Riturile se află în strânsă legătură cu ceremoniile şi viaţa unei societăţi, cu precădere în domeniul religiei. Organizarea, periodicitatea, codificarea rituală, conferă ceremoniilor religioase regularitate şi stabilitate. Toate religiile cultivă această relaţie cu repetarea actelor şi a cuvintelor - mereu aceleaşi -, repetare necesară însuşirii şi transmiterii patrimoniului religios.
Culturile noastre sunt, însă, vii, iar generaţiile care se succedă aspiră la forme ritualice care le corespund. Astfel, procesul transmiterii a devenit un element important pentru toate religiile care evoluează într-o lume globalizată aflată în perpetuă mişcare, în care schimbarea a devenit literă de lege.
Religiile se găsesc, aşadar, prinse între accelerarea ritmurilor culturilor şi patrimonul spiritual al căror depozitar îl reprezintă. Riturile, care conţin adesea practici multiseculare, sunt încă necesare religiilor pentru a asigura transmiterea credinţei? Ori sunt o formă exterioară care aminteşte de un trecut deja revolut, necesitând, prin urmare, o reactualizare permanentă?
Cu participarea:
Monsenior Jérôme Beau, director al Collège des Bernardins ;
Daniel Farhi, mentor spiritual al iudaismului liberal din Franţa ;
Victoria Kamondji, vicepreşedintă a Federaţiei protestante din Franţa ;
Tareq Oubrou, filosof, teolog, rector al moscheelor Asociaţiei Musulmanilor din Gironde.
Religions : peut-on transmettre sans rite ? de college-des-bernardins
