Secvenţe de la cea de-a II-a Conferinţă Mondială despre Sufism (martie 2008, Maddagh).
vineri, octombrie 16, 2009
miercuri, octombrie 14, 2009
Omul in chestiune - Idries Shah
Un dervis bektashi aborda un episcop:
- Am auzit vorbindu-se despre un tanar barbat care tine predici multimilor, indeamna oamenii sa incalce legea, invoca o descendenta supranaturala, savarseste "miracole", se contrazice adesea...
- Niciun cuvant in plus! exclama episcopul. Va fi judecat pentru blasfemie si pentru tulburarea ordinii publice. Daca refuza sa abjure, risca sa fie condamnat la moarte ca eretic si pervertitor al moravurilor. Spune-mi doar numele lui si de restul ma ocup eu!
- Nici nu va puteti inchipui in ce masura ma impresioneaza competenta dumneavoastra, raspunse dervisul. Omul in chestiune se numeste Iisus.
- Am auzit vorbindu-se despre un tanar barbat care tine predici multimilor, indeamna oamenii sa incalce legea, invoca o descendenta supranaturala, savarseste "miracole", se contrazice adesea...
- Niciun cuvant in plus! exclama episcopul. Va fi judecat pentru blasfemie si pentru tulburarea ordinii publice. Daca refuza sa abjure, risca sa fie condamnat la moarte ca eretic si pervertitor al moravurilor. Spune-mi doar numele lui si de restul ma ocup eu!
- Nici nu va puteti inchipui in ce masura ma impresioneaza competenta dumneavoastra, raspunse dervisul. Omul in chestiune se numeste Iisus.
Tanarul sufi - Idries Shah
Un om in varsta se duse intr-o zi la un tanar sufi. Il gasi pe acesta din urma sezand in mijlocul unui grup de prieteni.
- Intreaga mea viata, li se adresa batranul, am adunat bani. N-am zabovit nicio clipa cu gandul asupra omului, a realitatii sale interioare.
Ceilalti il masurara cu dispret.
- Fiecare dintre noi face ce poate cu ceea ce are, spuse sufi.
- Asa este, raspunse avarul, si fiindca nu cunosc niciun alt mod de a te cinsti pe tine, acela pe care in prezent il recunosc, iti ofer asta. Este o nestemata pe care am cumparat-o de la bijutier. M-a costat toti banii pe care i-am adunat o viata intreaga si este cea mai frumoasa nestemata pe care o avea in pravalie. Sunt, acum, prea batran ca sa ma schimb, dar fiecare om se exprima in propriul sau limbaj.
Tanarul se ridica si-si sfasie vesmantul de sufi, apoi li se adresa celor din jur:
- Voi considerati ca omul acesta este un materialist lipsit de cunoastere, insa el se lipseste de ceea ce are mai scump: acesta este semnul nobletei sufletului. Nobletea sufletului sau, nu al meu! Incepand din acest moment, acest om este maestrul vostru. Eu ma retrag din viata lumeasca.
- Intreaga mea viata, li se adresa batranul, am adunat bani. N-am zabovit nicio clipa cu gandul asupra omului, a realitatii sale interioare.
Ceilalti il masurara cu dispret.
- Fiecare dintre noi face ce poate cu ceea ce are, spuse sufi.
- Asa este, raspunse avarul, si fiindca nu cunosc niciun alt mod de a te cinsti pe tine, acela pe care in prezent il recunosc, iti ofer asta. Este o nestemata pe care am cumparat-o de la bijutier. M-a costat toti banii pe care i-am adunat o viata intreaga si este cea mai frumoasa nestemata pe care o avea in pravalie. Sunt, acum, prea batran ca sa ma schimb, dar fiecare om se exprima in propriul sau limbaj.
Tanarul se ridica si-si sfasie vesmantul de sufi, apoi li se adresa celor din jur:
- Voi considerati ca omul acesta este un materialist lipsit de cunoastere, insa el se lipseste de ceea ce are mai scump: acesta este semnul nobletei sufletului. Nobletea sufletului sau, nu al meu! Incepand din acest moment, acest om este maestrul vostru. Eu ma retrag din viata lumeasca.
luni, octombrie 12, 2009
In sha 'Allah/InshAllah
(lit. "Dacă este voia lui Dumnezeu")
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
miercuri, octombrie 07, 2009
luni, octombrie 05, 2009
Cinci mii - Idries Shah
Un om ii destainui paznicului de la poarta Alepului:
- Am petrecut douazeci de ani la khanqah [zawiyya] Maestrului vremii, in Turkestan.
- Si ce-ai invatat acolo? intreba paznicul.
- Nu stiu daca am invatat ceva. Oamenii veneau si plecau tot timpul de la khanqah. Unii erau respinsi; altii, multi la numar, afirmau ca sunt dezamagiti. Intr-un sfarsit, am plecat si eu.
- Langa piata mica, ii sugera paznicul, locuieste un sufi cunsocut. Mergi la el, poate va reusi sa-ti dea niste lamuriri.
Omul din Turkestan se indrepta spre piata mica. Atunci cand dadu de maestrul sufi, exclama:
- N-oi fi, cumva, vreun impostor? Te recunosc: esti cel care, timp de douazeci de ani, ai venit in mod regulat la khanqah si de fiecare data imi semanai in suflet indoiala in legatura cu Maestrul meu!
Sufitul zambi.
- Face parte dintre atributiile mele sa-i pun pe discipoli la incercare. Mijlocul cel mai potrivit de a face acest lucru nu era, oare, acela de a fi unul dintre voi, de a ma plange voua, de a intruchipa imperfectiunile voastre?
- Dar ceilalti, cei pe care i-am intalnit la khanqah? Toti tovarasii mei, discipoli, erau si ei, in realitate, niste sfinti deghizati?
- Printre cei care populeaza o khanqah sunt si necunoscatori, discipoli iluminati care se poarta ca niste necunoscatori precum si altii, care nu sunt nici iluminati, nici necunoscatori.
Tu nu deslusesti decat aparenta lucrurilor si a fiintelor. In cursul celor douazeci de ani pe care i-ai petrecut la khanqah, cinci mii dintre acei oameni care nu faceau larma, care-ti pareau insignifianti, asupra carora, poate, privirea ta nu s-a oprit nici macar o data, cinci mii dintre acestia au dobandit iluminarea.
- Am petrecut douazeci de ani la khanqah [zawiyya] Maestrului vremii, in Turkestan.
- Si ce-ai invatat acolo? intreba paznicul.
- Nu stiu daca am invatat ceva. Oamenii veneau si plecau tot timpul de la khanqah. Unii erau respinsi; altii, multi la numar, afirmau ca sunt dezamagiti. Intr-un sfarsit, am plecat si eu.
- Langa piata mica, ii sugera paznicul, locuieste un sufi cunsocut. Mergi la el, poate va reusi sa-ti dea niste lamuriri.
Omul din Turkestan se indrepta spre piata mica. Atunci cand dadu de maestrul sufi, exclama:
- N-oi fi, cumva, vreun impostor? Te recunosc: esti cel care, timp de douazeci de ani, ai venit in mod regulat la khanqah si de fiecare data imi semanai in suflet indoiala in legatura cu Maestrul meu!
Sufitul zambi.
- Face parte dintre atributiile mele sa-i pun pe discipoli la incercare. Mijlocul cel mai potrivit de a face acest lucru nu era, oare, acela de a fi unul dintre voi, de a ma plange voua, de a intruchipa imperfectiunile voastre?
- Dar ceilalti, cei pe care i-am intalnit la khanqah? Toti tovarasii mei, discipoli, erau si ei, in realitate, niste sfinti deghizati?
- Printre cei care populeaza o khanqah sunt si necunoscatori, discipoli iluminati care se poarta ca niste necunoscatori precum si altii, care nu sunt nici iluminati, nici necunoscatori.
Tu nu deslusesti decat aparenta lucrurilor si a fiintelor. In cursul celor douazeci de ani pe care i-ai petrecut la khanqah, cinci mii dintre acei oameni care nu faceau larma, care-ti pareau insignifianti, asupra carora, poate, privirea ta nu s-a oprit nici macar o data, cinci mii dintre acestia au dobandit iluminarea.
sâmbătă, octombrie 03, 2009
Zakia Zouanat - Temele fundamentale ale sufismului (lb. fr.)
Antropolog şi cercetător la Institutul de studii africane al Universităţii Mohammed V din Maroc, autoare a cărţii "Sufismul - căutarea Luminii", Zakia Zouanat evocă succint temele fundamentale ale sufismului:
Les grands thèmes du soufisme
Încărcat deoumma. - Watch the latest news videos.
Încărcat de
Abonați-vă la:
Postări (Atom)