duminică, august 31, 2008

Postul

(siyam; saum; fitar = faptul de a întrerupe postul)

Postul legal, cel de-al patrulea "stâlp" al Islamului (rukn) trebuie ţinut timp de o lună din momentul în care cornul lunii devine vizibil cu ochiul liber.

Luna Ramadan, luna postului ritual, este cea de-a noua în calendarul islamic. Este luna sacră prin excelenţă, deoarece în acest răstimp a fost revelat Coranul Profetului şi, ca urmare, întregului univers [II, 185]. Aşadar, îndemnul de a ţine post apare de nenumărate ori în Cartea Sfântă. Pentru început ca saum, abţinere, se întâlneşte în versetele care instituie ritul în ansamblul lui:

"O, voi, cei ce credeţi! Şi vouă vă este scris postul, precum a fost scris şi leaturilor dinaintea voastră. Poate vă veţi teme!" [II, 183]

Acest post este, prin urmare, o obligaţie pentru orice musulman care este în măsură să şi-l asume.
Totuşi, sunt prevăzute şi anumite excepţii: femeile însărcinate, în travaliu sau care tocmai au născut, femeile aflate la menopauză, bătrânii care zac la pat, nebunii, bolnavii şi cei care călătoresc pot să nu postească:

"Acel dintre voi care este bolnav ori plecat în călătorie, va posti apoi un număr întocmai de zile." [II, 184]

În schimb, celor care pot posti şi întrerup postul li se atribuie măsuri compensatorii foarte riguroase. Postul nu va fi validat în totalitate decât atunci când credinciosul va face o milostenie simbolică, numită dania întreruperii postului (zakat al-fitr), celor nevoiaşi.

Lună sacră, Ramadan este respectată la toate nivelurile de organizare a Cetăţii islamice, în timpul ei adoptându-se un ritm diferit de cel al altor luni.

Limita temporală în care se instituie perioada de sacralizare durează de la răsăritul soarelui până la apusul lui.
În absenţa unei informări sonore colective, cel care ţine postul îl poate întrerupe în momentul în care nu mai distinge un fir de aţă albă de unul de aţă neagră.

Un tabu legat de post priveşte mai multe zile din an. Printre cele mai importante, Ziua Îndoielii (yawm ash-shak), când la sfârşitul lunii shaban, care precede în calendarul musulman luna de post, cornul lunii nu apare foarte clar, ca şi mai multe zile ale ciclului pelerinajului (ayam at-tachriq).

sâmbătă, august 30, 2008

luni, august 11, 2008

O zi cu Profetul - Modul de a vorbi (2)

Abu Huraira a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a intrebat:
- Stiti ce este barfa?
Ei au raspuns:
- Allah si Trimisul Sau stiu mai bine.
El a spus:
- Atunci cand vorbesti despre fratele tau ceva ce lui nu i-ar placea, se numeste barfa.
Cineva a intrebat:
- Dar daca fratele meu este asa cum spun eu?
El a spus:
- Daca este asa cum ai spus, atunci l-ai barfit; daca nu este asa cum spui, atunci l-ai ponegrit.

(Muslim)

'Abdullah ibn 'Amr ibn Al-'As a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) nu a folosit niciodata cuvinte urate si nici nu le-a ascultat.

(Bukhari, Muslim)

'Iyad ibn Himar al Majash'i a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Allah mi-a revelat: "Trebuie sa fii umil, astfel ca nimeni sa nu se laude in fata vecinului si nimeni sa nu-si asupreasca vecinul.""

(Muslim)

Caracteristicile Seicului Sufi autentic

In lucrarea "Kitab qawqnin hukum al-ishraq ila kaffa al-Sufiyya fi jami' al-afaq", Imamul Ahmad Zarruq descrie caracteristicile unui Seic Sufi autentic, dupa cum urmeaza:

„Atributele unui seic autentic la care se poate atasa un discipol sunt in numar de cinci:

- o cunoastere religioasa manifesta;
- o experienta autentica a Divinului;
- un scop si o vointa exaltate;
- o fire demna de lauda;
- o vie perspicacitate.

Oricine reuneste cele cinci trasaturi de mai jos, nu este demn de a fi un Seic:

- necunoasterea religiei;
- denigrarea onoarei musulmanilor;
- amestecul in ceea ce nu-l priveste;
- da frau liber pasiunilor in orice privinta;
- se arata rautacios fara nici o secunda de reflectie."

O zi cu Profetul - Modul de a vorbi (1)

Jabir a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: ""Salaam" vine inainte de alte vorbe."

(Tirmidhi)

Sufyan ibn 'Abdullah a relatat: "I-am spus: Trimis al lui Allah, spune-mi ceva ce trebuie sa respect!" El a spus: "Spune: Domnul meu este Allah! Si ramai statornic!"
I-am spus: "O, Trimis al lui Allah, de ce te temi cel mai mult pentru mine?" Atunci el si-a pus mana pe limba si a spus: "De asta!"

(Tirmidhi)

Abu Huraira a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Cel care se teme cu adevarat de Allah si de Ziua de Apoi trebuie sa spuna numai cuvinte bune sau sa taca."

(Bukhari, Muslim)

'Abdullah ibn 'Amr a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Cel care tace ramane in siguranta."

(Ahmad, Tirmidhi)

Ibn 'Umar a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) a spus: "Nu vorbiti mult fara sa Il pomeniti pe Allah, caci aceasta pietrifica inima. Cel mai departe de Allah dintre oameni este acela cu inima tare."

(Tirmidhi)

O zi cu Profetul: Rugaciunea de pranz - Dhuhr

Relatat de Jabir ibn Samura: "Profetul obisnuia sa implineasca rugaciunea de pranz dupa ce soarele isi pierdea puterea."

(Ibn Maja)

'Abdullah ibn Sa'id a relatat ca Trimisul lui Allah (slaws) obisnuia sa implineasca patru unitati de rugaciune inainte de rugaciunea de pranz si spunea: "Acesta este momentul in care portile Raiului sunt deschise si doresc ca fapta mea buna sa se inalte la ceruri in timpul acestor ore."

(Tirmidhi)

Simboluri musulmane: Tesatura (kittane)

Se stie ca vesmantul pelerinului in stare de sacralizare trebuie sa fie alb, fara cusatura sau vreun obiect metalic, ac, fibula, brosa.

Aceasta haina care-l acopera pe barbat pana la mijloc si invaluie femeia aproape in intregime este un intermediar intre cele doua lumi, profana si sacra. Asadar, este vorba de un simbol de legatura, valabil si in cazul vesmantului unui mort.

In Islam, lintoliul este aproape identic cu vesmantul "ihram"-ului (pelerinului): in ambele cazuri, musulmanul, punandu-se la dispozitia Dumnezeului Atotputernic, se pregateste intr-un fel de plecare, de o migratie in Lumea Cealalata.

Aceasta conotatie puternica de mediere si legatura este confirmata de vesmantul adevaratului sufi, ce trebuie sa semene unui lintoliu. Discipolul isi primeste directivele din mainile maestrului sufi, cel ce spala mortii (ghusl) inainte de a se inalta in mod simbolic pe scara initiatica.