Era odata o tara in care toti locuitorii se comportau excentric o parte din timp. Nu semanau deloc cu fiintele omenesti pe care le cunoastem noi. Diverse grupuri de oameni erau invatate sa adopte anumite comportamente, pe care le manifestau in mod sistematic. Dupa atingerea acestui obiectiv, comportamentul dorit era provocat prin recurgerea la stimuli adecvati.
Subiectii cei mai buni, cei care raspundeau cel mai bine la indoctrinare, primeau recompense, la fel ca animalele de laborator care reusesc sa reproduca programul dupa care au fost conditionate.
Acesta este stadiul in care, spre deosebire de noi, oamenii aceia isi pierdeau sistematic sirul rationamentului. In loc sa spuna: "Inca o experienta reusita!", experimentatorii - instructori incepura sa-i admire, ba chiar sa-i venereze pe "eroi". Faceau din cei indoctrinati "exemple" demne de urmat, mergand pana la a pretinde ca actiunile si reactiile acestora erau "spontane".
Urmarea logica a fost ca tot ceea ce era autentic spontan a fost reprimat si dispretuit, neputand sa mai supravietuiasca in societatea respectiva. Din moment ce, insa, notiunea de spontan subzistase, savantii s-au servit de ea pentru a denumi manifestarile nespontane.
Pacat, fiindca oamenii aceia puteau duce o viata cat se poate de agreabila: posedau si alte capacitati in afara aceleia de a se auto-orbi. Si tara lor erau frumoasa, cel putin asa considerau multi dintre cei care o vizitasera. Din cauza particularitatii pe care v-am descris-o anterior, strainii evitau insa sa calatoreasca acolo fara motiv. Erau iritati sa vada cum savantii din tara respectiva intreprindeau cercetari experimentale si experiente de laborator asupra oamenilor si a animalelor, fara sa observe procesele si efectele analoage din viata sociala cotidiana. Comentandu-si activitatea, savantii se refereau la "experimentare" si "conditionare" insa nu aplicau aceiasi termeni la ceea ce faceau ei insisi si la ceea ce vedeau ca se petrece in afara laboratoarelor - ceea ce, totusi, era exact acelasi lucru.
Rezultatele experimentelor stiintifice asupra mecanismelor de indoctrinare erau, atunci, oare, tinute secrete? Nicidecum! Ele erau publicate in lucrari de vulgarizare a stiintei in sute de mii de exemplare.
Ce noroc pe noi ca nu traim intr-o astfel de lume!
marți, noiembrie 03, 2009
Cutitul - Idries Shah
Un om putin la minte care iesise sa se plimbe observa pe marginea drumului un obiect stralucitor. "O fi vreun ban de argint!" gandi el. Se apleca sa-l ridice si vazu ca era un cutit care cazuse, fara indoiala, din buzunarul cuiva. Il lua si incepu sa-l apostrofeze:
- Mi-ai inselat asteptarile! O sa te-arunc in rau si acolo o sa ruginesti pana nu va mai ramane nimic din tine!
Ori, cutitul acela era inzestrat cu darul vorbirii. Cum sa-l convinga pe idiotul nostru sa-i crute viata?
- Om bun, ii zise el, de ce nu ma pastrezi chiar tu? Ti-as putea fi de folos, ti-as taia painea...
- Sa te pastrez?! Nici sa nu te gandesti!, ii raspunse idiotul. Altcineva s-ar putea sluji de tine ca sa-mi taie mie gatul!
- Mi-ai inselat asteptarile! O sa te-arunc in rau si acolo o sa ruginesti pana nu va mai ramane nimic din tine!
Ori, cutitul acela era inzestrat cu darul vorbirii. Cum sa-l convinga pe idiotul nostru sa-i crute viata?
- Om bun, ii zise el, de ce nu ma pastrezi chiar tu? Ti-as putea fi de folos, ti-as taia painea...
- Sa te pastrez?! Nici sa nu te gandesti!, ii raspunse idiotul. Altcineva s-ar putea sluji de tine ca sa-mi taie mie gatul!
marți, octombrie 27, 2009
duminică, octombrie 25, 2009
vineri, octombrie 23, 2009
Minbar
Este amvonul predicatorului din fiecare mare moschee, instituit chiar de Profet. Amplasarea şi orientarea sa nu răspund, totuşi, nici unei obligaţii specifice; doar cât să dea posibilitatea credincioşilor de a-l vedea cât mai bine pe imam. În schimb, treptele care îi permit predicatorului să urce la tribună sunt considerate drept echivalente simbolice ale înălţării spirituale a şeicului sau imamului. Minbar-ul sugerează, în acest caz, suprapunerea gradelor de cunoaştere, înălţarea spre Dumnezeu, scara celestă şi poate chiar mi'raj-ul.
Stiinta in adagii sufite
- „Pune in practica ceea cunosti pentru ca ceea ce-ti este necunoscut sa ti se reveleze." (Ghazali).
-„Stiinta utila este cea care iti umple pieptul cu razele ei si iti ridica voalul inimii." (hikma)
- „Cea mai buna stiinta este cea care insoteste teama de Dumnezeu." (hikma)
- „Daca stiinta se aliaza cu teama, atunci este in folosul tau, daca nu, este impotriva ta." (hikma)
- „O, Doamne! Eu, cu toata cunoasterea pe care o detin, sunt necunoscator; cum sa nu fiu, atunci, necunoscator in ignoranta mea?" (hikma)
- „O, Doamne! Daruieste-mi o parte din stiinta care este numai a Ta si protejeaza-ma cu misterul numelui Tau secret." (hikma)
- „Nu cautati adevarul; cautati mai intai sa va purificati" (Seiyyd)
- „Lectura este simpla cunoastere: doar cuvantul rostit si prezenta vie transforma." (Seiyyd)
- „Adevarata stiinta nu se obtine din carti. Ar fi mult prea simplu sa adunam toate cartile scrise vreodata despre sufism pentru a o obtine. Adevarata stiinta va va veni din interior, din inima voastra. ('ilm laduni: „o stiinta de la Noi", cum spune Dumnezeu in Coran)" (Seiyyd)
- „Adevarata cunoastere nu se obtine decat cand o cerem cu adevarat, cu umilinta. Pornirea pe drumul catre ea e comparabila cu aceea a cuiva care doreste sa bea apa dintr-un parau: trebuie sa se aplece pana la el pentru a bea. Apa se gaseste mereu in punctul cel mai coborat dintr-un anume loc. Trebuie sa fim precum apa." (Seiyyd)
- „Cei care se bazeaza numai pe scrierile lui 'Ibn Arabi si ale altor maestri sufi nu fac decat sa le urmeze jalaba-urile, adica vesmintele. Metodele potrivite de educatie variaza in functie de conditiile epocii, si numai Maestrul viu detine cheile progresului initiatic." (Seiyyd)
- „Lectura culegerii de hadith-uri a lui Bukhari si lectura Kitab al-Shif'a aduc o mare imbogatire spirituala. Lectura Sirrei (biografia Profetului) ne permite sa ne impregnam de calitatile profetice: aceasta ne ingaduie sa primim si o anumita educatie, o invatatura, pe care sa le punem in aplicare. Cand citim biografia Profetului, ramanem uimiti de similitudinea dintre relatiile existente intre acesta si comunitatea sa in timpurile acelea si ceea ce traim pe cale in zilele noastre. In fapt, este una si aceeasi invatatura care se perpetueaza. Biografia Profetului ne face sa intelegem ca cel mai important nu este sa asimilam cunoastere, ci sa dobandim o anumita educatie si sa punem lucrurile in practica" (Seiyyd)
- „Discipolii cautau [cunoasterea] in carti, dar este momentul sa li se spuna ca ceea ce au citit in ele nu este decat futilitate (hawa). Pe cale vor gasi tot ceea ce au aflat in carti si tot ceea ce au auzit la diverse reuniuni: sa mai stie ca toate acestea nu sunt nimic fata de invatatura primita pe cale, care cuprinde toate stiintele. Am abordat aceste chestiuni importante ca sa afle ca pe cale se gaseste o uriasa comoara de stiinta.
Discipolul nu trebuie sa se inclesteze cu obstinatie de studiul cartilor. Trebuie sa faca din calea sa singura cale care-i va ingadui sa ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu si sa dobandeasca toate stiintele. Trebuie sa prefere calea sa tuturor celorlalte cai, altor asocieri si cartilor, fiindca aceasta contine tot ceea ce ii trebuie." (Seiyyd)
- „Oamenii cei mai absenti de la Dumnezeu sunt savantii, apoi devotii si apoi ascetii, fiindca acestia sunt voalati de cunoasterea pe care o detin, de actele lor de devotiune si de ascetismul lor. Necunoasterea care duce la Dumnezeu este, de fapt, o stiinta. Iar stiinta care Il ascunde pe Dumnezeu este, de fapt, ignoranta. De aceea se si spune: „ce valoreaza stiinta unui savant multumit de sine?"" (hikam) „Eu afirm ca stiinta aceasta este un val care i-L ascunde pe Dumnezeu." ('Ibn 'Ajiba, comentariu al hikam-urilor)
-„Stiinta utila este cea care iti umple pieptul cu razele ei si iti ridica voalul inimii." (hikma)
- „Cea mai buna stiinta este cea care insoteste teama de Dumnezeu." (hikma)
- „Daca stiinta se aliaza cu teama, atunci este in folosul tau, daca nu, este impotriva ta." (hikma)
- „O, Doamne! Eu, cu toata cunoasterea pe care o detin, sunt necunoscator; cum sa nu fiu, atunci, necunoscator in ignoranta mea?" (hikma)
- „O, Doamne! Daruieste-mi o parte din stiinta care este numai a Ta si protejeaza-ma cu misterul numelui Tau secret." (hikma)
- „Nu cautati adevarul; cautati mai intai sa va purificati" (Seiyyd)
- „Lectura este simpla cunoastere: doar cuvantul rostit si prezenta vie transforma." (Seiyyd)
- „Adevarata stiinta nu se obtine din carti. Ar fi mult prea simplu sa adunam toate cartile scrise vreodata despre sufism pentru a o obtine. Adevarata stiinta va va veni din interior, din inima voastra. ('ilm laduni: „o stiinta de la Noi", cum spune Dumnezeu in Coran)" (Seiyyd)
- „Adevarata cunoastere nu se obtine decat cand o cerem cu adevarat, cu umilinta. Pornirea pe drumul catre ea e comparabila cu aceea a cuiva care doreste sa bea apa dintr-un parau: trebuie sa se aplece pana la el pentru a bea. Apa se gaseste mereu in punctul cel mai coborat dintr-un anume loc. Trebuie sa fim precum apa." (Seiyyd)
- „Cei care se bazeaza numai pe scrierile lui 'Ibn Arabi si ale altor maestri sufi nu fac decat sa le urmeze jalaba-urile, adica vesmintele. Metodele potrivite de educatie variaza in functie de conditiile epocii, si numai Maestrul viu detine cheile progresului initiatic." (Seiyyd)
- „Lectura culegerii de hadith-uri a lui Bukhari si lectura Kitab al-Shif'a aduc o mare imbogatire spirituala. Lectura Sirrei (biografia Profetului) ne permite sa ne impregnam de calitatile profetice: aceasta ne ingaduie sa primim si o anumita educatie, o invatatura, pe care sa le punem in aplicare. Cand citim biografia Profetului, ramanem uimiti de similitudinea dintre relatiile existente intre acesta si comunitatea sa in timpurile acelea si ceea ce traim pe cale in zilele noastre. In fapt, este una si aceeasi invatatura care se perpetueaza. Biografia Profetului ne face sa intelegem ca cel mai important nu este sa asimilam cunoastere, ci sa dobandim o anumita educatie si sa punem lucrurile in practica" (Seiyyd)
- „Discipolii cautau [cunoasterea] in carti, dar este momentul sa li se spuna ca ceea ce au citit in ele nu este decat futilitate (hawa). Pe cale vor gasi tot ceea ce au aflat in carti si tot ceea ce au auzit la diverse reuniuni: sa mai stie ca toate acestea nu sunt nimic fata de invatatura primita pe cale, care cuprinde toate stiintele. Am abordat aceste chestiuni importante ca sa afle ca pe cale se gaseste o uriasa comoara de stiinta.
Discipolul nu trebuie sa se inclesteze cu obstinatie de studiul cartilor. Trebuie sa faca din calea sa singura cale care-i va ingadui sa ajunga la cunoasterea lui Dumnezeu si sa dobandeasca toate stiintele. Trebuie sa prefere calea sa tuturor celorlalte cai, altor asocieri si cartilor, fiindca aceasta contine tot ceea ce ii trebuie." (Seiyyd)
- „Oamenii cei mai absenti de la Dumnezeu sunt savantii, apoi devotii si apoi ascetii, fiindca acestia sunt voalati de cunoasterea pe care o detin, de actele lor de devotiune si de ascetismul lor. Necunoasterea care duce la Dumnezeu este, de fapt, o stiinta. Iar stiinta care Il ascunde pe Dumnezeu este, de fapt, ignoranta. De aceea se si spune: „ce valoreaza stiinta unui savant multumit de sine?"" (hikam) „Eu afirm ca stiinta aceasta este un val care i-L ascunde pe Dumnezeu." ('Ibn 'Ajiba, comentariu al hikam-urilor)
Portarul - de Idries Shah
Un sufi fu intrebat:
- Unde vrei sa ajungi? Nu ne dai voie sa studiem din carti, noua, celor care dorim sa invatam cu tine; nu savarsesti niciun ritual, refuzi sa raspunzi la intrebari, nu tii cont nici de laude, nici de critici.
Maestrul sufi raspunse:
- Eu sunt un portar. Portarul se asigura ca poarta este deschisa atunci cand a sosit momentul ca ea sa se deschida, ca este inchisa atunci cand trebuie sa fie gasita inchisa. El lasa sa intre pe cine trebuie si ce anume trebuie sa intre, la fel cum refuza patrunderea a ceea ce trebuie exclus.
Daca voi v-ati dori ca portarul sa faca galagie, "sa tranteasca usa", sa va impresioneze, sa fie invesmantat in haine scumpe sau, dimpotriva, modeste, daca asteptati de la el promisiuni, argumente, maimutareli, daca vreti ca el sa tina discursuri in loc sa lucreze, daca credeti ca portarul se poate lasa mituit, atunci inseamna ca n-aveti nimic in comun cu veghetorul portii.
- Unde vrei sa ajungi? Nu ne dai voie sa studiem din carti, noua, celor care dorim sa invatam cu tine; nu savarsesti niciun ritual, refuzi sa raspunzi la intrebari, nu tii cont nici de laude, nici de critici.
Maestrul sufi raspunse:
- Eu sunt un portar. Portarul se asigura ca poarta este deschisa atunci cand a sosit momentul ca ea sa se deschida, ca este inchisa atunci cand trebuie sa fie gasita inchisa. El lasa sa intre pe cine trebuie si ce anume trebuie sa intre, la fel cum refuza patrunderea a ceea ce trebuie exclus.
Daca voi v-ati dori ca portarul sa faca galagie, "sa tranteasca usa", sa va impresioneze, sa fie invesmantat in haine scumpe sau, dimpotriva, modeste, daca asteptati de la el promisiuni, argumente, maimutareli, daca vreti ca el sa tina discursuri in loc sa lucreze, daca credeti ca portarul se poate lasa mituit, atunci inseamna ca n-aveti nimic in comun cu veghetorul portii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)