B. Comportamentul (al-akhlaq)
a) Comportamentul în Coran
- „Voi aveţi în trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă” (XXXIII, 21).
- „Şi tu ai o fire minunatã!” (LXVIII, 4)
- „O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vã cu statornicie învoielile!” (V, 1)
- „Dă iertare, porunceşte binele, îndepărtează-te de neştiutori!” (VII, 199)
- „Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el.” (IV, 36)
b) Comportamentul în Hadith-uri
- „Cel ce are viaţă lungă şi o comportare cuviincioasă, este cel mai bun.”
- „Cel mai bun dintre voi este cel cu o purtare bună.”
- „Eu nu am fost trimis decât pentru a desăvârşi nobleţea în comportament.”
- „Nimic nu cântăreşte mai mult în balanţa servitorului, în Ziua Judecăţii, decât buna purtare.”
- „Dumnezeu are trei sute de atribute: acela care este impregnat (takhallaqa) fie şi de unul dintre acestea, va intra în Paradis.”
- „Impregnaţi-vă de atributele lui Dumnezeu! (takhallaqu bi akhlaqi Llah) ”
- „Dumnezeu a recomandat excelenţa (al-ihsan) în orice lucru.”
- „Acela care nu este milostiv nu va fi tratat cu milostenie.”
- „Cineva i-a cerut Profetului să-i dea un sfat. Acesta i-a răspuns: "nu te mânia". Acela l-a rugat din nou acelaşi lucru, şi de fiecare dată Profetul i-a răspuns: "nu te mânia".”
- „Unul dintre modurile frumoase de a practica Islamul este, pentru om, acela de a lăsa deoparte ceea ce nu-l priveşte.”
- „Dacã cineva vă învinuieşte ca să vă facă să suferiţi, nu-l învinuiţi la rândul vostru ca să-i produceţi suferinţă, căci pedeapsa pentru greşeala lui îl va lovi.”
- „Abţineţi-vă de la a înfăptui ceva pentru care va trebui mai apoi să vă cereţi iertare.”
- „Nu cereţi nimic în mod insistent.”
- „Cei mai buni dintre noi sunt cei care arată bunătate faţă de nevestele lor.”
- „Fericit este acela care se preocupă de propriile defecte şi nu de defectele celorlalţi, face pomană din bunurile ce-i prisosesc, se abţine să vorbească fără rost şi se mulţumeşte cu sunnah.”
- „Credinţa omului este desăvârşită atunci când el încetează să mai mintă fie şi în glumă şi când pune capăt unui schimb de păreri chiar şi în situaţia în care are dreptate.”
- „Pe cel care îi sfătuieşte pe alţii într-o privinţă în care este el însuşi necunoscător, îl blestemă îngerii din ceruri şi de pe pământ.”
- „Dumnezeu este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloşi (cu alţii)”
- „Acela care crede în Dumnezeu şi în Judecata de Apoi să spună vorbe bune sau, dacă nu, să tacă.”
- „Spune: eu cred în Dumnezeu şi fac binele.”
c) Comportamentul în adagii sufite
- „Sufismul este în întregime excelenţă în comportament.” (proverb)
- „Cel ce te depăşeşte în excelenţa comportamentului, te depăşeşte în sufism.” (proverb)
- „Futuwah înseamnă a fi drept, fără a aştepta ca şi alţii să fie la fel.”
- „Futuwah înseamnă a se pune cât de des posibil în serviciul altora şi a practica, fără nicio discriminare, generozitatea vizavi de aproape.”
- „Futuwah înseamnă a ierta răul care v-a fost făcut.”
- „Dhikr-ul trebuie să debordeze în comportamentul exterior.” (Seiyyd)
- „Două lucruri sunt cele mai importante: iubirea de inspiraţie divină (mahabba) şi comportamentul.” (Seiyyd)
- „Fiţi toleranţi, daţi dovadă de deschidere a minţii.” (Seiyyd)
- „Printr-un comportament corect, fiecare trebuie să vegheze asupra inimii sale. Încercaţi să vă păstraţi interiorul curat şi pur, iar dhikr-ul vă va permite să scoateţi ceea ce rămâne impur. Nu trebuie lăsate sugestiile negative să vă intre din nou în inimă, pentru că dacă acest lucru se întâmplă este ca şi când aţi munci de două ori pentru obţinerea aceluiaşi rezultat.” (Seiyyd)
vineri, iunie 12, 2009
joi, iunie 11, 2009
Cele şase aspecte ale căii: II. Dhikr şi comportamentul (al-akhlaq) (3)
A Dhikr
3) Despre rugăciunea asupra Profetului
a) rugăciunea asupra Profetului în Coran
- „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea.” (XXXIII,56)
b) rugăciunea asupra Profetului în Hadith-uri
- „Acela care se roagă pentru o mine o dată, Dumnezeu se va ruga pentru el de zece ori pe atât, îi va şterge zece păcate şi-l va înălţa în stare cu zece trepte.”
- „Cel mai demn de mine în Ziua Judecăţii va fi acela care se va fi rugat cel mai mult pentru mine.”
- „Oricând îmi trimite cineva urãri, Dumnezeu îmi va înapoia sufletul ca eu sã rãspund urãrilor sale.”
4) Despre cererea de iertare (istighfar)
a) cererea de iertare în Coran
- „celor care după ce au săvârşit o faptă ruşinoasă, nedretăţindu-se pe ei înşişi, îşi amintesc de Dumnezeu şi îi cer iertare pentru păcatele lor – cine altul iartă păcatele în afară de Dumnezeu?, celor care nu stăruie în ceea ce au săvârşit atunci când ştiu.” (III, 135)
- „Cere iertare pentru păcatele tale” (ILVII,19)
- „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă cu toţii către Dumnezeu. Poate veţi fi fericiţi!” (XXIV,31)
- „Cereţi iertare Domnului vostru, apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă.” (XI,3)
- „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă către Dumnezeu căindu-vă sincer.” (LXVI,8)
- „Cine face un rău ori se nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.” (IV,110)
- „Cere iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv.” (IV,106)”
- „sunt (…) cei care, dis-de-dimineaţă, cer iertare.” (III,17)
b) cererea de iertare în Hadith-uri
- „Mă căiesc în faţa lui Dumnezeu de peste şaptezeci de ori pe zi.”
- „Iblis îi zice (lui Dumnezeu): «Prin puterea Ta, eu nu încetez să-i rătăcesc pe aceia care Te adoră atât timp cât sufletele li se află-n trupuri!» Dumnezeu răspunde: «Prin puterea Mea şi prin măreţia Mea, Eu nu încetez să-i iert pentru aceasta atunci când ei îmi cer iertare.»”
- „Dacã cineva cere iertare neîncetat, Dumnezeu îi va oferi o cale de ieşire din orice necaz şi o uşurare de orice grijã şi îi va da de acolo de unde el nici nu
gândeşte.”
- „Fericit este acela care are înscris în cartea vieţii mult istighfar.”
- „Când servitorul lui Dumnezeu săvârşeşte un păcat, în inima sa este înscrisă o pată neagră. Dacă se dezice de el şi cere iertare, pata este ştearsă; dacă, dimpotrivă, stăruieşte în făptuirea păcatului, semnele se înmulţesc în inima sa. Aceasta este rugina la care se referă Dumnezeu în versetul LXXXIII,14: S-au acoperit de rugină inimile lor cu cele pe care le-au agonisit!
- „Adevărat vă spun, inimile sunt atinse de o rugină asemănătoare cu rugina aramei: ceea ce le poate curăţa este istighfar-ul.”
- „N-a trecut nicio dimineaţă în care să nu-i fi cerut iertare lui Dumnezeu de o sută de ori.”
- „Dacă n-aţi fi săvârşit niciun păcat, Dumnezeu v-ar fi luat şi ar fi adus în locul vostru un popor de păcătoşi care I-ar fi cerut iertare şi pe care El i-ar fi iertat.”
c) cererea de iertare în adagii sufite
- „ - N-am mai păcătuit de treizeci de ani, îi mărturiseşte cineva lui Rabi'a.
- Existenţa ta este un păcat mai mare decât oricare altul.”
- „Ori de câte ori aspiraţia spirituală a celui care urmează calea se opreşte la revelaţiile care i-au fost făcute, vocea realităţii esenţiale îl cheamă şi-i zice: „Ceea ce cauţi tu se află dincolo de acestea.” Ori de câte ori frumuseţea părelnică a lucrurilor create se oferă privirilor sale, realitatea lor esenţială îi strigă: „Noi suntem doar ispită. Nu fi tăgăduitor!”(II, 102 )”. (hikam)
5) Despre citirea Coranului
a) citirea Coranului în Coran
- „Dacă oamenii şi djinii s-ar strânge ca să facă ceva asemenea acestui Coran, ei nu vor face nimic care să-i semene, chiar dacă s-ar sprijini unii pe alţii.” (XVII, 88)
- „Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite, poate că Domnul tău te va readuce la viaţă într-o poziţie demnă de laudă!” (XVII, 79)
b) citirea Coranului în Hadith-uri
- „Când un grup de oameni se adună într-o încăpere din încăperile lui Dumnezeu [moschee] şi recită din Cartea lui Dumnezeu şi o studiază, o mare pace coboară asupra sa, este acoperit de mizericordie, înconjurat de îngeri, iar Dumnezeu îl pomeneşte în faţa celor aflaţi în apropierea Sa.”
- „Străduieşte-te să reciţi din Coran, fiindcă aceasta îţi aduce o lumină pe pământ şi o comoară în ceruri.”
- „Acela care recită Coranul introduce profeţia între rânele sale, doar dacă aceasta nu comportă însuşi actul revelaţiei. Acela pe care-l însoţeşte Coranul nu trebuie să se mânie alături de cei care se mânie, nici să fie grosolan alături de cei care sunt grosolani câtă vreme în inima sa adastă cuvântul lui Dumnezeu.”
- „Nu veţi izbândi să vă întoarceţi la Dumnezeu prin ceva mai bun decât ceea ce provine de la El, şi anume Coranul.”
- „Adevărat vă spun, Coranul acesta este festinul lui Dumnezeu. Participaţi la el atât cât puteţi; în realitate, acest Coran este frânghia lui Allah, Lumina vădită, tămăduirea eficace, invincibilitatea pentru acela care se agaţă de el, o cale de mântuire pentru acela care îl urmează; [Coranul] nu duce la rătăcire pentru a fi căutat un altul, nu deviază pentru a fi îndreptat iar minunile sale nu încetează niciodată. Nu este vătămat prin multitudinea repetărilor sale. Recitaţi-l, căci Dumnezeu vă va răsplăti când îl recitaţi cu dăruirea a zece fapte bune pentru fiecare literă din Coran. Eu nu spun că A, L, M alcătuiesc o singură literă, ci că Alif este o literă, Lam este o altă literă şi Mim este încă una.”
- „Acela care îşi săvârşeşte constant rugăciunile rituale prescrise nu se numără printre cei delăsători, iar acela care recită în fiecare noapte o sută de versete se numără printre cei rugători. ”
- "Cel ce recitã curgãtor Sfântul Coran va fi alãturi de îngerii nobili şi
credincioşi, iar cel ce se poticneşte când recitã Sfântul Coran şi îl gãseşte
greu de învãţat, va avea rãsplatã dublã."
- „Citiţi Coranul cu regularitate fiindcă, pe Acela care-mi ţine sufletul între mâinile Sale, el se uită chiar mai iute decât fuge cămila ce-a fost împiedicată.”
c) citirea Coranului în adagii sufite
- „Când se recită Coranul creierul vostru poate nu înţelege; inima voastră, însă, înţelege!” (S. Jamal – răspuns la întrebarea unui faqir care întreba care ar putea fi beneficiul adus de ascultarea sau recitarea Coranului în arabă, atunci când nu se cunoaşte această limbă.)
3) Despre rugăciunea asupra Profetului
a) rugăciunea asupra Profetului în Coran
- „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea.” (XXXIII,56)
b) rugăciunea asupra Profetului în Hadith-uri
- „Acela care se roagă pentru o mine o dată, Dumnezeu se va ruga pentru el de zece ori pe atât, îi va şterge zece păcate şi-l va înălţa în stare cu zece trepte.”
- „Cel mai demn de mine în Ziua Judecăţii va fi acela care se va fi rugat cel mai mult pentru mine.”
- „Oricând îmi trimite cineva urãri, Dumnezeu îmi va înapoia sufletul ca eu sã rãspund urãrilor sale.”
4) Despre cererea de iertare (istighfar)
a) cererea de iertare în Coran
- „celor care după ce au săvârşit o faptă ruşinoasă, nedretăţindu-se pe ei înşişi, îşi amintesc de Dumnezeu şi îi cer iertare pentru păcatele lor – cine altul iartă păcatele în afară de Dumnezeu?, celor care nu stăruie în ceea ce au săvârşit atunci când ştiu.” (III, 135)
- „Cere iertare pentru păcatele tale” (ILVII,19)
- „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă cu toţii către Dumnezeu. Poate veţi fi fericiţi!” (XXIV,31)
- „Cereţi iertare Domnului vostru, apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă.” (XI,3)
- „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă către Dumnezeu căindu-vă sincer.” (LXVI,8)
- „Cine face un rău ori se nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.” (IV,110)
- „Cere iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv.” (IV,106)”
- „sunt (…) cei care, dis-de-dimineaţă, cer iertare.” (III,17)
b) cererea de iertare în Hadith-uri
- „Mă căiesc în faţa lui Dumnezeu de peste şaptezeci de ori pe zi.”
- „Iblis îi zice (lui Dumnezeu): «Prin puterea Ta, eu nu încetez să-i rătăcesc pe aceia care Te adoră atât timp cât sufletele li se află-n trupuri!» Dumnezeu răspunde: «Prin puterea Mea şi prin măreţia Mea, Eu nu încetez să-i iert pentru aceasta atunci când ei îmi cer iertare.»”
- „Dacã cineva cere iertare neîncetat, Dumnezeu îi va oferi o cale de ieşire din orice necaz şi o uşurare de orice grijã şi îi va da de acolo de unde el nici nu
gândeşte.”
- „Fericit este acela care are înscris în cartea vieţii mult istighfar.”
- „Când servitorul lui Dumnezeu săvârşeşte un păcat, în inima sa este înscrisă o pată neagră. Dacă se dezice de el şi cere iertare, pata este ştearsă; dacă, dimpotrivă, stăruieşte în făptuirea păcatului, semnele se înmulţesc în inima sa. Aceasta este rugina la care se referă Dumnezeu în versetul LXXXIII,14: S-au acoperit de rugină inimile lor cu cele pe care le-au agonisit!
- „Adevărat vă spun, inimile sunt atinse de o rugină asemănătoare cu rugina aramei: ceea ce le poate curăţa este istighfar-ul.”
- „N-a trecut nicio dimineaţă în care să nu-i fi cerut iertare lui Dumnezeu de o sută de ori.”
- „Dacă n-aţi fi săvârşit niciun păcat, Dumnezeu v-ar fi luat şi ar fi adus în locul vostru un popor de păcătoşi care I-ar fi cerut iertare şi pe care El i-ar fi iertat.”
c) cererea de iertare în adagii sufite
- „ - N-am mai păcătuit de treizeci de ani, îi mărturiseşte cineva lui Rabi'a.
- Existenţa ta este un păcat mai mare decât oricare altul.”
- „Ori de câte ori aspiraţia spirituală a celui care urmează calea se opreşte la revelaţiile care i-au fost făcute, vocea realităţii esenţiale îl cheamă şi-i zice: „Ceea ce cauţi tu se află dincolo de acestea.” Ori de câte ori frumuseţea părelnică a lucrurilor create se oferă privirilor sale, realitatea lor esenţială îi strigă: „Noi suntem doar ispită. Nu fi tăgăduitor!”(II, 102 )”. (hikam)
5) Despre citirea Coranului
a) citirea Coranului în Coran
- „Dacă oamenii şi djinii s-ar strânge ca să facă ceva asemenea acestui Coran, ei nu vor face nimic care să-i semene, chiar dacă s-ar sprijini unii pe alţii.” (XVII, 88)
- „Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite, poate că Domnul tău te va readuce la viaţă într-o poziţie demnă de laudă!” (XVII, 79)
b) citirea Coranului în Hadith-uri
- „Când un grup de oameni se adună într-o încăpere din încăperile lui Dumnezeu [moschee] şi recită din Cartea lui Dumnezeu şi o studiază, o mare pace coboară asupra sa, este acoperit de mizericordie, înconjurat de îngeri, iar Dumnezeu îl pomeneşte în faţa celor aflaţi în apropierea Sa.”
- „Străduieşte-te să reciţi din Coran, fiindcă aceasta îţi aduce o lumină pe pământ şi o comoară în ceruri.”
- „Acela care recită Coranul introduce profeţia între rânele sale, doar dacă aceasta nu comportă însuşi actul revelaţiei. Acela pe care-l însoţeşte Coranul nu trebuie să se mânie alături de cei care se mânie, nici să fie grosolan alături de cei care sunt grosolani câtă vreme în inima sa adastă cuvântul lui Dumnezeu.”
- „Nu veţi izbândi să vă întoarceţi la Dumnezeu prin ceva mai bun decât ceea ce provine de la El, şi anume Coranul.”
- „Adevărat vă spun, Coranul acesta este festinul lui Dumnezeu. Participaţi la el atât cât puteţi; în realitate, acest Coran este frânghia lui Allah, Lumina vădită, tămăduirea eficace, invincibilitatea pentru acela care se agaţă de el, o cale de mântuire pentru acela care îl urmează; [Coranul] nu duce la rătăcire pentru a fi căutat un altul, nu deviază pentru a fi îndreptat iar minunile sale nu încetează niciodată. Nu este vătămat prin multitudinea repetărilor sale. Recitaţi-l, căci Dumnezeu vă va răsplăti când îl recitaţi cu dăruirea a zece fapte bune pentru fiecare literă din Coran. Eu nu spun că A, L, M alcătuiesc o singură literă, ci că Alif este o literă, Lam este o altă literă şi Mim este încă una.”
- „Acela care îşi săvârşeşte constant rugăciunile rituale prescrise nu se numără printre cei delăsători, iar acela care recită în fiecare noapte o sută de versete se numără printre cei rugători. ”
- "Cel ce recitã curgãtor Sfântul Coran va fi alãturi de îngerii nobili şi
credincioşi, iar cel ce se poticneşte când recitã Sfântul Coran şi îl gãseşte
greu de învãţat, va avea rãsplatã dublã."
- „Citiţi Coranul cu regularitate fiindcă, pe Acela care-mi ţine sufletul între mâinile Sale, el se uită chiar mai iute decât fuge cămila ce-a fost împiedicată.”
c) citirea Coranului în adagii sufite
- „Când se recită Coranul creierul vostru poate nu înţelege; inima voastră, însă, înţelege!” (S. Jamal – răspuns la întrebarea unui faqir care întreba care ar putea fi beneficiul adus de ascultarea sau recitarea Coranului în arabă, atunci când nu se cunoaşte această limbă.)
marți, iunie 09, 2009
Cele şase aspecte ale căii: II. Dhikr şi comportamentul (al-akhlaq) (2)
A Dhikr
2) Despre reuniunile de dhikr
a) reuniunile de dhikr în Coran
- „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)
- „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)
b) reuniunile de dhikr în Hadith-uri
- „Slujitorul Meu nu Mă pomeneşte în inima sa fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare de îngeri, nici nu Mă pomeneşte într-o adunare fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare mai bună.”
-„Dumnezeu are anumiţi îngeri călători (fudala) care se află în căutarea reuniunilor de dhikr şi care, atunci când găsesc o astfel de reuniune, se aşază alături de participanţi şi îi înconjoară cu aripile lor până la cerul acestei lumi; când participanţii se împrăştie, îngerii urcă la cer. Atunci Domnul lor, care este mai cunoscător, îi întreabă: «Unde aţi fost?», iar îngerii răspund: «Am fost pe pământ la cei ce Te preamăresc, Te slăvesc, Te laudă, Te glorifică, Te onorează, îţi proclamă divinitatea şi Te conjură…»”
- „Trimisul lui Dumnezeu îi observă într-o zi pe companionii săi aşezaţi în cerc: «Ce v-a făcut să vă adunaţi aici?» Ei răspunseră: «Ne-am adunat ca să-L invocăm pe Dumnezeu şi să-L slăvim fiindcă ne-a îndreptat spre islam şi pentru harurile pe care ni le-a acordat». El întrebă: «Acesta este singurul motiv pentru care v-aţi reunit?» Ei răspunseră: «Pe Dumnezeu, este singurul motiv pentru care ne-am reunit aici.» El zise: «Nu v-am cerut să vă juraţi pentru că nu v-aş fi crezut; îngerul Gabriel mi-a adus la cunoştinţă că Dumnezeu se laudă cu voi pe lângă îngerii Săi.»”
- „Dumnezeu va zice în Ziua Învierii: «Oamenii vor trebui să ştie care sunt oamenii generozităţii (ahlu-l-karam)». Fu întrebat: «O, Trimis al lui Dumnezeu, care sunt oamenii generozităţii?» Răspunse: «Aceia din reuniunile de dhikr.»”
- „Nu există grup de oameni care să se reunească pentru a-L invoca pe Dumnezeu nedorind prin aceasta altceva decât Faţa Sa, fără ca un înger din ceruri să nu le aducă la cunoştinţă: „Ridicaţi-vă, sunteţi iertaţi. Faptele voastre rele au fost preschimbate în fapte bune.””
- „O, Trimis al lui Dumnezeu, care este câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr?” „Câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr este paradisul.”
- Trimisul lui Dumnezeu se îndreptă spre noi şi ne zise: „O, oameni! Dumnezeu are nişte îngeri mărinimoşi care coboară din ceruri, se opresc la reuniunile de dhikr de pe pământ şi se desfată în grădinile raiului”. Fu întrebat: „Care sunt grădinile raiului?” Răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr (majalisul dhikr). Petreceţi-vă dimineaţa şi seara cu pomenirea lui Dumnezeu şi amintiţi-L sufletelor voastre. Cel ce voieşte să ştie care este locul său pe lângă Dumnezeu să ia aminte care este locul pe care-l ocupă Dumnezeu în inima sa, fiindcă Dumnezeu îl aşază în apropierea Sa pe slujitor la fel cum servitorul Său îl aşază pe Dumnezeu în sine însuşi.”
- „În Ziua Învierii se vor ridica mulţimi de oameni pe chipurile cărora se va vedea o lumină şi care vor sta pe jilţuri de perle; oamenii aceştia vor fi invidiaţi de ceilalţi, dar nu vor fi nici dintre profeţi, nici dintre martiri.” Un beduin îngenunche şi zise: „O, Trimis al lui Dumnezeu, descrie-ni-i pe aceşti oameni, ca să-i putem recunoaşte.” El răspunse: „Sunt oamenii care se iubesc de dragul lui Dumnezeu, care vin din triburi răzleţe, din ţări diferite, care se reunesc pentru dhikr şi Îl invocă pe Dumnezeu.”
- „Când un grup de oameni se reuneşte pentru a-l invoca pe Dumnezeu este deîndată înconjurat de îngeri, scăldat de mizericordie, sakinah (o mare pace) coboară asupra sa, iar Dumnezeu vorbeşte despre el celor aflaţi în apropierea Sa.”
- „Când se întâmplă să treceţi pe lângă grădinile raiului, intraţi şi desfătaţi-vă!” Companionii întrebară: „Care sunt grădinile raiului?” El răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr.””
- „Nu există grup de oameni care după ce s-a întrunit şi s-a despărţit fără a aminti numele lui Dumnezeu, să nu resimtă o apăsare ca urmare a acestui fapt în Ziua Învierii.”
- „Sunt cu slujitorul Meu când îşi aminteşte de Mine şi îşi mişcă buzele (în dhikr).”
c) reuniunile de dhikr în adagii sufite
- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Cine practică dhikr-ul fără a participa în mod regulat la reuniuni - sau invers - este precum un om şchiop: ceva îi lipseşte.” (Seiyyd)
- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Nu vă inventaţi tot felul de scuze. Cu toate că obligaţiile profesionale, familiale şi sociale sunt împovărătoare, aceasta este legea vieţii şi cu toţii trebuie să trecem prin asta. În acest caz, există pericolul de a ne focaliza pe scuzele noastre şi de a nu mai frecventa reuniunile. Atunci, persoana în cauză ajunge să invoce mai puţin, se răceşte şi riscă să ajungă în aceeaşi stare ca la intrarea ei pe Cale. Trebuie să vă autodepăşiţi.” (Seiyyd)
- „Nu întrerupeţi reuniunile cu râsete sau flecăreli, cu „sporovăială”. Respectaţi caracterul sacru al reuniunii.” (Seiyyd)
- „Organizaţi reuniuni la nivel naţional cel puţin o dată la o lună şi jumătate.” (Seiyyd)
- „Respectaţi shari’ah, fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi participaţi la reuniuni: dacă respectaţi aceste indicaţii vă asigur că inima voastră nu se va putea răci şi veţi progresa încontinuu.”(Seiyyd)
- „Wadhifa este săpunul inimii!” (S. Jamal)
2) Despre reuniunile de dhikr
a) reuniunile de dhikr în Coran
- „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)
- „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)
b) reuniunile de dhikr în Hadith-uri
- „Slujitorul Meu nu Mă pomeneşte în inima sa fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare de îngeri, nici nu Mă pomeneşte într-o adunare fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare mai bună.”
-„Dumnezeu are anumiţi îngeri călători (fudala) care se află în căutarea reuniunilor de dhikr şi care, atunci când găsesc o astfel de reuniune, se aşază alături de participanţi şi îi înconjoară cu aripile lor până la cerul acestei lumi; când participanţii se împrăştie, îngerii urcă la cer. Atunci Domnul lor, care este mai cunoscător, îi întreabă: «Unde aţi fost?», iar îngerii răspund: «Am fost pe pământ la cei ce Te preamăresc, Te slăvesc, Te laudă, Te glorifică, Te onorează, îţi proclamă divinitatea şi Te conjură…»”
- „Trimisul lui Dumnezeu îi observă într-o zi pe companionii săi aşezaţi în cerc: «Ce v-a făcut să vă adunaţi aici?» Ei răspunseră: «Ne-am adunat ca să-L invocăm pe Dumnezeu şi să-L slăvim fiindcă ne-a îndreptat spre islam şi pentru harurile pe care ni le-a acordat». El întrebă: «Acesta este singurul motiv pentru care v-aţi reunit?» Ei răspunseră: «Pe Dumnezeu, este singurul motiv pentru care ne-am reunit aici.» El zise: «Nu v-am cerut să vă juraţi pentru că nu v-aş fi crezut; îngerul Gabriel mi-a adus la cunoştinţă că Dumnezeu se laudă cu voi pe lângă îngerii Săi.»”
- „Dumnezeu va zice în Ziua Învierii: «Oamenii vor trebui să ştie care sunt oamenii generozităţii (ahlu-l-karam)». Fu întrebat: «O, Trimis al lui Dumnezeu, care sunt oamenii generozităţii?» Răspunse: «Aceia din reuniunile de dhikr.»”
- „Nu există grup de oameni care să se reunească pentru a-L invoca pe Dumnezeu nedorind prin aceasta altceva decât Faţa Sa, fără ca un înger din ceruri să nu le aducă la cunoştinţă: „Ridicaţi-vă, sunteţi iertaţi. Faptele voastre rele au fost preschimbate în fapte bune.””
- „O, Trimis al lui Dumnezeu, care este câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr?” „Câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr este paradisul.”
- Trimisul lui Dumnezeu se îndreptă spre noi şi ne zise: „O, oameni! Dumnezeu are nişte îngeri mărinimoşi care coboară din ceruri, se opresc la reuniunile de dhikr de pe pământ şi se desfată în grădinile raiului”. Fu întrebat: „Care sunt grădinile raiului?” Răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr (majalisul dhikr). Petreceţi-vă dimineaţa şi seara cu pomenirea lui Dumnezeu şi amintiţi-L sufletelor voastre. Cel ce voieşte să ştie care este locul său pe lângă Dumnezeu să ia aminte care este locul pe care-l ocupă Dumnezeu în inima sa, fiindcă Dumnezeu îl aşază în apropierea Sa pe slujitor la fel cum servitorul Său îl aşază pe Dumnezeu în sine însuşi.”
- „În Ziua Învierii se vor ridica mulţimi de oameni pe chipurile cărora se va vedea o lumină şi care vor sta pe jilţuri de perle; oamenii aceştia vor fi invidiaţi de ceilalţi, dar nu vor fi nici dintre profeţi, nici dintre martiri.” Un beduin îngenunche şi zise: „O, Trimis al lui Dumnezeu, descrie-ni-i pe aceşti oameni, ca să-i putem recunoaşte.” El răspunse: „Sunt oamenii care se iubesc de dragul lui Dumnezeu, care vin din triburi răzleţe, din ţări diferite, care se reunesc pentru dhikr şi Îl invocă pe Dumnezeu.”
- „Când un grup de oameni se reuneşte pentru a-l invoca pe Dumnezeu este deîndată înconjurat de îngeri, scăldat de mizericordie, sakinah (o mare pace) coboară asupra sa, iar Dumnezeu vorbeşte despre el celor aflaţi în apropierea Sa.”
- „Când se întâmplă să treceţi pe lângă grădinile raiului, intraţi şi desfătaţi-vă!” Companionii întrebară: „Care sunt grădinile raiului?” El răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr.””
- „Nu există grup de oameni care după ce s-a întrunit şi s-a despărţit fără a aminti numele lui Dumnezeu, să nu resimtă o apăsare ca urmare a acestui fapt în Ziua Învierii.”
- „Sunt cu slujitorul Meu când îşi aminteşte de Mine şi îşi mişcă buzele (în dhikr).”
c) reuniunile de dhikr în adagii sufite
- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Cine practică dhikr-ul fără a participa în mod regulat la reuniuni - sau invers - este precum un om şchiop: ceva îi lipseşte.” (Seiyyd)
- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Nu vă inventaţi tot felul de scuze. Cu toate că obligaţiile profesionale, familiale şi sociale sunt împovărătoare, aceasta este legea vieţii şi cu toţii trebuie să trecem prin asta. În acest caz, există pericolul de a ne focaliza pe scuzele noastre şi de a nu mai frecventa reuniunile. Atunci, persoana în cauză ajunge să invoce mai puţin, se răceşte şi riscă să ajungă în aceeaşi stare ca la intrarea ei pe Cale. Trebuie să vă autodepăşiţi.” (Seiyyd)
- „Nu întrerupeţi reuniunile cu râsete sau flecăreli, cu „sporovăială”. Respectaţi caracterul sacru al reuniunii.” (Seiyyd)
- „Organizaţi reuniuni la nivel naţional cel puţin o dată la o lună şi jumătate.” (Seiyyd)
- „Respectaţi shari’ah, fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi participaţi la reuniuni: dacă respectaţi aceste indicaţii vă asigur că inima voastră nu se va putea răci şi veţi progresa încontinuu.”(Seiyyd)
- „Wadhifa este săpunul inimii!” (S. Jamal)
vineri, iunie 05, 2009
marți, iunie 02, 2009
Milă (Îndurare)
(rahma)
Unul dintre atributele lui Allah, Atotputernicul.
Cuvântul rahma provine de fapt din radicalul rahm, cu sensul de matrice. Unii mistici au văzut în el simbolul matriceal şi protector al lui Dumnezeu, în măsura în care este invocat la începutul fiecărei sure, într-atât este de important - rahman (Milostiv, Iertător) şi rahim (Îndurător, Binefăcător).
Atunci când termenul este folosit izolat, ar-rahman, ar-rahim, el trimite nemijlocit la Allah, al cărui nume şi este de altfel. Un grup de adjective substantivizate - toate în legătură cu divinitatea lui Allah - potenţează această primă calitate: Allah este, într-adevăr, Cel Atoateiertător (ghafur), care şterge păcatele şi fărădelegile şi se întoarce la cel care se pocăieşte etc.
Unul dintre atributele lui Allah, Atotputernicul.
Cuvântul rahma provine de fapt din radicalul rahm, cu sensul de matrice. Unii mistici au văzut în el simbolul matriceal şi protector al lui Dumnezeu, în măsura în care este invocat la începutul fiecărei sure, într-atât este de important - rahman (Milostiv, Iertător) şi rahim (Îndurător, Binefăcător).
Atunci când termenul este folosit izolat, ar-rahman, ar-rahim, el trimite nemijlocit la Allah, al cărui nume şi este de altfel. Un grup de adjective substantivizate - toate în legătură cu divinitatea lui Allah - potenţează această primă calitate: Allah este, într-adevăr, Cel Atoateiertător (ghafur), care şterge păcatele şi fărădelegile şi se întoarce la cel care se pocăieşte etc.
duminică, mai 31, 2009
Portativ: Qasidat-ul-Burda
Oda compusa de eminentul Sufi Hazrat Imaam Saalih Shara-Fud-Deen Abu Abdullah Muhammad Bin Hasan Al-Busiri (d. 1296) din Egipt.
Titlul neprescurtat al poemului este al-Kawakib ad-Durriya fi Madhi Khair-ul-Barî ya ("Celestial Lights in Praise of the Best of Creation").
Fructele - Idries Shah
Erau odata trei oameni care isi doreau, cu totii, fructe, cu toate ca niciunul dintre ei nu le vazuse vreodata: fructele erau foarte rare in tara lor. Plecara, deci, in cautarea a ceea ce se numea "fruct" si despre care nu stiau practic nimic.
Se intampla insa ca acesti trei oameni sa descopere, aproape in acelasi timp, cate un pom fructifer.
Primul dintre ei nu era atent. Petrecuse atatia ani de zile sa despice in patru informatiile pe care le acumulase despre ele incat, odata ajuns in fata pomului, nu mai stiu sa-i recunoasca fructele. Facuse aceasta calatorie degeaba.
Cel de-al doilea era cam putintel la minte si lua totul de bun. Fructele pe care le rodise pomul incepeau sa putrezeasca. Vazand aceasta, isi spuse: "Ei, iata ca am vazut si fructele, numai ca mie nu-mi plac putreziciunile; in ceea ce ma priveste, m-am lamurit cu fructele astea! Nu-mi mai trebuie." Acestea fiind zise, se intoarse in tara sa. Si el facuse acea calatorie degeaba.
Cel de-al treilea era un om cu scaun la cap. Culese fructele cazute pe jos, le studie, se gandi indelung incercand sa-si aminteasca toate potentialitatile inerente ale acestei delicatese de nemancat si descoperi ca in interiorul fructului exista un sambure.
Dupa ce intelese ce era cu samburele acela, stiu ce-i ramanea de facut: il planta, supraveghe cresterea pomului si astepta aparitia... fructelor.
Se intampla insa ca acesti trei oameni sa descopere, aproape in acelasi timp, cate un pom fructifer.
Primul dintre ei nu era atent. Petrecuse atatia ani de zile sa despice in patru informatiile pe care le acumulase despre ele incat, odata ajuns in fata pomului, nu mai stiu sa-i recunoasca fructele. Facuse aceasta calatorie degeaba.
Cel de-al doilea era cam putintel la minte si lua totul de bun. Fructele pe care le rodise pomul incepeau sa putrezeasca. Vazand aceasta, isi spuse: "Ei, iata ca am vazut si fructele, numai ca mie nu-mi plac putreziciunile; in ceea ce ma priveste, m-am lamurit cu fructele astea! Nu-mi mai trebuie." Acestea fiind zise, se intoarse in tara sa. Si el facuse acea calatorie degeaba.
Cel de-al treilea era un om cu scaun la cap. Culese fructele cazute pe jos, le studie, se gandi indelung incercand sa-si aminteasca toate potentialitatile inerente ale acestei delicatese de nemancat si descoperi ca in interiorul fructului exista un sambure.
Dupa ce intelese ce era cu samburele acela, stiu ce-i ramanea de facut: il planta, supraveghe cresterea pomului si astepta aparitia... fructelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)