Un om il vizita de doua ori pe un maestru sufi. La incheierea celei de-a doua vizite, omul remarca:
- Prima data cand am venit la tine, erai cu totul preocupat de treburile comunitatii. De data asta - si sunt incantat sa constat acest lucru -, te dedici unei activitati mai perene: buna oranduire a spatiului ocupat de Ordinul pe care-l conduci.
- Apreciem interesul pe care-l manifesti fata de diversele noastre preocupari, raspunse maestrul sufi.
Vizitatorul saluta si pleca, fericit ca maestrului sufi ii facuse placere complimentul sau.
- De ce te-a impresionat in mod placut interesul pe care-l purta omul acela amenajarii spatiului nostru? il intreba un discipol.
- Asta mi-a adus aminte, raspunse maestrul, de vremea in care copiii mei tocmai incepusera scoala: comentariile lor erau adorabile. Prima lectie de matematica din viata lor nu le-a placut pentru ca subiectul fusese: "1 portocala plus 1 portocala egal 2 portocale", iar ei si-ar fi dorit niste chestiuni mai serioase decat niste "simple portocale".
La lectia urmatoare, invatatorul le zise: "2 carti plus 2 carti egal 4 carti". Copiii mei s-au intors de la scoala fericiti si mandri: "Gata, au inceput chestiunile serioase: astazi invatatorul ne-a vorbit despre carti!".
Tantalaul care tocmai a plecat de aici nu si-a inchipuit niciun moment ca transmiterea invataturilor caii sufite se poate realiza prin orice fel de activitate, ba cateodata chiar si in lipsa oricarei activitati. Este candidatul cel mai bun la un act de caritate, fiindca este un act de caritate acela de a-i face pe oameni fericiti, dandu-le impresia ca esti, la randu-ti, fericit.
miercuri, aprilie 14, 2010
vineri, aprilie 09, 2010
The Man Who Walked Across the World - 1 - Wanderlust
Serie de documentare realizate de BBC, în care Tim Mackintosh Smith calcă pe urmele învăţatului marocan din secolul al XIV-lea Ibn Battutah, ce a străbătut patruzeci de ţări şi trei continente, parcurgând peste 120.000 km de-a lungul a treizeci de ani.
Acest jurnal de călătorie începe în Africa de Nord, unde Tim vizitează oraşul Tanger din Maroc, locul de naştere al lui Ibn Battutah, în care întâlneşte şi prima surpriză din călătoria sa. În Egipt, vizitează cea mai veche universitate din lume şi ajunge până în îndepărtatul sat în care învăţatul Battutah a avut un vis profetic absolut remarcabil.
Se succed apoi Turcia, India, China - pe care vă invităm să le descoperiţi voi înşivă prin intermediul acestei vizionări.
Acest jurnal de călătorie începe în Africa de Nord, unde Tim vizitează oraşul Tanger din Maroc, locul de naştere al lui Ibn Battutah, în care întâlneşte şi prima surpriză din călătoria sa. În Egipt, vizitează cea mai veche universitate din lume şi ajunge până în îndepărtatul sat în care învăţatul Battutah a avut un vis profetic absolut remarcabil.
Se succed apoi Turcia, India, China - pe care vă invităm să le descoperiţi voi înşivă prin intermediul acestei vizionări.
marți, aprilie 06, 2010
luni, aprilie 05, 2010
Achitarea de către musulmani a zakat-ului în luna Ramadan
Întrebare:
De ce musulmanii calculează şi plătesc zakat/zakah [dania] în luna Ramadan? Zakat trebuie plătit doar atunci, sau poate fi plătit în oricare altă lună a anului?
Răspuns:
Shari’ah stipulează că zakat-ul [dania] este unul dintre principalii stâlpi ai islamului şi se situează la acelaşi nivel de obligativitate cu cele cinci rugăciuni zilnice. Zakat-ul este obligatoriu pentru musulmanii - bărbaţi şi femei - care au atins nisab-ul (respectiv o sumă de bani în plus faţă de necesităţile curente - de care credinciosul continuă să dispună de la începutul până la sfârşitul unui an musulman - şi de care se poate dispensa).
Credinciosul musulman este obligat să plătească zakat din averea sa numai dacă îndeplineşte condiţiile aplicativităţii acestuia (dispune de nisab şi s-a scurs un an lunar de când deţine acest surplus de bani de care nu a avut stringentă nevoie). Data împlinirii acestui an poate să difere de la o persoană la alta, însă mulţi musulmani sunt dornici să-şi achite zakat-ul în luna Ramadan fiindcă răsplata pentru faptele lor bune (chiar dacă sunt obligatorii) este de două ori mai mare în decursul acestei luni binecuvântate.
Ca răspuns la întrebarea ta, dr. Monzer Kahf, economist şi consilier eminent, afirmă:
„Zakat este suma de bani pe care fiecare musulman/musulmană o datorează la împlinirea unui an lunar de când a atins nisab-ul pentru prima oară, cu condiţia ca acesta sau aceasta să deţină cel puţin aceeaşi sumă de bani (de care nu are stringentă nevoie) la începutul anului lunar ca şi la sfârşitul său, respectiv pe parcursul a 364 zile, şi, ulterior, după scurgerea fiecărui an lunar consecutiv.
Asta înseamnă că fiecare credincios musulman va avea propriul său „an fiscal” pentru plătirea zakat-ului şi doar în cazul unora dintre musulmani această dată va cădea în luna Ramadan.
Acesta este principiul general, însă cum ştim că răsplata dăruită de Dumnezeu Preaînaltul pentru faptele bune este mai abundentă în Ramadan decât în celelalte zile ale anului musulman (aşa cum ne-a arătat Profetul Muhammad (slaws)), numeroşi credincioşi preferă să facă să coincidă sfârşitul anului când au de plătit zakat-ul cu perioada lunii Ramadan, astfel încât Dumnezeu să-i binecuvânteze cu recompense mai numeroase. Această „ajustare” se realizează prin adăugarea unei sume suplimentare de bani, proporţională cu numărul de zile care au mai rămas până la Ramadan.”
Zakat-ul poate fi acordat şi nemusulmanilor?
Întrebare:
Se permite acordarea zakat-ului si nemusulmanilor?
Răspuns:
Zakat-ul se colectează de la musulmanii cu stare pentru a fi distribuit musulmanilor nevoiaşi. În principiu, nemusulmanilor nu li se pot oferi bani proveniţi din zakat dar ei pot, în schimb, să beneficieze de sadaqah (danie benevolă, neobligatorie). Excepţia de la regulă o constituie ivirea unei probleme de viaţă şi de moarte, situaţie aparte în care zakat-ul poate fi, totuşi, acordat nemusulmanilor. O parte din zakat poate fi oferit, de asemenea, nemusulmanilor a căror inimă înclină spre islam.
Ca răspuns la întrebarea ta, dr. Monzer Kahf afirmă:
„Ca regulă generală, după hadith-ul al cărui conţinut l-am redat mai sus, zakat-ul este oferit de către musulmanii avuţi, musulmanilor nevoiaşi; acest gest se referă, aşadar, la ansamblul comunităţii musulmane.
Zakat-ul este oferit credincioşilor musulmani, nu nemusulmanilor, cu o singură excepţie: atunci când un nemusulman are nevoie imediată de ajutor într-o chestiune de viaţă şi de moarte. Pe de altă parte, în prezent trăim vremuri în care numeroşi musulmani se zbat în sărăcie extremă şi nevoi crunte, ajungându-se până acolo încât dacă tot zakat-ul strâns s-ar folosi pentru ajutorarea familiilor musulmane afectate de foamete, tot n-ar fi destul pentru a le uşura suferinţa, pe când cei mai mulţi nemusulmani beneficiază si de alte resurse pentru obţinerea ajutorului de care au nevoie.”
Şeicul Ahmad Kutty, conferenţiar universitar şi specialist în ştiinţe islamice la Institutul Islamic din Toronto adaugă la cele de mai sus:
„Beneficiarii zakat-ului, spre deosebire de restul actelor uzuale de caritate din islam, sunt preponderent musulmanii; Dumnezeu Preaînaltul i-a menţionat în Coran pe cei care sunt îndreptăţiţi să primească zakat: Milosteniile sunt pentru cei săraci şi nevoiaşi, pentru cei care trudesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi sunt zdrobite, pentru răscumpărarea înrobiţilor, pentru cei înglodaţi în datorii, pentru calea lui Dumnezeu şi pentru drumeţi. Aceasta este o îndatorire de la Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept! (Căinţa 9:60).
Să mai adăugăm că o parte din zakat poate fi oferită şi celor a căror inimă înclină spre islam, adică nemusulmanilor pe cale să se convertească la islam. Altfel, zakat-ul nu poate fi oferit altcuiva, spre deosebire de milostenia obişnuită care poate fi destinată atât musulmanilor, cât şi nemusulmanilor.
Islamul îi învaţă, de asemenea, pe credincioşi şi să-i ajute fără discriminare pe cei sărmani, fie că sunt musulmani, fie că nu. Mai mult decât atât, islamul pune un accent deosebit pe stabilirea unor bune relaţii de vecinătate, indiferent dacă vecinii sunt musulmani sau nu: Fiţi buni cu părinţii voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri. (Femeile 4:36)
Aşadar, chiar dacă zakat-ul se mărgineşte la comunitatea musulmanilor, islamul nu închide niciodată uşa milosteniei îndreptate spre nemusulmani.”
De ce musulmanii calculează şi plătesc zakat/zakah [dania] în luna Ramadan? Zakat trebuie plătit doar atunci, sau poate fi plătit în oricare altă lună a anului?
Răspuns:
Shari’ah stipulează că zakat-ul [dania] este unul dintre principalii stâlpi ai islamului şi se situează la acelaşi nivel de obligativitate cu cele cinci rugăciuni zilnice. Zakat-ul este obligatoriu pentru musulmanii - bărbaţi şi femei - care au atins nisab-ul (respectiv o sumă de bani în plus faţă de necesităţile curente - de care credinciosul continuă să dispună de la începutul până la sfârşitul unui an musulman - şi de care se poate dispensa).
Credinciosul musulman este obligat să plătească zakat din averea sa numai dacă îndeplineşte condiţiile aplicativităţii acestuia (dispune de nisab şi s-a scurs un an lunar de când deţine acest surplus de bani de care nu a avut stringentă nevoie). Data împlinirii acestui an poate să difere de la o persoană la alta, însă mulţi musulmani sunt dornici să-şi achite zakat-ul în luna Ramadan fiindcă răsplata pentru faptele lor bune (chiar dacă sunt obligatorii) este de două ori mai mare în decursul acestei luni binecuvântate.
Ca răspuns la întrebarea ta, dr. Monzer Kahf, economist şi consilier eminent, afirmă:
„Zakat este suma de bani pe care fiecare musulman/musulmană o datorează la împlinirea unui an lunar de când a atins nisab-ul pentru prima oară, cu condiţia ca acesta sau aceasta să deţină cel puţin aceeaşi sumă de bani (de care nu are stringentă nevoie) la începutul anului lunar ca şi la sfârşitul său, respectiv pe parcursul a 364 zile, şi, ulterior, după scurgerea fiecărui an lunar consecutiv.
Asta înseamnă că fiecare credincios musulman va avea propriul său „an fiscal” pentru plătirea zakat-ului şi doar în cazul unora dintre musulmani această dată va cădea în luna Ramadan.
Acesta este principiul general, însă cum ştim că răsplata dăruită de Dumnezeu Preaînaltul pentru faptele bune este mai abundentă în Ramadan decât în celelalte zile ale anului musulman (aşa cum ne-a arătat Profetul Muhammad (slaws)), numeroşi credincioşi preferă să facă să coincidă sfârşitul anului când au de plătit zakat-ul cu perioada lunii Ramadan, astfel încât Dumnezeu să-i binecuvânteze cu recompense mai numeroase. Această „ajustare” se realizează prin adăugarea unei sume suplimentare de bani, proporţională cu numărul de zile care au mai rămas până la Ramadan.”
Zakat-ul poate fi acordat şi nemusulmanilor?
Întrebare:
Se permite acordarea zakat-ului si nemusulmanilor?
Răspuns:
Zakat-ul se colectează de la musulmanii cu stare pentru a fi distribuit musulmanilor nevoiaşi. În principiu, nemusulmanilor nu li se pot oferi bani proveniţi din zakat dar ei pot, în schimb, să beneficieze de sadaqah (danie benevolă, neobligatorie). Excepţia de la regulă o constituie ivirea unei probleme de viaţă şi de moarte, situaţie aparte în care zakat-ul poate fi, totuşi, acordat nemusulmanilor. O parte din zakat poate fi oferit, de asemenea, nemusulmanilor a căror inimă înclină spre islam.
Ca răspuns la întrebarea ta, dr. Monzer Kahf afirmă:
„Ca regulă generală, după hadith-ul al cărui conţinut l-am redat mai sus, zakat-ul este oferit de către musulmanii avuţi, musulmanilor nevoiaşi; acest gest se referă, aşadar, la ansamblul comunităţii musulmane.
Zakat-ul este oferit credincioşilor musulmani, nu nemusulmanilor, cu o singură excepţie: atunci când un nemusulman are nevoie imediată de ajutor într-o chestiune de viaţă şi de moarte. Pe de altă parte, în prezent trăim vremuri în care numeroşi musulmani se zbat în sărăcie extremă şi nevoi crunte, ajungându-se până acolo încât dacă tot zakat-ul strâns s-ar folosi pentru ajutorarea familiilor musulmane afectate de foamete, tot n-ar fi destul pentru a le uşura suferinţa, pe când cei mai mulţi nemusulmani beneficiază si de alte resurse pentru obţinerea ajutorului de care au nevoie.”
Şeicul Ahmad Kutty, conferenţiar universitar şi specialist în ştiinţe islamice la Institutul Islamic din Toronto adaugă la cele de mai sus:
„Beneficiarii zakat-ului, spre deosebire de restul actelor uzuale de caritate din islam, sunt preponderent musulmanii; Dumnezeu Preaînaltul i-a menţionat în Coran pe cei care sunt îndreptăţiţi să primească zakat: Milosteniile sunt pentru cei săraci şi nevoiaşi, pentru cei care trudesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi sunt zdrobite, pentru răscumpărarea înrobiţilor, pentru cei înglodaţi în datorii, pentru calea lui Dumnezeu şi pentru drumeţi. Aceasta este o îndatorire de la Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept! (Căinţa 9:60).
Să mai adăugăm că o parte din zakat poate fi oferită şi celor a căror inimă înclină spre islam, adică nemusulmanilor pe cale să se convertească la islam. Altfel, zakat-ul nu poate fi oferit altcuiva, spre deosebire de milostenia obişnuită care poate fi destinată atât musulmanilor, cât şi nemusulmanilor.
Islamul îi învaţă, de asemenea, pe credincioşi şi să-i ajute fără discriminare pe cei sărmani, fie că sunt musulmani, fie că nu. Mai mult decât atât, islamul pune un accent deosebit pe stabilirea unor bune relaţii de vecinătate, indiferent dacă vecinii sunt musulmani sau nu: Fiţi buni cu părinţii voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri. (Femeile 4:36)
Aşadar, chiar dacă zakat-ul se mărgineşte la comunitatea musulmanilor, islamul nu închide niciodată uşa milosteniei îndreptate spre nemusulmani.”
luni, martie 29, 2010
Invatatura secreta - Idries Shah
Un maestru sufi fu intrebat:
- Toata lumea iti cunoaste convingerile si scoala careia ii apartii; cu toate acestea, invataturile tale sunt secrete, le impartasesti doar cui doresti tu si nimeni nu are permisiunea sa asiste, nici ca simplu observator, la reuniunile tale, contrar uzantelor filosofilor care deschid usa si isi intampina cu bunavointa auditorii de orice fel. Cum explici aceasta diferenta?
- O, lumina ochilor mei! raspunse maestrul. Invatatura este precum milostenia: trebuie oferita in taina pentru simplul motiv ca etalarea ei publica ii dauneaza celui care o face, celui care beneficiaza de ea si celui care asista la ea. Invatatura este precum nutritia, efectele ei nu sunt imediat vizibile, deci nu serveste la nimic existenta unui observator: acesta din urma nu poate constata decat rezultatul nutritiei.
Tot asa, invatatura nu poate fi examinata separat de contextul in care este acordata. Daca sunt de fata observatori, contextul se modifica prin insasi prezenta acestora, iar efectul invataturii nu mai este acelasi. Daca prezenta observatorilor ar avea ca efect sporirea efectului benefic al invataturii, atunci am fi acceptat, am fi cerut chiar insistent aceasta prezenta.
In fine, invatatura variaza in functie de "moment, loc si persoana". A solicita fie si o simpla informatie cu privire la cunoastere e ca si cum s-ar arunca lesul unui animal intr-o apa curata: intentia poate fi ireprosbila, dar, cu toate acestea, ramane daunatoare - apa se otraveste.
- Am inteles, raspunse interlocutorul, insa as vrea sa remarc ca invatatura obisnuita nu se raspandeste in felul acesta.
- Atunci Dumnezeu sa faca astfel incat, intr-o buna zi, invataura obisnuita sa nu mai trebuiasca transmisa ca in prezent! exclama maestrul. Cand va sosi ziua aceea, orice deosebire intre invatatura sufita si cea formala va deveni inutila!
- Toata lumea iti cunoaste convingerile si scoala careia ii apartii; cu toate acestea, invataturile tale sunt secrete, le impartasesti doar cui doresti tu si nimeni nu are permisiunea sa asiste, nici ca simplu observator, la reuniunile tale, contrar uzantelor filosofilor care deschid usa si isi intampina cu bunavointa auditorii de orice fel. Cum explici aceasta diferenta?
- O, lumina ochilor mei! raspunse maestrul. Invatatura este precum milostenia: trebuie oferita in taina pentru simplul motiv ca etalarea ei publica ii dauneaza celui care o face, celui care beneficiaza de ea si celui care asista la ea. Invatatura este precum nutritia, efectele ei nu sunt imediat vizibile, deci nu serveste la nimic existenta unui observator: acesta din urma nu poate constata decat rezultatul nutritiei.
Tot asa, invatatura nu poate fi examinata separat de contextul in care este acordata. Daca sunt de fata observatori, contextul se modifica prin insasi prezenta acestora, iar efectul invataturii nu mai este acelasi. Daca prezenta observatorilor ar avea ca efect sporirea efectului benefic al invataturii, atunci am fi acceptat, am fi cerut chiar insistent aceasta prezenta.
In fine, invatatura variaza in functie de "moment, loc si persoana". A solicita fie si o simpla informatie cu privire la cunoastere e ca si cum s-ar arunca lesul unui animal intr-o apa curata: intentia poate fi ireprosbila, dar, cu toate acestea, ramane daunatoare - apa se otraveste.
- Am inteles, raspunse interlocutorul, insa as vrea sa remarc ca invatatura obisnuita nu se raspandeste in felul acesta.
- Atunci Dumnezeu sa faca astfel incat, intr-o buna zi, invataura obisnuita sa nu mai trebuiasca transmisa ca in prezent! exclama maestrul. Cand va sosi ziua aceea, orice deosebire intre invatatura sufita si cea formala va deveni inutila!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)