Un dervis ii spuse unui sufi:
- Nu mi-a fost usor sa te gasesc. Asa ai dorit tu, pentru a fi cautat doar de cei mai buni oameni, de oamenii de inima. Dar asta ii incurajeaza si pe multi pierde-vara care incearca sa ajunga la tine tocmai fiindca esti greu de gasit!
- Si ce rau vezi in asta? remarca sufi. Oamenii care poseda adevarata intelegere m-au gasit deja, ceea ce este un lucru bun. Cat despre ceilalti, caraghiosii de care vorbeai, acestia trebuie sa-si propuna tot timpul cate ceva si sunt atrasi de tot ce li se pare mai greu de gasit, fie ca este vorba despre persoana mea sau despre orice altceva. N-are importanta. Ne-am putea descotorosi cu usurinta de acestia, fiindca, chiar daca le este usor sa gaseasca un sufi in plan fizic, le este cu neputinta sa-l intalneasca in planul spiritual.
Ce-i drept, ne-am putea lupta cu lupii si sa nu admitem in preajma noastra decat oameni de bun simt, insa un roi de tantari lipsiti de minte ne-ar putea sufoca de-a dreptul. Si nimeni n-ar avea nimic de castigat din asta.
sâmbătă, iunie 12, 2010
Punti si camile - Idries Shah
Sufi despre care este vorba in cele ce urmeaza a fost unul dintre primii care au purtat aceasta denumire. Si, pe atunci, erau tare putini.
Intr-o zi, un vizitator il intreba pe discipolul cel mai apropiat al maestrului:
- De ce sufi refuza sa primeasca atat de multi oameni? Oare nu se presupune ca este de datoria maestrilor spirituali sa-i invete pe toti cei care vin la ei? De ce maestrul sufi nu-si asuma responsabilitatea aceasta? Ar putea sa-i ajute pe toti acesti oameni.
Se spune ca discipolul l-a dus pe vizitator la o punte pe care tocmai o traversau cateva camile incarcate pana la refuz.
- Priveste cu atentie, il sfatui discipolul, si pune-ti tie insuti intrebarea pe care mi-ai pus-o mie. Intreaba-te, in termenii puntii si ai camilelor: "De ce nu poarta camilele poveri inca si mai grele? De ce puntea nu este mai rezistenta?"
Intr-o zi, un vizitator il intreba pe discipolul cel mai apropiat al maestrului:
- De ce sufi refuza sa primeasca atat de multi oameni? Oare nu se presupune ca este de datoria maestrilor spirituali sa-i invete pe toti cei care vin la ei? De ce maestrul sufi nu-si asuma responsabilitatea aceasta? Ar putea sa-i ajute pe toti acesti oameni.
Se spune ca discipolul l-a dus pe vizitator la o punte pe care tocmai o traversau cateva camile incarcate pana la refuz.
- Priveste cu atentie, il sfatui discipolul, si pune-ti tie insuti intrebarea pe care mi-ai pus-o mie. Intreaba-te, in termenii puntii si ai camilelor: "De ce nu poarta camilele poveri inca si mai grele? De ce puntea nu este mai rezistenta?"
A mia parte - Idries Shah
Un om pios dar fidel propriilor obisnuinte se duse sa-l vada pe cel mai mare sufi al timpului sau. Tinea mult sa-l intalneasca inainte ca acesta sa paraseasca lumea materiala, insa era asa de avid sa obtina ceva de la el, atat de curios sa afle cum arata, incat ii fu cu neputinta sa-l abordeze pe sufi in liniste, cu spiritul echilibrat si cu atentia cuvenita.
- Intelepciunea ta ma sidereaza! ii spuse el maestrului. Ceea ce am citit despre tine m-a uluit! Eram departe de a crede ca putea exista pe pamant o cantitate atat de uriasa de cunoastere care sa nu fi fost inca transmisa oamenilor!
- Daca ce ai experimentat pana acum din sufism te-a adus intr-o asemenea stare, e bine ca nu ai aflat din el decat a mia parte!
- Cum asa?
- Sufismul nu reprezinta decat o miime din intreaga cunoastere. Restul poate fi cunoscut de catre sufi, insa ceea ce vad si experimenteaza cei ca tine se rezuma doar la a mia parte.
Devotul exclama:
- Ce limbaj elevat, ce vederi largi! Acest concept este sublim: am ramas mut de admiratie!
- Intelepciunea care nu trezeste decat admiratie nu are decat de pierdut! raspunse sufi. Fereste-te sa admiri prea multa vreme ceea ce ai pescuit, fiindca exista riscul ca mai tarziu sa nu poti gusta din roadele muncii tale. De aceea se si spune "invata sa inveti".
- Intelepciunea ta ma sidereaza! ii spuse el maestrului. Ceea ce am citit despre tine m-a uluit! Eram departe de a crede ca putea exista pe pamant o cantitate atat de uriasa de cunoastere care sa nu fi fost inca transmisa oamenilor!
- Daca ce ai experimentat pana acum din sufism te-a adus intr-o asemenea stare, e bine ca nu ai aflat din el decat a mia parte!
- Cum asa?
- Sufismul nu reprezinta decat o miime din intreaga cunoastere. Restul poate fi cunoscut de catre sufi, insa ceea ce vad si experimenteaza cei ca tine se rezuma doar la a mia parte.
Devotul exclama:
- Ce limbaj elevat, ce vederi largi! Acest concept este sublim: am ramas mut de admiratie!
- Intelepciunea care nu trezeste decat admiratie nu are decat de pierdut! raspunse sufi. Fereste-te sa admiri prea multa vreme ceea ce ai pescuit, fiindca exista riscul ca mai tarziu sa nu poti gusta din roadele muncii tale. De aceea se si spune "invata sa inveti".
marți, iunie 08, 2010
vineri, iunie 04, 2010
Timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite
Iată cum se împarte timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite:
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
miercuri, iunie 02, 2010
Criza financiară: ca persoană fizică, pot declara falimentul?
Întrebare:
Urmare a crizei financiare din SUA, compania la care lucrez a pierdut multe afaceri iar eu nu îmi pot plăti proprii creditori fiindcă, la rândul meu, mi se datorează o sumă foarte mare de bani. Mai mult decât atât, consider că această situaţie trebuie pusă în seama crizei financiare şi nu a mea personal. Ce să fac în acest caz? Să declar falimentul ca persoană fizică? Atunci cum rămâne cu datoriile pe care le am la creditori?
Răspuns:
Din perspectiva Shari`ah, datoriile trebuie achitate creditorilor; individul trebuie să facă tot ce ţine de el ca să-şi plătească datoriile. Profetul (slaws) a spus: „Oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a înapoia ce a luat, Dumnezeu îi va uşura această plată şi oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a o nimici, Dumnezeu îl va nimici.” (Al-Bukhari)
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Monzer Kahf, economist şi consilier financiar eminent, afirmă:
„Decizia de a te împrumuta îţi aparţine; când o persoană contractează datorii, ar trebui să aibă şi un plan pentru restituirea banilor împrumutaţi. Datoriile nu dispar de la sine, ele trebuie stinse. Aceasta este perspectiva Shari`ah asupra datoriilor: ele trebuie achitate.
Este adevărat că se pot ivi circumstanţe neprevăzute, cu o incidenţă mai crescută în cazul afacerilor decât al împrumuturilor ca persoană fizică, aşa cum pare să se fi întâmplat în ceea ce te priveşte. Aceste împrejurări necesită încheierea unor înţelegeri reciproce între creditori şi debitori, în lipsa lor putându-se ajunge până la faliment.
Cu toate că existenţa împrejurărilor de această natură este recunoscută de Shari`ah, ele îşi găsesc rareori aplicabilitatea în cazul datoriilor personale; acesta şi este motivul pentru care capitolele referitoare la faliment se regăsesc, în majoritatea legislaţiilor arabe, în codurile comerciale şi nu în cele civile.
Cunosc faptul că legile americane permit declararea falimentului de către persoanele fizice, numai că Shari`ah stipulează că o datorie trebuie obligatoriu achitată, cu excepţia unei singure situaţii: când se manifestă o incapacitate reală de achitare a ei atât în prezent, cât şi în viitorul previzibil. În acest caz, toate bunurile datornicului trebuie distribuite creditorilor direct proporţional cu sumele datorate fiecăruia dintre ei. Doar atunci sunt stinse toate datoriile existente.
În consecinţă, sfatul meu în ceea ce te priveşte este - dacă îţi este într-adevăr imposibil să te achiţi de datoriile pe care le ai în prezent - să porţi negocieri cu creditorii în vederea reeşalonării plăţilor şi apoi să începi să le achiţi conform noii scheme.
A te declara în faliment este o soluţie de ultimă instanţă la care, conform Shari'ah, se poate recurge doar în împrejurări excepţionale, aşa cum am amintit mai devreme.
Trebuie să-ţi mai spun că nu am apreciat atitudinea ta atunci când ai afirmat că situaţia în care te afli nu-ţi este în niciun fel imputabilă, fiindcă faptul că te afli în postura de a avea datorii a apărut doar din vina ta; trebuie să înveţi să trăieşti din resursele de care dispui, şi nu bazându-te pe sumele de bani pe care le poţi împrumuta!"
Urmare a crizei financiare din SUA, compania la care lucrez a pierdut multe afaceri iar eu nu îmi pot plăti proprii creditori fiindcă, la rândul meu, mi se datorează o sumă foarte mare de bani. Mai mult decât atât, consider că această situaţie trebuie pusă în seama crizei financiare şi nu a mea personal. Ce să fac în acest caz? Să declar falimentul ca persoană fizică? Atunci cum rămâne cu datoriile pe care le am la creditori?
Răspuns:
Din perspectiva Shari`ah, datoriile trebuie achitate creditorilor; individul trebuie să facă tot ce ţine de el ca să-şi plătească datoriile. Profetul (slaws) a spus: „Oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a înapoia ce a luat, Dumnezeu îi va uşura această plată şi oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a o nimici, Dumnezeu îl va nimici.” (Al-Bukhari)
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Monzer Kahf, economist şi consilier financiar eminent, afirmă:
„Decizia de a te împrumuta îţi aparţine; când o persoană contractează datorii, ar trebui să aibă şi un plan pentru restituirea banilor împrumutaţi. Datoriile nu dispar de la sine, ele trebuie stinse. Aceasta este perspectiva Shari`ah asupra datoriilor: ele trebuie achitate.
Este adevărat că se pot ivi circumstanţe neprevăzute, cu o incidenţă mai crescută în cazul afacerilor decât al împrumuturilor ca persoană fizică, aşa cum pare să se fi întâmplat în ceea ce te priveşte. Aceste împrejurări necesită încheierea unor înţelegeri reciproce între creditori şi debitori, în lipsa lor putându-se ajunge până la faliment.
Cu toate că existenţa împrejurărilor de această natură este recunoscută de Shari`ah, ele îşi găsesc rareori aplicabilitatea în cazul datoriilor personale; acesta şi este motivul pentru care capitolele referitoare la faliment se regăsesc, în majoritatea legislaţiilor arabe, în codurile comerciale şi nu în cele civile.
Cunosc faptul că legile americane permit declararea falimentului de către persoanele fizice, numai că Shari`ah stipulează că o datorie trebuie obligatoriu achitată, cu excepţia unei singure situaţii: când se manifestă o incapacitate reală de achitare a ei atât în prezent, cât şi în viitorul previzibil. În acest caz, toate bunurile datornicului trebuie distribuite creditorilor direct proporţional cu sumele datorate fiecăruia dintre ei. Doar atunci sunt stinse toate datoriile existente.
În consecinţă, sfatul meu în ceea ce te priveşte este - dacă îţi este într-adevăr imposibil să te achiţi de datoriile pe care le ai în prezent - să porţi negocieri cu creditorii în vederea reeşalonării plăţilor şi apoi să începi să le achiţi conform noii scheme.
A te declara în faliment este o soluţie de ultimă instanţă la care, conform Shari'ah, se poate recurge doar în împrejurări excepţionale, aşa cum am amintit mai devreme.
Trebuie să-ţi mai spun că nu am apreciat atitudinea ta atunci când ai afirmat că situaţia în care te afli nu-ţi este în niciun fel imputabilă, fiindcă faptul că te afli în postura de a avea datorii a apărut doar din vina ta; trebuie să înveţi să trăieşti din resursele de care dispui, şi nu bazându-te pe sumele de bani pe care le poţi împrumuta!"
marți, iunie 01, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)