marți, ianuarie 01, 2008

Ahadeeth despre înmulţirea faptelor bune în ultima parte a vieţii omului

1/112. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu dãruieşte iertarea unui om, pânã ce acesta atinge vârsta de şaizeci de ani.

(transmis de Bukhari)

2/113. Ibn 'Abbas relateazã: 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) avea obiceiul sã mã punã sã şed cu oamenii vârstnici care participaserã la bãtãlia de la Badr. Unora dintre ei nu le-a plãcut şi i-au zis lui 'Umar: De ce îl aduci pe bãiatul acesta sã stea cu noi, în vreme ce şi noi avem fii ca şi el? 'Umar a rãspuns: Din cauza a ceea ce ştiţi despre starea lui [cunoştinţele lui religioase].

Într-o zi, 'Umar m-a chemat şi m-a pus sã şed în adunarea acelor oameni; şi cred cã m-a chemat doar ca sã le arate [ce cunoştinţe religioase aveam]. 'Umar i-a certat apoi: Ce credeţi voi despre interpretarea a ceea ce spune Dumnezeu: Când vine Ajutorul lui Dumnezeu şi cereţi iertarea Lui. Când Ajutorul lui Dumnezeu şi cucerirea [Mekkãi] vine la noi. Unii au rãmas tãcuţi şi n-au murmurat nici un cuvânt. La care 'Umar m-a întrebat: O, Ibn 'Abbas! Şi tu ai aceeaşi pãrere? Eu am rãspuns: Nu. El a zis: Care este, atunci, pãrerea ta? Eu am rãspuns: Acesta este semnul morţii Profetului, despre care el a fost înştiinţat. Dumnezeu Preaînaltul spune: “Când vine biruinţa lui Dumnezeu şi cucerirea şi-i vezi pe oameni intrând în religia lui Dumnezeu în cete, Atunci slãveşte-L cu laudã pe Domnul tãu şi roagã-L pe El de iertare, fiindcã El este Iertãtor [cu cel care se cãieşte]! (110 : 1-3) La aceasta, 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Nu cunosc nimic altceva în legãturã cu acest lucru decât ceea ce ai spus tu.

(transmis de Bukhari)

3/114. Umm al mo'minin 'A'işa (Dumnezeu sã o aibã în mila Sa!) relata cã dupã revelaţia Surei, Ajutorul, Trimisul lui Dumnezeu, avea obiceiul sã recite la fiecare rugãciune: Sfânt eşti Tu, Doamne al nostru, şi toatã lauda ţie ţi se cuvine; iartã-mã, o, Dumnezeu!

O altã versiune este:

Trimisul lui Dumnezeu recita foarte des la închinãciune: Sfânt eşti Tu, o, Dumnezeu, Doamne al nostru şi toatã lauda ţie ţi se cuvine, iartã-mã, o, Dumnezeu! El a dat lãmuriri cã în Sfântul Coran a fost poruncit sã se recite: Apoi, cântaţi laude Domnului vostru şi cereţi iertarea de la El, şi el (Trimisul lui Dumnezeu) aşa a fãcut.

Potrivit versiunii lui Muslim, Trimisul lui Dumnezeu recita des aceste cuvinte, când se afla în pragul morþii: Sfânt eşti Tu şi ţie ţi se cuvine toatã lauda, la Tine caut iertarea şi la Tine mã întorc. Eu ('A'işa) l-am întrebat: O, Trimis al lui Dumnezeu! Ce sunt aceste vorbe pe care aud cã le tot repeţi? El a rãspuns: Mi s-a arãtat un semn, legat de poporul meu, cã trebuie sã repet aceste cuvinte la vederea unuia din acele semne. Apoi el a recitat Sura Al-Nasr.

O altã versiune a lui Muslim este: Trimisul lui Dumnezeu recita adesea: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. Eu i-am zis: Trimis al lui Dumnezeu, te aud cã reciţi des: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. El a rãspuns: Domnul meu m-a înştiinţat cã în curând voi vedea semn legat de poporul meu şi când îl voi vedea, sã-i aduc laude, sã cer iertare de la El şi la El sã mã întorc. Acum am vãzut semnul. Revelaţia Ajutorului lui Dumnezeu s-a întruchipat în cãderea Mekkãi, iar semnul a fost cã lumea a îmbrãţişat religia lui Dumnezeu, în valuri. Porunca este: Sãrbãtoriţi Sfinţenia lui Dumnezeu, aducându-I laude; şi rugaţi-vã pentru iertarea Sa, cãci El este Veşnic dãruitor (în har şi milã).

4/115. Anas relateazã: Dumnezeu, Domnul cinstei şi gloriei, a trimis revelaţia Trimisului lui Dumnezeu, mult mai des înaintea morţii sale decât oricând altã datã.

(hadith convenit)

5/116. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Fiecare va fi ridicat în starea în care moare.

(transmis de Muslim)

joi, decembrie 27, 2007

luni, decembrie 24, 2007

Jesus in Islam - Yusuf Estes

Iisus

('Issâ)

Numit 'Issâ de către arabi, Hristos beneficiază de o imagine pozitivă în Islam şi îndeosebi în Coran. Într-adevăr, unul dintre aspectele cele mai hotărâtoare ale mariologiei - procrearea divină a lui Iisus - respins de evrei, este recunoscut în Textul Sacru al musulmanilor:

"Îngerii au zis: O, Maria, Allah îţi vesteşte un Cuvânt [ce vine] de la El. [Verbul incarnat - Logosul - n.t.] Numele lui va fi Al-Massih, Iisus, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în Lumea de Apoi. [...]
Ea a zis: Doamne, cum să am copil fără să mă fi atins un bărbat?
El a răspuns: Întocmai aşa! Allah creează ce voieşte. Dacă a hotărât un lucru şi spune doar "Fii!" şi el este de îndată" (Cor III, 45-47).

Versiunea naşterii virginale este coroborată în sura meccană din 98 de versete care poartă numele Sfintei Fecioare (Maria). (...)

În afară de naşterea sa, Coranul insistă mult pe atributele lui Iisus, de Profet şi Trimis exemplar al lui Dumnezeu:

"Dumnezeu îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia şi-l va trimite la fiii lui Israel" (Cor III, 48).

Urmează mai apoi enumerarea miracolelor înfăptuite de 'Issâ, fiul Mariei:

"Eu vin la voi cu un semn de la Domnul vostru. Eu plăsmuiesc din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orbi şi pe leproşi şi îi voi învia pe cei morţi cu voia lui Allah. (Cor III, 49)."

Din cele citate se desprinde un fel de hristologie coranică destul de complexă. Într-adevăr, Iisus este unul dintre prodromii Judecăţii de Apoi, fiind şi unul dintre cei care au anticipat sosirea Profetului Muhammad (Cor LXI, 6).
Iisus este venerat şi admirat în calitatea lui de Mesager al Atotputernicului Dumnezeu dar, în nici un caz, nu este considerat Dumnezeu încarnat şi nici ca fiul Său direct. Totuşi, prin minunile pe care Coranul i le recunoaşte, el are o superioritate asupra unei părţi a Creaţei. În sfârşit, deşi Iisus se bucură de un mare prestigiu pe lângă musulmanii ortodocşi, el este şi mai venerat în unele ordine mistice.

luni, decembrie 17, 2007

Muhammad (570-632)

Profetul Islamului şi prototipul omului atât din punct de vedere psihologic, caracterologic, uman cât şi spiritual.

Este numele cel mai sfânt al musulmanilor, după cel al lui Allah:
"Numele prin care Profetul obişnuia să se prezinte el însuşi erau: Muhammad; Ahmed; al-'Aqib, cu sensul că este ultimul dintre profeţi. Unii dau, în locul acestora, pe Mu'qib, dar tradiţia recunoaşte ca mult mai frecvent pe cel de Aqib...", notează Tabari (838-923) în Cronica sa.

Nume simbol, acest apelativ de al-'Aqib nu este decât partea vizibilă a unui întreg edificiu ezoteric construit în jurul profetului Muhammad şi slăvindu-i calităţile:
"Muhammad a fost cel mai evident simbol al Domnului său, scrie Ibn 'Arabi, la fel cum fiecare parte a universului -Muhammad reprezentând sinteza sa calitativă - este simbolul originii sale, care este Domnul său."

Coranul reaminteşte cum îngerii au deschis pieptul Omului Sfânt pentru a-i curăţi inima de orice păcat. Sinteza acestei exegeze este concentrată într-o formulă: as-Sura al-Muhamaddiya, "Forma mahomedană", în care misticii văd identificarea cu "Germenele de Lumină" (An-Nur, uneori Nur Muhamaddiya, lit. "Lumina lui Muhammad") de la care plecând a fost creat Cosmosul.

Profetul mai reprezintă şi Arhetipul nedepăşit de la care se desfăşoară energiile virtuale ale Omului Desăvârşit (al-Insan al-Kamil).

Considerat ca "pecetea Profeţiei", Muhammad se spune a fi Trimisul lui Dumnezeu (rasul Allah) pentru a propovădui ultimul cult pe pământ.

sâmbătă, decembrie 08, 2007

Imam al-Junayd al-Baghdadi (d. 297)

Imamul lumii în vremea sa, al-Junayd al-Baghdadi a spus, definind un sufi:

al-sufi man labisa al-sufa `ala al-safa wa ittaba`a tariq al-mustafa wa athaqa al-jasada ta`m al-jafa wa kanat al-dunya minhu `ala qafa

Sufitul este cel care-şi poartă haina din lână deasupra purităţii, urmează calea Profetului, îndură vicisitudini trupeşti - dedicându-şi viaţa pioşeniei şi retrăgându-se din faţa plăcerilor -, [este cel care] a lăsat în urma sa tot ceea ce ţine de lume. (1)

Lucrarea lui al-Junayd, Kitab dawa’ al-arwah (“Cartea vindecării sufletelor”) a fost redactată în arabă şi tradusă în limba engleză de eruditul A. J. Arberry.(2)


Note:
(1) În `Afif al-Din Abu Muhammad `Abd Allah Ibn As`ad al-Yafi`i (d. 768), Nashr al- mahasin al-ghaliya fi fadl mashayikh al- sufiyya (Beirut : Dar Sadir, 1975).
(2) al-Junayd, Kitab dawa’ al-arwah, ed. & trad. A.J. Arberry în “Journal of the Royal Asiatic Society” (1937).