sunt semne pentru cei care stiu. - Coran (XXX, 22).
Toata lumea ar avea de beneficiat din reflectarea la aceasta."
duminică, octombrie 26, 2008
O zi cu Profetul - Despre relatiile intime
Ibn 'Abbas a relatat ca Profetul (slaws) a spus:
"Cand unul dintre voi se duce la sotia lui si spune: "In numele lui Allah! O, Allah, fereste-ne de Seitan si fereste de Seitan si ceea ce ne oferi!", daca vor avea un copil, acestuia Seitan nu ii va face rau."
(Bukhari)
"Cand unul dintre voi se duce la sotia lui si spune: "In numele lui Allah! O, Allah, fereste-ne de Seitan si fereste de Seitan si ceea ce ne oferi!", daca vor avea un copil, acestuia Seitan nu ii va face rau."
(Bukhari)
Un sufi din Pamiristan - Idries Shah
Cineva il intreba pe Khwaja Tufa, sufi din Pamiristan, de ce ii lasa pe oameni sa-i aduca elogii. Acesta raspunse:
"Unii ne aduc elogii, altii ne aduc critici. Nu suntem mai raspunzatori de primii, decat de cei din urma. Ei nu depind in nici un fel de noi si, de altfel, nici nu ne dau atentie cu adevarat. Combaterea celor neatenti inseamna o inutila pierdere de vreme. Printre cei care nici nu elogiaza, nici nu critica, sunt si unii care lucreaza impreuna cu noi si sunt in acord cu noi. Acestia nu se fac remarcati, asa ca lumea se intereseaza de laudatori si de denigratori. Este un fel de bazar in care se vinde, in care se cumpara. Adevarata activitate ramane invizibila.
A te interesa de laude si de critici, inseamna a te interesa de ceea ce este lipsit de interes. Ceea ce este lipsit de interes si deplasat, bate deseori la ochi mai mult decat ceea ce este folositor. A te interesa de ceva ce bate la ochi mai mult decat de ceva important, este un lucru des intalnit, dar fara de rost.
Adu-ti aminte ce a spus intr-o zi Zilzilavi: "Ii incurajez pe tonti sa ma laude. Cand acestia imping laudele la absurd, au in sfarsit ocazia sa remarce cat de stupida poate fi exagerarea. Cei pe care ii scarbeste lingusirea, crezand ca incurajez laudele din dorinta de a fi laudat, ma evita. Daca sunt atat de lipsiti de finete incat nu pot judeca decat dupa aparente, atunci trebuie sa-i evit la randul meu fiindca nu le pot fi de nici un folos. Mijlocul cel mai bun de a evita ceva este sa facem in asa fel incat lucrul sau persoana pe care dorim sa le evitam, sa ne evite de la sine.""
"Unii ne aduc elogii, altii ne aduc critici. Nu suntem mai raspunzatori de primii, decat de cei din urma. Ei nu depind in nici un fel de noi si, de altfel, nici nu ne dau atentie cu adevarat. Combaterea celor neatenti inseamna o inutila pierdere de vreme. Printre cei care nici nu elogiaza, nici nu critica, sunt si unii care lucreaza impreuna cu noi si sunt in acord cu noi. Acestia nu se fac remarcati, asa ca lumea se intereseaza de laudatori si de denigratori. Este un fel de bazar in care se vinde, in care se cumpara. Adevarata activitate ramane invizibila.
A te interesa de laude si de critici, inseamna a te interesa de ceea ce este lipsit de interes. Ceea ce este lipsit de interes si deplasat, bate deseori la ochi mai mult decat ceea ce este folositor. A te interesa de ceva ce bate la ochi mai mult decat de ceva important, este un lucru des intalnit, dar fara de rost.
Adu-ti aminte ce a spus intr-o zi Zilzilavi: "Ii incurajez pe tonti sa ma laude. Cand acestia imping laudele la absurd, au in sfarsit ocazia sa remarce cat de stupida poate fi exagerarea. Cei pe care ii scarbeste lingusirea, crezand ca incurajez laudele din dorinta de a fi laudat, ma evita. Daca sunt atat de lipsiti de finete incat nu pot judeca decat dupa aparente, atunci trebuie sa-i evit la randul meu fiindca nu le pot fi de nici un folos. Mijlocul cel mai bun de a evita ceva este sa facem in asa fel incat lucrul sau persoana pe care dorim sa le evitam, sa ne evite de la sine.""
O zi cu Profetul - Pomenirea lui Allah
'Abdullah ibn Khubaib a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) i-a spus: "Recita "Qul huwa Allah ahad" [Surat al-Ikhlas] si ultimele doua sure din Coran dimineata si seara, de trei ori. Aceasta este suficient pentru tine in toate privintele."
(Abu Daud, Tirmidhi)
Jabir a spus ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah (slaws) spunand: "Cea mai buna pomenire a lui Allah este "La illaha illa Allah/Nu exista alta divinitate in afara de Allah.""
(Tirmidhi)
Aceasta postare conchide lucrarea lui Ahmad von Denffer, "O zi cu Profetul", aparuta la Editura Taiba in 2008.
Fie ca aceste crampeie din Sunna, cu voia Domnului, sa inspire si sa lumineze Calea celor atasati la religia islamica, constituind tot atatea reamintiri despre si indemnuri la buna parcurgere a acesteia.
(Abu Daud, Tirmidhi)
Jabir a spus ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah (slaws) spunand: "Cea mai buna pomenire a lui Allah este "La illaha illa Allah/Nu exista alta divinitate in afara de Allah.""
(Tirmidhi)
Aceasta postare conchide lucrarea lui Ahmad von Denffer, "O zi cu Profetul", aparuta la Editura Taiba in 2008.
Fie ca aceste crampeie din Sunna, cu voia Domnului, sa inspire si sa lumineze Calea celor atasati la religia islamica, constituind tot atatea reamintiri despre si indemnuri la buna parcurgere a acesteia.
Inteleptul Tierno Bokar (7)
Puiul de pasare cazut din cuib
„Intr-o zi, in 1933, in cursul unei lectii de teologie, s-a intamplat ca un pui de randunica sa cada din cuibul lui fixat pe tavan. Foarte intristat de indiferenta celor din jurul sau, Tierno Bokar isi intrerupse expozeul si zise:
- Dati-mi copilul acela al nimanui.
Examina puiul de pasare pe care tocmai il denumise, cu atata caldura umana, „copilul nimanui", isi dadu seama ca viata nu-i era in pericol si exclama:
- Slava Domnului, Acela a carui indurare prevenitoare invaluie toate creaturile!
Apoi, ridicand privirea, constata ca acel cuib avea o fisura prin care ar fi fost in pericol sa cada si ceilalti puisori.
Ceru un firiciel de ata, se urca pe o scara improvizata si cusu cuibul de randunica deteriorat inainte de a aseza din nou inauntrul sau puiul care cazuse. Apoi, in loc sa reia cursul, spuse:
- Trebuie sa va vorbesc despre caritate, fiindca sunt mahnit sa vad ca nici unul dintre voi nu poseda indeajuns din aceasta autentica bunatate a inimii.
Si, totusi, ce har ar fi fost aceasta! Daca ati fi avut o inima caritabila, v-ar fi fost cu neputinta sa continuati sa ascultati lectia mea, cand o mica fiinta, necajita din toate punctele de vedere, va implora ajutorul si facea apel la mila voastra: n-ati fost induiosati de aceasta deznadejde, inima voastra n-a auzit chemarea aceasta.
Ei bine, dragii mei, aflati ca, in realitate, cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila.
Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. In lipsa acesteia, cele cinci rugaciuni obligatorii nu sunt decat gesturi strict formale, fara incarcatura religioasa; in lipsa caritatii, pelerinajul, in loc sa fie o calatorie sacra, s-ar transforma intr-o vilegiatura inutila. Daca ar trebui sa reprezint religia printr-un simbol, as compara-o cu un disc impletit la care una dintre fete este iubirea, iar cealalta – caritatea.
Abu Bakr al-Shibli, mistic din secolul al X-lea
Astfel, un discipol al misticului musulman al-Shibli povestea:
„Dumnezeu m-a chemat la El si m-a intrebat:
- Stii de ce ti-am daruit mizericordia Mea?
- Fiindca m-am rugat mult.
- Nu de aceea.
- Fiindca am tinut post vreme indelungata?
- Nici de aceea, ci pentru ca intr-o seara de iarna, pe o strada din Bagdad, ai cules de pe jos o pisicuta parasita si ai adapostit-o la caldura, sub haina ta."
„Intr-o zi, in 1933, in cursul unei lectii de teologie, s-a intamplat ca un pui de randunica sa cada din cuibul lui fixat pe tavan. Foarte intristat de indiferenta celor din jurul sau, Tierno Bokar isi intrerupse expozeul si zise:
- Dati-mi copilul acela al nimanui.
Examina puiul de pasare pe care tocmai il denumise, cu atata caldura umana, „copilul nimanui", isi dadu seama ca viata nu-i era in pericol si exclama:
- Slava Domnului, Acela a carui indurare prevenitoare invaluie toate creaturile!
Apoi, ridicand privirea, constata ca acel cuib avea o fisura prin care ar fi fost in pericol sa cada si ceilalti puisori.
Ceru un firiciel de ata, se urca pe o scara improvizata si cusu cuibul de randunica deteriorat inainte de a aseza din nou inauntrul sau puiul care cazuse. Apoi, in loc sa reia cursul, spuse:
- Trebuie sa va vorbesc despre caritate, fiindca sunt mahnit sa vad ca nici unul dintre voi nu poseda indeajuns din aceasta autentica bunatate a inimii.
Si, totusi, ce har ar fi fost aceasta! Daca ati fi avut o inima caritabila, v-ar fi fost cu neputinta sa continuati sa ascultati lectia mea, cand o mica fiinta, necajita din toate punctele de vedere, va implora ajutorul si facea apel la mila voastra: n-ati fost induiosati de aceasta deznadejde, inima voastra n-a auzit chemarea aceasta.
Ei bine, dragii mei, aflati ca, in realitate, cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila.
Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. In lipsa acesteia, cele cinci rugaciuni obligatorii nu sunt decat gesturi strict formale, fara incarcatura religioasa; in lipsa caritatii, pelerinajul, in loc sa fie o calatorie sacra, s-ar transforma intr-o vilegiatura inutila. Daca ar trebui sa reprezint religia printr-un simbol, as compara-o cu un disc impletit la care una dintre fete este iubirea, iar cealalta – caritatea.
Abu Bakr al-Shibli, mistic din secolul al X-lea
Astfel, un discipol al misticului musulman al-Shibli povestea:
„Dumnezeu m-a chemat la El si m-a intrebat:
- Stii de ce ti-am daruit mizericordia Mea?
- Fiindca m-am rugat mult.
- Nu de aceea.
- Fiindca am tinut post vreme indelungata?
- Nici de aceea, ci pentru ca intr-o seara de iarna, pe o strada din Bagdad, ai cules de pe jos o pisicuta parasita si ai adapostit-o la caldura, sub haina ta."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)