Un om in varsta se duse intr-o zi la un tanar sufi. Il gasi pe acesta din urma sezand in mijlocul unui grup de prieteni.
- Intreaga mea viata, li se adresa batranul, am adunat bani. N-am zabovit nicio clipa cu gandul asupra omului, a realitatii sale interioare.
Ceilalti il masurara cu dispret.
- Fiecare dintre noi face ce poate cu ceea ce are, spuse sufi.
- Asa este, raspunse avarul, si fiindca nu cunosc niciun alt mod de a te cinsti pe tine, acela pe care in prezent il recunosc, iti ofer asta. Este o nestemata pe care am cumparat-o de la bijutier. M-a costat toti banii pe care i-am adunat o viata intreaga si este cea mai frumoasa nestemata pe care o avea in pravalie. Sunt, acum, prea batran ca sa ma schimb, dar fiecare om se exprima in propriul sau limbaj.
Tanarul se ridica si-si sfasie vesmantul de sufi, apoi li se adresa celor din jur:
- Voi considerati ca omul acesta este un materialist lipsit de cunoastere, insa el se lipseste de ceea ce are mai scump: acesta este semnul nobletei sufletului. Nobletea sufletului sau, nu al meu! Incepand din acest moment, acest om este maestrul vostru. Eu ma retrag din viata lumeasca.
miercuri, octombrie 14, 2009
luni, octombrie 12, 2009
In sha 'Allah/InshAllah
(lit. "Dacă este voia lui Dumnezeu")
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
În felul ei, această formulă este unul din semnele adeziunii şi supunerii musulmanilor în faţa Dumnezeului Atotputernic.
Nu i se cunoaşte originea; deranjat de întrebările pe care evreii i le puneau referitor la Cei şapte Adormiţi, Profetul ar fi promis să dea un răspuns în ziua următoare, fără a se prevala de voinţa divină (iradat Allah). Atunci, el a avut revelaţia versetului în care este oarecumva dojenit de Creatorul său: "Nu spune niciodată despre un lucru: "Îl voi face mâine", fără să adaugi: "De-o vrea Dumnezeu!"" (XVIII, 23-24) De atunci încolo nicio promisiune nu este făcută fără această formulă, insha'Allah, formulă de rezervă sau de condiţionare (istihnâ).
Totuşi, în Coran se folosesc şi alte formule apropiate. Voinţa virtuală a lui Dumnezeu este exprimată prin particularitatea law, echivalentă cu "dacă" (dacă Dumnezeu vrea...); toleranţa unui lucru este posibilă până în momentul în care Dumnezeu reacţionează. Ea este exprimată prin formula "illâ ma" (în măsura în care Dumnezeu vrea...).
miercuri, octombrie 07, 2009
luni, octombrie 05, 2009
Cinci mii - Idries Shah
Un om ii destainui paznicului de la poarta Alepului:
- Am petrecut douazeci de ani la khanqah [zawiyya] Maestrului vremii, in Turkestan.
- Si ce-ai invatat acolo? intreba paznicul.
- Nu stiu daca am invatat ceva. Oamenii veneau si plecau tot timpul de la khanqah. Unii erau respinsi; altii, multi la numar, afirmau ca sunt dezamagiti. Intr-un sfarsit, am plecat si eu.
- Langa piata mica, ii sugera paznicul, locuieste un sufi cunsocut. Mergi la el, poate va reusi sa-ti dea niste lamuriri.
Omul din Turkestan se indrepta spre piata mica. Atunci cand dadu de maestrul sufi, exclama:
- N-oi fi, cumva, vreun impostor? Te recunosc: esti cel care, timp de douazeci de ani, ai venit in mod regulat la khanqah si de fiecare data imi semanai in suflet indoiala in legatura cu Maestrul meu!
Sufitul zambi.
- Face parte dintre atributiile mele sa-i pun pe discipoli la incercare. Mijlocul cel mai potrivit de a face acest lucru nu era, oare, acela de a fi unul dintre voi, de a ma plange voua, de a intruchipa imperfectiunile voastre?
- Dar ceilalti, cei pe care i-am intalnit la khanqah? Toti tovarasii mei, discipoli, erau si ei, in realitate, niste sfinti deghizati?
- Printre cei care populeaza o khanqah sunt si necunoscatori, discipoli iluminati care se poarta ca niste necunoscatori precum si altii, care nu sunt nici iluminati, nici necunoscatori.
Tu nu deslusesti decat aparenta lucrurilor si a fiintelor. In cursul celor douazeci de ani pe care i-ai petrecut la khanqah, cinci mii dintre acei oameni care nu faceau larma, care-ti pareau insignifianti, asupra carora, poate, privirea ta nu s-a oprit nici macar o data, cinci mii dintre acestia au dobandit iluminarea.
- Am petrecut douazeci de ani la khanqah [zawiyya] Maestrului vremii, in Turkestan.
- Si ce-ai invatat acolo? intreba paznicul.
- Nu stiu daca am invatat ceva. Oamenii veneau si plecau tot timpul de la khanqah. Unii erau respinsi; altii, multi la numar, afirmau ca sunt dezamagiti. Intr-un sfarsit, am plecat si eu.
- Langa piata mica, ii sugera paznicul, locuieste un sufi cunsocut. Mergi la el, poate va reusi sa-ti dea niste lamuriri.
Omul din Turkestan se indrepta spre piata mica. Atunci cand dadu de maestrul sufi, exclama:
- N-oi fi, cumva, vreun impostor? Te recunosc: esti cel care, timp de douazeci de ani, ai venit in mod regulat la khanqah si de fiecare data imi semanai in suflet indoiala in legatura cu Maestrul meu!
Sufitul zambi.
- Face parte dintre atributiile mele sa-i pun pe discipoli la incercare. Mijlocul cel mai potrivit de a face acest lucru nu era, oare, acela de a fi unul dintre voi, de a ma plange voua, de a intruchipa imperfectiunile voastre?
- Dar ceilalti, cei pe care i-am intalnit la khanqah? Toti tovarasii mei, discipoli, erau si ei, in realitate, niste sfinti deghizati?
- Printre cei care populeaza o khanqah sunt si necunoscatori, discipoli iluminati care se poarta ca niste necunoscatori precum si altii, care nu sunt nici iluminati, nici necunoscatori.
Tu nu deslusesti decat aparenta lucrurilor si a fiintelor. In cursul celor douazeci de ani pe care i-ai petrecut la khanqah, cinci mii dintre acei oameni care nu faceau larma, care-ti pareau insignifianti, asupra carora, poate, privirea ta nu s-a oprit nici macar o data, cinci mii dintre acestia au dobandit iluminarea.
sâmbătă, octombrie 03, 2009
Zakia Zouanat - Temele fundamentale ale sufismului (lb. fr.)
Antropolog şi cercetător la Institutul de studii africane al Universităţii Mohammed V din Maroc, autoare a cărţii "Sufismul - căutarea Luminii", Zakia Zouanat evocă succint temele fundamentale ale sufismului:
Les grands thèmes du soufisme
Încărcat deoumma. - Watch the latest news videos.
Încărcat de
duminică, septembrie 27, 2009
Punctul
(sg. "nuqta"; pl. "niqat")
Punctul este centrul oricarei figuri geometrice, axa sa principala, caci diametrul, diagonala, bisectoarea, pana si linia ii sunt supuse. La Ikhwan as-Safa (sec. al X-lea), punctul simbolizeaza pamantul si elementele lui componente.
Tot punctul este cel care organizeaza lucrurile nemateriale: "In suflet toate formele sunt adunate in acelasi punct: centrul (...). Cred ca punctul simbolizeaza in acelasi timp, in mod sugestiv, Sufletul uman universal (imaterial), de unde au provenit imamii, manifestarile lor corporale, care sunt diametrele" (Marquet).
Dupa ce a explicat ca, de fiecare data cand vorbim de Punct, intelegem prin el Misterul Prea Sfintei Esente, numita Unitatea Cunoasterii (wahdat al-shudud), Seicul Ahmed al-Alawi (1869-1934), dialogand cu discipolul sau, adauga: "Daca ai inteles cum toate literele sunt cuprinse in Punct, vei intelege cum toate cartile sunt cuprinse in litera, caci adevarat se spune: fara litera, niciun cuvant, si fara cuvant nicio carte. Ceea ce este distinctiv purcede din integral si totul este cuprins in Unitatea Cunoasterii, simbolizata de Punct." (Lings, "Un Saint...")
Traditita profetica a inglobat deja aceasta idee: "Tot ceea ce se afla in cartile revelate se afla in Coran, tot ceea ce este in Coran se gaseste in Fatiha, tot ce este in Fatiha este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim si tot ceea ce este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim se gaseste in litera Ba, la randul ei cuprinsa in punctul situat dedesubtul ei" (F. Skali, "La voie soufie").
Punctul ca si zero - sub aspect grafic identice in universul arab - se afla in centrul celor doua simbolisme paralele, cel al alfabetului arab si, deci, al Scripturii (intruchipata de Coran), ca si cel al cifrelor.
Punctul este centrul oricarei figuri geometrice, axa sa principala, caci diametrul, diagonala, bisectoarea, pana si linia ii sunt supuse. La Ikhwan as-Safa (sec. al X-lea), punctul simbolizeaza pamantul si elementele lui componente.
Tot punctul este cel care organizeaza lucrurile nemateriale: "In suflet toate formele sunt adunate in acelasi punct: centrul (...). Cred ca punctul simbolizeaza in acelasi timp, in mod sugestiv, Sufletul uman universal (imaterial), de unde au provenit imamii, manifestarile lor corporale, care sunt diametrele" (Marquet).
Dupa ce a explicat ca, de fiecare data cand vorbim de Punct, intelegem prin el Misterul Prea Sfintei Esente, numita Unitatea Cunoasterii (wahdat al-shudud), Seicul Ahmed al-Alawi (1869-1934), dialogand cu discipolul sau, adauga: "Daca ai inteles cum toate literele sunt cuprinse in Punct, vei intelege cum toate cartile sunt cuprinse in litera, caci adevarat se spune: fara litera, niciun cuvant, si fara cuvant nicio carte. Ceea ce este distinctiv purcede din integral si totul este cuprins in Unitatea Cunoasterii, simbolizata de Punct." (Lings, "Un Saint...")
Traditita profetica a inglobat deja aceasta idee: "Tot ceea ce se afla in cartile revelate se afla in Coran, tot ceea ce este in Coran se gaseste in Fatiha, tot ce este in Fatiha este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim si tot ceea ce este in Bismi' Llahi ar-Rahmani ar-Rahim se gaseste in litera Ba, la randul ei cuprinsa in punctul situat dedesubtul ei" (F. Skali, "La voie soufie").
Punctul ca si zero - sub aspect grafic identice in universul arab - se afla in centrul celor doua simbolisme paralele, cel al alfabetului arab si, deci, al Scripturii (intruchipata de Coran), ca si cel al cifrelor.
Uleiul
("az-zait", "az-zaitun" = ulei de masline; "zait al-qafur" = ulei de in; "zait al-djuz" = ulei de nucã etc.)
Folosit la prepararea bucatelor, la masajul bebelusilor, in kinesiterapia adultilor si in parfumerie (in special pentru capacitatea de a capta mirosurile), uleiul este o materie oleaginoasa foarte apreciata in islam, la fel ca mierea, apa si laptele. Tehnicile de preparare a produsului au, in plus, o garantie secreta de binecuvantare a caminului caci, in mod conventional, este o ocupatie specific feminina.
Mai mult decat atat, din noiembrie pana in decembrie, atunci cand întregul sat este plecat sa scuture maslinele, uneori chiar si pe cele mici de pe munte, parca o reorganizare sociala traverseaza grupul. In aceasta perioada nu sunt bine vazute conflictele.
De ulei se leaga o intreaga simbolistica, stiut fiind faptul ca cele trei calitati exoterice ale sale sunt gustul, transparenta si parfumul.
In Tunisia, varsarea din neatentie pe propria persoana, pe altcineva sau pe pamant a unei mici cantitati de ulei este de bun augur. In Maroc uleiul evoca serenitatea si calmul. A fost o vreme cand la Rabat, la Sale si pe coasta Atlanticului, atunci cand vremea neprielnica impiedica ambarcatiunile sa iasa in larg, locuitorii obisnuiau sa arunce putin ulei in mare pentru a o linisti. In Orientul Apropiat, in schimb, uleiul nu este intotdeauna un semn bun.
Prin vechimea sa acest simbolism este, totusi, acela al intregii regiuni.
In Egiptul faraonic, cam inspre Regatul Mijlociu, cu 2000 de ani i.Hr., ar fi luat nastere o civilizatie care ar fi creat arta cosmeticelor si a parfumurilor, in care uleiurile si derivatele lor (garsimi, gume, ulei de ricin si de hrean, uleiul de moringa, de balanos, uleiul de in si uleiul virgin de masline) erau foarte utilizate.
Uleiul simbolizeaza mana domestica, transforma fortele raului in energie benefica si actioneaza in diverse situatii in care intunericul iese la lumina.
Parabola uleiului ca materie de Lumina (maddat an-nur) revine in fiecare tratat de mistica sufi.
Pentru Ibn Arabi, uleiul devine motivul unei principale ecuatii (laqo). In ceea ce-l priveste pe Ghazali, cu o jumatate de secol inaintea celui dintai, pune uleiul in stransa relatie cu ideea mistica de lumina iluminatoare si spirituala, caci acest produs este acela care, conform imaginii coranice, se afla in lampa asezata intr-o pestera.
Folosit la prepararea bucatelor, la masajul bebelusilor, in kinesiterapia adultilor si in parfumerie (in special pentru capacitatea de a capta mirosurile), uleiul este o materie oleaginoasa foarte apreciata in islam, la fel ca mierea, apa si laptele. Tehnicile de preparare a produsului au, in plus, o garantie secreta de binecuvantare a caminului caci, in mod conventional, este o ocupatie specific feminina.
Mai mult decat atat, din noiembrie pana in decembrie, atunci cand întregul sat este plecat sa scuture maslinele, uneori chiar si pe cele mici de pe munte, parca o reorganizare sociala traverseaza grupul. In aceasta perioada nu sunt bine vazute conflictele.
De ulei se leaga o intreaga simbolistica, stiut fiind faptul ca cele trei calitati exoterice ale sale sunt gustul, transparenta si parfumul.
In Tunisia, varsarea din neatentie pe propria persoana, pe altcineva sau pe pamant a unei mici cantitati de ulei este de bun augur. In Maroc uleiul evoca serenitatea si calmul. A fost o vreme cand la Rabat, la Sale si pe coasta Atlanticului, atunci cand vremea neprielnica impiedica ambarcatiunile sa iasa in larg, locuitorii obisnuiau sa arunce putin ulei in mare pentru a o linisti. In Orientul Apropiat, in schimb, uleiul nu este intotdeauna un semn bun.
Prin vechimea sa acest simbolism este, totusi, acela al intregii regiuni.
In Egiptul faraonic, cam inspre Regatul Mijlociu, cu 2000 de ani i.Hr., ar fi luat nastere o civilizatie care ar fi creat arta cosmeticelor si a parfumurilor, in care uleiurile si derivatele lor (garsimi, gume, ulei de ricin si de hrean, uleiul de moringa, de balanos, uleiul de in si uleiul virgin de masline) erau foarte utilizate.
Uleiul simbolizeaza mana domestica, transforma fortele raului in energie benefica si actioneaza in diverse situatii in care intunericul iese la lumina.
Parabola uleiului ca materie de Lumina (maddat an-nur) revine in fiecare tratat de mistica sufi.
Pentru Ibn Arabi, uleiul devine motivul unei principale ecuatii (laqo). In ceea ce-l priveste pe Ghazali, cu o jumatate de secol inaintea celui dintai, pune uleiul in stransa relatie cu ideea mistica de lumina iluminatoare si spirituala, caci acest produs este acela care, conform imaginii coranice, se afla in lampa asezata intr-o pestera.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)