Shah Sharif Shah fusese invitat la un banchet oferit de primul ministru al Tarii Rumului [Asia Minor].
Intors acasa, el il convoca de urgenta pe cel mai priceput caligraf din oras si dicta pentru demnitar o scrisoare intesata de complimente exagerate si lingusiri mieroase.
Un filosof, prezent la fata locului, ii zise:
- O, Serifule! Daca ii trimiti primului ministru aceasta scrisoare, fie va fi dezgustat de lingusirile tale servile si nu te va mai invita niciodata la vreo masa de-a lui, fie se va teme intr-atat sa nu care cumva sa se creada ca a fost sensibil la laudele tale, incat nu-ti va incredinta niciodata un post eminent la curtea sa.
Sharif Shah zambi:
- Ai cantarit bine omul, raspunse el, iar concluzia ta indreptateste reputatia de ganditor pe care o ai. Confunzi, insa, opinia ta despre mine cu ambitiile personale. Afla, deci, ca daca am redactat scrisoarea aceasta in termenii pe care i-ai auzit, am facut acest lucru tocmai fiindca doresc sa fiu invitat mai rar, nu mai des, la banchetele ministrului si ca perspectiva de a ocupa functii oficiale ma incanta inca si mai putin.
vineri, octombrie 23, 2009
joi, octombrie 22, 2009
Omul si melcul - Idries Shah
Un om observa un melc adapostit in crapatura unui zid si i se adresa:
- Salut, melcule!
Ori, melcul nostru stia sa vorbeasca si auzea ce i se spunea, asa ca ii raspunse trecatorului:
- Salutari si tie, acela de colo! Cine esti tu?
- Eu sunt o fiinta umana, raspunse trecatorul.
- Si esti asemenea noua?
- Oarecum. Numai ca sunt o multime de lucruri pe care noi, fiintele umane, stim sa le facem si pe care voi, melcii, sunteti incapabili sa le indepliniti.
- Zi-mi si mie cateva, ca sa vedem...
- Pai, uite, ochii vostri, de exemplu, se afla in varful a doua tentacule. Noi avem tentacule la capatul opus: se numesc picioare, iar la capatul lor se afla talpile. Miscand picioarele si talpile, putem parcurge intr-o clipita distante foarte mari.
- Asta este de-a dreptul extraordinar! Altceva?
- Ei bine, noi nu avem cochilie; nu avem nevoie de ea.
- Nu aveti cochilie?! Tot ce se poate... Altceva?
- Putem comunica intre noi fara sa pronuntam niciun cuvant, chiar fara sa ne aflam in acelasi loc. Procedam in felul urmator: luam un fel de frunza, facem niste semne pe ea (asta se numeste "a scrie"), dupa care trimitem frunza respectiva cuiva prin intermediul unei alte fiinte umane. Dupa aceea (si numim asta "a citi"), cel care primeste frunza poate sti ce gandea "autorul scrisorii".
Auzind asta, melcul il puse la punct:
- Problema cu voi, mincinosii de teapa ta, facu el, este ca nu stiti cand sa va opriti. Prefacandu-ma ca te cred, te-am facut sa cazi in capcana: te-am facut sa depasesti masura. Daca te-as incuraja sa continui, nedand glas neincrederii caracteristice tuturor fiintelor dotate cu ratiune, ar insemna sa devin complicele minciunilor tale sfruntate.
- Salut, melcule!
Ori, melcul nostru stia sa vorbeasca si auzea ce i se spunea, asa ca ii raspunse trecatorului:
- Salutari si tie, acela de colo! Cine esti tu?
- Eu sunt o fiinta umana, raspunse trecatorul.
- Si esti asemenea noua?
- Oarecum. Numai ca sunt o multime de lucruri pe care noi, fiintele umane, stim sa le facem si pe care voi, melcii, sunteti incapabili sa le indepliniti.
- Zi-mi si mie cateva, ca sa vedem...
- Pai, uite, ochii vostri, de exemplu, se afla in varful a doua tentacule. Noi avem tentacule la capatul opus: se numesc picioare, iar la capatul lor se afla talpile. Miscand picioarele si talpile, putem parcurge intr-o clipita distante foarte mari.
- Asta este de-a dreptul extraordinar! Altceva?
- Ei bine, noi nu avem cochilie; nu avem nevoie de ea.
- Nu aveti cochilie?! Tot ce se poate... Altceva?
- Putem comunica intre noi fara sa pronuntam niciun cuvant, chiar fara sa ne aflam in acelasi loc. Procedam in felul urmator: luam un fel de frunza, facem niste semne pe ea (asta se numeste "a scrie"), dupa care trimitem frunza respectiva cuiva prin intermediul unei alte fiinte umane. Dupa aceea (si numim asta "a citi"), cel care primeste frunza poate sti ce gandea "autorul scrisorii".
Auzind asta, melcul il puse la punct:
- Problema cu voi, mincinosii de teapa ta, facu el, este ca nu stiti cand sa va opriti. Prefacandu-ma ca te cred, te-am facut sa cazi in capcana: te-am facut sa depasesti masura. Daca te-as incuraja sa continui, nedand glas neincrederii caracteristice tuturor fiintelor dotate cu ratiune, ar insemna sa devin complicele minciunilor tale sfruntate.
vineri, octombrie 16, 2009
"Sufismul şi valorile contemporane"
Secvenţe de la cea de-a II-a Conferinţă Mondială despre Sufism (martie 2008, Maddagh).
miercuri, octombrie 14, 2009
Omul in chestiune - Idries Shah
Un dervis bektashi aborda un episcop:
- Am auzit vorbindu-se despre un tanar barbat care tine predici multimilor, indeamna oamenii sa incalce legea, invoca o descendenta supranaturala, savarseste "miracole", se contrazice adesea...
- Niciun cuvant in plus! exclama episcopul. Va fi judecat pentru blasfemie si pentru tulburarea ordinii publice. Daca refuza sa abjure, risca sa fie condamnat la moarte ca eretic si pervertitor al moravurilor. Spune-mi doar numele lui si de restul ma ocup eu!
- Nici nu va puteti inchipui in ce masura ma impresioneaza competenta dumneavoastra, raspunse dervisul. Omul in chestiune se numeste Iisus.
- Am auzit vorbindu-se despre un tanar barbat care tine predici multimilor, indeamna oamenii sa incalce legea, invoca o descendenta supranaturala, savarseste "miracole", se contrazice adesea...
- Niciun cuvant in plus! exclama episcopul. Va fi judecat pentru blasfemie si pentru tulburarea ordinii publice. Daca refuza sa abjure, risca sa fie condamnat la moarte ca eretic si pervertitor al moravurilor. Spune-mi doar numele lui si de restul ma ocup eu!
- Nici nu va puteti inchipui in ce masura ma impresioneaza competenta dumneavoastra, raspunse dervisul. Omul in chestiune se numeste Iisus.
Tanarul sufi - Idries Shah
Un om in varsta se duse intr-o zi la un tanar sufi. Il gasi pe acesta din urma sezand in mijlocul unui grup de prieteni.
- Intreaga mea viata, li se adresa batranul, am adunat bani. N-am zabovit nicio clipa cu gandul asupra omului, a realitatii sale interioare.
Ceilalti il masurara cu dispret.
- Fiecare dintre noi face ce poate cu ceea ce are, spuse sufi.
- Asa este, raspunse avarul, si fiindca nu cunosc niciun alt mod de a te cinsti pe tine, acela pe care in prezent il recunosc, iti ofer asta. Este o nestemata pe care am cumparat-o de la bijutier. M-a costat toti banii pe care i-am adunat o viata intreaga si este cea mai frumoasa nestemata pe care o avea in pravalie. Sunt, acum, prea batran ca sa ma schimb, dar fiecare om se exprima in propriul sau limbaj.
Tanarul se ridica si-si sfasie vesmantul de sufi, apoi li se adresa celor din jur:
- Voi considerati ca omul acesta este un materialist lipsit de cunoastere, insa el se lipseste de ceea ce are mai scump: acesta este semnul nobletei sufletului. Nobletea sufletului sau, nu al meu! Incepand din acest moment, acest om este maestrul vostru. Eu ma retrag din viata lumeasca.
- Intreaga mea viata, li se adresa batranul, am adunat bani. N-am zabovit nicio clipa cu gandul asupra omului, a realitatii sale interioare.
Ceilalti il masurara cu dispret.
- Fiecare dintre noi face ce poate cu ceea ce are, spuse sufi.
- Asa este, raspunse avarul, si fiindca nu cunosc niciun alt mod de a te cinsti pe tine, acela pe care in prezent il recunosc, iti ofer asta. Este o nestemata pe care am cumparat-o de la bijutier. M-a costat toti banii pe care i-am adunat o viata intreaga si este cea mai frumoasa nestemata pe care o avea in pravalie. Sunt, acum, prea batran ca sa ma schimb, dar fiecare om se exprima in propriul sau limbaj.
Tanarul se ridica si-si sfasie vesmantul de sufi, apoi li se adresa celor din jur:
- Voi considerati ca omul acesta este un materialist lipsit de cunoastere, insa el se lipseste de ceea ce are mai scump: acesta este semnul nobletei sufletului. Nobletea sufletului sau, nu al meu! Incepand din acest moment, acest om este maestrul vostru. Eu ma retrag din viata lumeasca.
luni, octombrie 12, 2009
In sha 'Allah/InshAllah
(lit. "Dacă este voia lui Dumnezeu")
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
miercuri, octombrie 07, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)