Scrisorile unui maestru sufi (de Al-‘Arabi ad-Darqawi) – 23

Sufletul (nafs) este un lucru imens. El este cosmosul în întregime, pentru el că este copia acestuia. Tot ce este în cosmos, se regăseşte şi în suflet, şi tot ce este în acesta din urmă, se află şi în primul. De aceea, cel care-şi domină sufletul, domină şi cosmosul negreşit, iar cel care este dominat de sufletul său, este fără îndoială dominat de întreg cosmosul.

Postul din ziua de Ashura

Ashura este a 10-a zi din prima lună a calendarului musulman, denumită şi Muharram. Anul acesta, Ashura corespunde zilei de 16 decembrie 2010.
În vederea acestui eveniment, se recomandă două zile de post, pe 15 şi 16 decembrie, potrivit tradiţiilor următoare:

Acest post era obligatoriu înainte de a fi fost prescris postul din luna Ramadan. Ulterior, postul din luna Ramadan a devenit obligatoriu în locul celui din ziua de Ashura, care, astfel, a devenit un post facultativ.

Muslim a relatat în Sahih că Profetul (slaws) a spus: „Postul cel mai bun după postul din luna de Ramadan este acela din luna sfântă a lui Dumnezeu, al-Muharram.”

Ibn ´Umar relatează că Profetul (slaws) a spus: „Cine doreşte, ţine post, iar cine doreşte, poate mânca [în ziua respectivă]” (al-Bukhari şi Muslim).

Când a fost întrebat despre postul din zilele de Ashura, Profetul (slaws) a răspuns: „Acest post şterge păcatele săvârşite în anul anterior” (relatat de Muslim).

Când Profetul (slaws) a emigrat la Medina, a observat că evreii posteau în ziua de Ashura şi i-a întrebat: „De ce postiţi în ziua aceasta?” Ei răspunseră: „Este o zi mare, ziua în care Dumnezeu i-a salvat pe Moise şi pe poporul său, şi i-a înecat pe Faraon şi pe poporul său [a se vedea în acest sens Sura 10 - Iona, versetele 90-92]. Moise a postit în ziua aceea în semn de mulţumire faţă de Dumnezeu, aşadar postim şi noi.”
Profetul zise: „Noi suntem mai aproape de Moise decât voi” şi posti la rându-i în acea zi, spunându-le şi musulmanilor să ţină post cu această ocazie. Tot atunci, adăugase: „Dacă voi mai fi în viaţă şi anul viitor, voi posti a noua zi din luna Muharram” (relatat de Muslim), aceasta însemnând că, în afară de ziua a zecea, urma să ţină post şi în ziua care o preceda pe aceasta.

Cum se procedează cu banii obţinuţi din dobânzile bancare? Ne revin nouă sau îi lăsăm băncii?

Întrebare:
Întrebarea mea se referă la dobânda bancară, sau riba. Cum ar trebui să procedez în privinţa dobânzii pe care o primesc de la băncile din India? Nu o folosesc în interes personal, dar mă sfătuiţi să o las la bancă sau o pot folosi în alte scopuri? În al doilea rând, pentru majoritatea lucrurilor de mai mare valoare, cum ar fi o locuinţă, o maşină sau o motocicletă, trebuie să apelăm la credite. Islamul permite lucrul acesta?

Răspuns:
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Monzer Kahf, economist eminent şi expert în probleme financiare, precizează:

1. Conform Shari'ah, nu este permisă obţinerea de bani din dobânda bancară. Musulmanilor li se cere să-şi folosească banii, resursele şi proprietăţile de care dispun în afaceri şi investiţii compatibile cu Shari'ah islamică. Dobânda bancară nu devine proprietatea celui căruia îi este acordată deoarece un contract generator de dobândă nu constituie un mod halal de a câştiga bani. Altfel spus, dobânda bancară nu îţi aparţine şi, în principiu, ar trebui să o înapoiezi persoanei care ţi-a acordat-o.

2. Dacă, dintr-un motiv sau altul, un musulman se întâmplă să intre în posesia unei sume de bani provenind din dobândă bancară, trebuie să ia în considerare decizia de a o înapoia în limitele respectării stipulărilor Shari'ah, ca şi prin prisma particularităţilor evenimentului care a dus la obţinerea ei. Dobânda obţinută de o persoană care comercializează produse halal este cu totul diferită de dobânda obţinută de o persoană a cărei principală ocupaţie este să împrumute bani contra dobândă, şi se deosebeşte de dobânda bancară, ştiut fiind că activitatea de bază şi predominantă a băncilor este să le perceapă dobânzi clienţilor cu care lucrează.
Aşadar, retragerea dobânzii acordate de către o persoană (o bancă este considerată şi o persoană juridică) ce îşi realizează veniturile din acordarea de bani în schimbul dobânzii, invalidează însuşi motivul pentru care dobânda este interzisă şi duce la sporirea puterii şi veniturilor exact acelor persoane care contribuie activ la răspândirea maleficei dobânzi.

3. Astfel, la cea de-a doua Conferinţă Internaţională Islamică pe probleme bancare ţinută în Kuweit în 1987, la care au participat numeroşi specialişti în Shari'ah, s-a convenit că înapoierea dobânzii către bancheri - ca persoane fizice - nu era permisă, şi că la dobânda obţinută în felul acesta trebuia aplicată o altă reglementare a Shari'ah, care cere ca sumele de bani haram să fie dăruiţi actelor de caritate de factură generală care se întâmplă să se ivească în calea musulmanului (să nu uităm că banii din dobândă nu devin proprietatea sa, deci nu sunt ai săi). Este mai bine ca aceşti bani haram să nu fie dăruiţi moscheilor, pentru a le feri de banii murdari (obţinuţi din dobândă).

4. Nici cumpărarea de maşini, locuinţe sau alte bunuri nu este permisă de Shari'ah dacă urmează a fi finanţată din bani obţinuţi din dobândă; toţi musulmanii dintr-o regiune au obligaţia, rezultând din Shari'ah, să înfiinţeze instituţii financiare care să acorde finanţări în temeiul unor principii islamice admisibile. De fapt, această obligaţie este, în prezent, considerată a fi fard kifayah (obligaţie colectivă) din moment ce finanţarea a devenit o componentă necesară a vieţii contemporane.

În octombrie 1999, prima Conferinţă Internaţională de Fiqh din SUA a decis, în mod îndreptăţit, ca pentru obiective de maximă importanţă şi urgenţă, cum ar fi crearea de locuinţe pentru familiile care au stringentă nevoie de acestea, împrumuturile realizate care implică dobândă să fie, totuşi, tolerate, până la înfiinţarea, în regiune, a unor astfel de instituţii compatibile cu Shari'ah islamică.

Mawlana Jalaluddin Rumi

Glose la un hadith convenit

Găsim în culegerea de hadith-uri a lui Abu Zakaria Mohiuddin Yahya Ibn Sharaf an-Nawawi (cunoscut mai pe scurt ca Imamul An-Nawawi), redactată în secolul VII după Hegira (adică secolul 13 Anno Domini) o povestioară orientală exemplară ţesută în jurul Profetului Muhammad. Este atât de profundă şi de actuală, încât timpul n-a izbutit nicicum s-o erodeze. Este atât de dramatică încât pare izvorâtă din mintea unui Shakespeare. Este atât de fracturată şi de misterioasă încât cu greu s-ar găsi ceva care să concilieze în egală măsură gustul structuraliştilor europeni cu şocul neaşteptat al unui kian japonez. Este, în cele din urmă, atât de scurtă, încât pomenirea ei integrală n-ar lua mai mult de un paragraf:

Citeste mai mult.

Cum să ne menţinem concentrarea în timpul rugăciunii?

Întrebare: Mă rog de cinci ori pe zi dar nu mă pot concentra asupra rugăciunii. Mintea mea pare să rătăcească tot timpul, preocupată de diverse lucruri. Parcă Satan îmi dă târcoale chiar şi atunci când mă rog. Mi-aş dori foarte mult să rezolv această problemă. Credeţi că o soluţie ar fi să mă concentrez asupra înţelesului cuvintelor pe care le rostesc în timpul rugăciunii?

Răspuns: Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Muzzamil Siddiqi, fost preşedinte al Societăţii Islamice al Americii de Nord (ISNA), a emis următoarea Fatwa:

„Dumnezeu să te binecuvânteze pentru preocuparea ta faţă de săvârşirea rugăciunii. Cu toţii ar trebui să încercăm să fim atenţi când ne săvârşim rugăciunile, tot aşa cum ar fi bine să ne străduim să ne perfecţionăm şi să înfrumuseţăm actul rugăciunii. Unicul scop al rugăciunii este acela de a ne aminti astfel de Dumnezeu şi de a simţi prezenţa Sa în interiorul nostru. Într-un hadith celebru, Profetul (slaws) a spus: „Ihsan înseamnă a-l adora pe Dumnezeu ca şi cum l-ai vedea, căci chiar dacă tu nu Îl vezi, El te vede” (relatat de Al-Bukhari).

Cele ce urmează te vor ajuta, insha’Allah, să-ţi menţii concentrarea în timpul rugăciunii:

1. Intenţia de a te ruga trebuie să fie prezentă în inima ta. Ea este adevăratul sălaş al intenţiei. Propune-ţi să te rogi lui Dumnezeu Preaînaltul doar din iubire faţă de El. Concentrează-te asupra tipului de rugăciune pe care o săvârşeşti. Este una obligatorie sau una facultativă? Faci rugăciunea Fajr, Zuhr, `Asr, Maghrib, `Isha’ sau altă rugăciune? Câte unităţi de rugăciune (rak`ah) cuprinde ea? O săvârşeşti singur sau în comunitate? Cu cât intenţia ta va fi mai precisă, cu atât atenţia şi concentrarea ţi se vor îmbunătăţi.

2. Săvârşeşte rugăciunile la timpul lor, fără nicio tergiversare.

3. Săvârşeşte-ţi rugăciunea în conformitate cu sunnah Profetului (slaws).

4. Stai drept. Ţine ochii deschiţi şi îndreaptă-ţi privirea asupra locului prosternării sau al sujud-ului atunci când eşti în picioare. Când te apleci (ruku`) priveşte-ţi picioarele, când eşti în sujud priveşte în pământ, iar când eşti aşezat priveşte în poală sau uită-te la mâini.

5. Nu te juca cu degetele şi nu-ţi atinge faţa, corpul sau îmbrăcămintea cu mâinile. Fii cât se poate de liniştit.

6. Gândeşte că te afli în prezenţa lui Dumnezeu şi că El te vede.

7. Nu-ţi face rugăciunile în grabă. Fiecare parte a rugăciunii trebuie săvârşită cu atenţie şi în linişte interioară.

8. Recită cuvintele cu grijă şi fii atent la înţelesul celor rostite. Trebuie să cunoşti sensul diverselor suplicaţii sau du`a pe care le foloseşti în rugăciune.

9. Roagă-l pe Dumnezeu cu toată sinceritatea să te ajute în practica rugăciunii şi să-ţi accepte rugăciunile săvârşite. Profetul (slaws) obişnuia să spună: Allahumma a`inni `ala dhikrika wa shukrika wa husn `ibadatika (O, Doamne, ajută-mă să-mi amintesc de Tine, să-Ţi fiu recunoscător şi să Te slăvesc în cel mai bun mod cu putinţă.)

10. În final, aminteşte-ţi că alimentele haram, veniturile obţinute pe căi necinstite şi păcatele alungă bucuria şi concentrarea din rugăciune. Străduieşte-te să te păstrezi cât mai pur şi mai curat cu putinţă.

Qassida Burda Documentary