Inteleptul Tierno Bokar (7)

Puiul de pasare cazut din cuib

„Intr-o zi, in 1933, in cursul unei lectii de teologie, s-a intamplat ca un pui de randunica sa cada din cuibul lui fixat pe tavan. Foarte intristat de indiferenta celor din jurul sau, Tierno Bokar isi intrerupse expozeul si zise:

- Dati-mi copilul acela al nimanui.

Examina puiul de pasare pe care tocmai il denumise, cu atata caldura umana, „copilul nimanui", isi dadu seama ca viata nu-i era in pericol si exclama:

- Slava Domnului, Acela a carui indurare prevenitoare invaluie toate creaturile!

Apoi, ridicand privirea, constata ca acel cuib avea o fisura prin care ar fi fost in pericol sa cada si ceilalti puisori.

Ceru un firiciel de ata, se urca pe o scara improvizata si cusu cuibul de randunica deteriorat inainte de a aseza din nou inauntrul sau puiul care cazuse. Apoi, in loc sa reia cursul, spuse:

- Trebuie sa va vorbesc despre caritate, fiindca sunt mahnit sa vad ca nici unul dintre voi nu poseda indeajuns din aceasta autentica bunatate a inimii.

Si, totusi, ce har ar fi fost aceasta! Daca ati fi avut o inima caritabila, v-ar fi fost cu neputinta sa continuati sa ascultati lectia mea, cand o mica fiinta, necajita din toate punctele de vedere, va implora ajutorul si facea apel la mila voastra: n-ati fost induiosati de aceasta deznadejde, inima voastra n-a auzit chemarea aceasta.

Ei bine, dragii mei, aflati ca, in realitate, cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila.

Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. In lipsa acesteia, cele cinci rugaciuni obligatorii nu sunt decat gesturi strict formale, fara incarcatura religioasa; in lipsa caritatii, pelerinajul, in loc sa fie o calatorie sacra, s-ar transforma intr-o vilegiatura inutila. Daca ar trebui sa reprezint religia printr-un simbol, as compara-o cu un disc impletit la care una dintre fete este iubirea, iar cealalta – caritatea.


Abu Bakr al-Shibli, mistic din secolul al X-lea

Astfel, un discipol al misticului musulman al-Shibli povestea:

„Dumnezeu m-a chemat la El si m-a intrebat:

- Stii de ce ti-am daruit mizericordia Mea?

- Fiindca m-am rugat mult.

- Nu de aceea.

- Fiindca am tinut post vreme indelungata?

- Nici de aceea, ci pentru ca intr-o seara de iarna, pe o strada din Bagdad, ai cules de pe jos o pisicuta parasita si ai adapostit-o la caldura, sub haina ta."

O zi cu Profetul - Despre relatiile intime

Ibn 'Abbas a relatat ca Profetul (slaws) a spus: "Cand unul dintre voi se duce la sotia lui si spune: "In numele lui Allah! O, Allah, fereste-ne de Seitan si fereste de Seitan si ceea ce ne oferi!", daca vor avea un copil, acestuia Seitan nu ii va face rau."

(Bukhari)

Hujjat al-Islam Imam al-Ghazali (d. 505)

Abu Hamid al-Tusi al-Ghazali, supranumit “Mărturia Islamului”, însufleţitor al celui de-al cincilea secol al Islamului, savant în usul al-fiqh şi autor al cunoscutei opere, Ihya’ `ulum al-din („Reînvierea ştiinţelor religioase”).

În autobiografia sa, al-Munqidh min al-dalal („Eliberarea de eroare”), el afirmă:
Calea sufită constă în curăţirea inimii de orice este altceva în afară de Allah… Am ajuns la concluzia că sufi sunt căutătorii pe Calea lui Allah, că cea mai exemplară comportare este comportarea lor, că cea mai bună metodă este metoda lor şi că felul lor de a acţiona este cel mai sfânt. Ei şi-au curăţit inimile de orice este altceva în afară de Allah şi au făcut din ele albii în care să curgă râurile ce poartă cunoaşterea lui Allah. [1]

Aşa cum menţionează Ibn `Ajiba în opera sa Iqaz al- himam, al-Ghazali a declarat că tasawwuf [sufismul] era fard `ayn, adică o obligaţie individuală care-i incumbă oricărui musulman - bărbat sau femeie - legal responsabil, deoarece, cu excepţia Profeţilor, nimeni nu este lipsit de defecte şi de maladii interne. [2]

[1] al-Ghazali, al Munqidh min al dalal, p. 131.
[2] Ibn `Ajiba, Iqaz al-himam , p. 8.

O zi cu Profetul - Somnul

Jabir ibn 'Abdullah a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Cand intunericul serii sau al noptii vine, tineti-va copiii inauntru, caci atunci Seitan este afara. Si cand a trecut o ora din noapte, lasati-i sa plece si inchideti usile, pomenind numele lui Allah, caci Seitan nu deschide usa inchisa, si legati pieile pentru apa si pomeniti numele lui Allah, si acoperiti vasele pomenind numele lui Allah chiar atunci cand puneti ceva peste ele, si stingeti luminile."

(Muslim)

Bara' ibn Aziz a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws), atunci cand se ducea la culcare, se intindea pe partea dreapta si apoi spunea: "O, Allah! Ma predau Tie, imi intorc fata catre Tine, ma incredintez Tie, caut protectia Ta, dorindu-Te si temandu-ma de Tine; nu exista alt adapost din calea Ta decat la Tine. Cred in Cartea Ta pe care ai revelat-o si in Profetul Tau, pe care Tu l-ai trimis..."

(Muslim)

Deghizarea - Idries Shah

Era odata o albina care descoperise ca viespile nu stiau sa faca miere si care se hotarase sa mearga sa le invete acest lucru. O albina inteleapta o preveni:
- Viespilor nu le plac albinele. Daca le vorbesti pe sleau, vor refuza sa te asculte: ele nutresc convingerea - o convingere seculara - ca noi le suntem ostile.

Albina reflecta timp indelungat la aceasta problema. Intr-un sfarsit, ii veni ideea sa se acopere toata cu polen galben: in felul acesta, va ajunge sa semene atat de mult cu o viespe, incat va fi acceptata ca atare.

Dandu-se drept o viespe care tocmai facuse o mare descoperire, albina incepu sa le invete pe viespi arta producerii mierei. Acestora nu le-a trebuit mult: incepura sa lucreze sub indrumarea ei, ascultatoare si tenace.

Oprindu-se o clipa sa se odihneasca, viespile remarcara ca cea care le initiase in producerea mierei era, in realitate, o albina. In elanul lor, polenul cu care se acoperise albina disparuse. De comun acord, viespile se aruncara asupra intrusei - dusmana lor dintotdeauna - si ii aplicara intepaturi ucigatoare. Cat despre mierea care era pe jumatate gata, aceasta fu, bineinteles, abandonata: nu era, ea, oare, creatia unei creaturi straine?

Inteleptul Tierno Bokar (5)

Nimic dintr-un profesor universitar

„Bokar n-are nimic dintr-un profesor. De altfel, nici n-ar fi posibila o dogmatizare ex cathedra cand toti, maestru si discipoli, stau asezati pe jos, intr-un colt retras si plin de praf, in vestibulul intercalat intre strada si partea rezervata uzului privat al casei, tot timpul strabatut de vreun trecator, de vreo capra, de vreun negrisor cu o sfoara in jurul mijlocului sau de vreo femeie purtand lemne, apa sau lapte.

Invatatura sa este directa, predata cel mai adesea sub forma imagistica, servindu-se drept pretext pentru a ilustra un adevar moral de vreun incident din lumea materiala: un fapt marunt, un obiect, o raza de soare, drumul, raul, ploaia, spuma valurilor, rufele, pedanteria femeii cochete, umbra cpacului, turma ratacita, fantana, lampa cu ulei de karite, pasarea, piroga, cainele, fierul incins, untul – toate acestea puteau sa fi servit drept simboluri."


Nici Evangheliile nu se servesc de ele in alt fel

„Lumea vizibila nu este altceva decat un imens tezaur de parabole, o carte cu imagini de descifrat. Dar trebuie sa stii sa le interpretezi. "

Nimic mai direct, nimic mai putin sistematic.

Tierno cere de la discipolii sai – de la „fratii sai chibzuiti" – o inima deschisa, bunavointa, un suflet fierbinte. Trebuie urmarite fara ragaz lucrurile spirituale, singurele durabile:

„Spiritul uman tine la frumusete, dar persista sa ramana la suprafata lucrurilor, acolo unde nu exista armonie permanenta. Feeria norilor multicolori care serbeaza rasaritul si apusul soarelui dispare in cateva secunde, frumusetea fizica se sterge odata cu crepusculul batranetii…

Tu, discipol venit in pragul zawiyya in care noi dorim sa vedem stralucind lumina sfatului cel bun, afla ca frumusetea materiala se ofileste curand, ea neputand fi decat efemera si iluzorie. Inceteaza-ti stradania de a o urmari si indreaptati- o spre cucerirea adevaratei, permanentei frumuseti, a frumusetii morale care infloreste in campul Spiritului."

O zi cu Profetul - Rugaciunea de noapte ('Isha)

Abu Huraira a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Nicio rugaciune nu este mai grea pentru ipocriti decat cea de dimineata si cea de noapte, dar daca ar sti ce binecuvantari se afla in ele, cu siguranta ar veni sa le faca, chiar daca ar trebui sa se tarasca."

(Bukhari, Muslim)