Intr-un caravanserai din Asia Centrala de pe una din marile rute ale Drumului Matasii, un om le vorbea celorlalti cu voce tare si plin de insufletire. Era deja tarziu in noapte iar calatorii trebuiau sa-si reia drumul devreme a doua zi; asteptau, deci, cu nerabdare ca vorbaretul sa binevoiasca sa-si incheie discursul.
Fura insa cuprinsi de consternare cand un dervis ratacitor se apropie de el, il saluta cu politete si-i zise:
- Tot ceea ce spui, fiecare amanunt spus de tine ma intereseaza in cea mai mare masura. Continua, te rog; te ascult cu toata atentia.
Omul isi continua discursul cu voce inca si mai puternica. Se exprima cu prolificitate si virtuozitate crescande. Dervisul, care statea asezat chiar in fata sa, il fixa cu cea mai mare atentie. Dupa cateva minute, oratorul aproape incetase sa vorbeasca iar dervisul dormea.
In zori, cand se inhamau camilele caravanei, cativa calatori il intrebara pe dervis:
- De ce te-ai comportat in felul acela seara trecuta?
- Omul respectiv, raspunse dervisul, dorea sa va capteze atentia iar voi nu vroiati sa i-o acordati fiindca va doreati altceva: linistea si somnul. Si eu vroiam sa ma odihnesc dar stiam ca asta avea sa ma coste. Deindata ce amicul nostru si-a atins propriul tel, si-a pierdut pe data intreg interesul. Deindata ce si eu l-am atins pe al meu - sa am parte de putina odihna in urma unui efort sustinut -, m-am grabit sa profit de ocazie.
Cand a fost intrebat ce impresie avea despre seara dinainte, vorbaretul raspunse:
- Dervisul asta inchipuit a avut insolenta sa adoarma in timp ce eu inca vorbeam, dupa ma lasase sa cred ca-l interesau spusele mele. Incerca doar sa ne impresioneze. Asta sa va fie invatatura de minte!
miercuri, iunie 30, 2010
Interiorul si exteriorul - Idries Shah
Un sufi din Bukhara atragea oamenii in asemenea masura incat locuinta ii era intesata de dimineata pana seara de discipoli si pelerini.
Deranjat de toata agitaia, un om pios care venise dinadins la Bukhara ca sa-l intalneasca pe intelept, parasi orasul aproape imediat dupa ce sosise si se duse la un intelept care traia izolat intr-o chilie modesta, undeva prin Turkestanul oriental.
Cei doi barbati ramasera o vreme in contemplare tacuta, dupa care ermitul ridica capul si i se adresa vizitatorului caruia ii citise gandul:
- Daca te limitezi la aparente, daca nu judeci decat dupa aspectul vizibil, vei ramane la exteriorul lucrurilor. Pentru ca nu ai agreat aspectul exterior al sufitului din Bukhara, nu ai reusit sa accezi la aspectul sau interior.
Inchipuie-ti ca la Ziua Judecatii fiintele ar fi cantarite in acelasi fel: dupa aspectul exterior. De ce, atunci, sa nu acorzi atentie felului in care arati? Tinuta ti-e sobra; ei bine, de ce nu ti-ai pune niste perle si cateva podoabe? Hainele-ti sunt modeste: fa in asa fel incat ele sa atraga atentia. Aranjeaza-te cat poti tu de frumos si arata-te lumii. Asa, macar, vei fi consecvent cu tine insuti.
Deranjat de toata agitaia, un om pios care venise dinadins la Bukhara ca sa-l intalneasca pe intelept, parasi orasul aproape imediat dupa ce sosise si se duse la un intelept care traia izolat intr-o chilie modesta, undeva prin Turkestanul oriental.
Cei doi barbati ramasera o vreme in contemplare tacuta, dupa care ermitul ridica capul si i se adresa vizitatorului caruia ii citise gandul:
- Daca te limitezi la aparente, daca nu judeci decat dupa aspectul vizibil, vei ramane la exteriorul lucrurilor. Pentru ca nu ai agreat aspectul exterior al sufitului din Bukhara, nu ai reusit sa accezi la aspectul sau interior.
Inchipuie-ti ca la Ziua Judecatii fiintele ar fi cantarite in acelasi fel: dupa aspectul exterior. De ce, atunci, sa nu acorzi atentie felului in care arati? Tinuta ti-e sobra; ei bine, de ce nu ti-ai pune niste perle si cateva podoabe? Hainele-ti sunt modeste: fa in asa fel incat ele sa atraga atentia. Aranjeaza-te cat poti tu de frumos si arata-te lumii. Asa, macar, vei fi consecvent cu tine insuti.
Colaborare - Idries Shah
Cineva il intreba pe Ajmal ibn Arif:
- Poti sa-mi dai un exemplu de "lucruri care sunt in aparenta contradictorii dar care, in realitate, se armonizeaza"?.
- Acela care ii denigreaza in mod public pe adevaratii sufi le este, in aparenta, ostil, raspunse Ajmal. Dar poate ca, fara sa-si dea seama, de fapt conlucreaza cu acestia fiindca ii atrage inspre el pe indezirabili si nu-i poate impiedica efectiv pe oamenii de valoare sa dea ascultare adevaratilor sufi.
- Dar, insista cel care pusese intrebarea, nu seamana el indoiala in inimile oamenilor de bine, nu-i atentioneaza el impotriva Oamenilor Caii?
- Indoiala nu poate fi semanata, raspunse Ajmal, decat peste o indoiala deja existenta. In inima oamenilor de bine nu pot fi semanate grauntele ostilitatii fata de adevaratii sufi.
****
Aceasta istorioara incheie ciclul povestirilor preluate si traduse din cartea lui Idries Shah "Le monastere magique" aparuta la Editios du Rocher in 1995.
- Poti sa-mi dai un exemplu de "lucruri care sunt in aparenta contradictorii dar care, in realitate, se armonizeaza"?.
- Acela care ii denigreaza in mod public pe adevaratii sufi le este, in aparenta, ostil, raspunse Ajmal. Dar poate ca, fara sa-si dea seama, de fapt conlucreaza cu acestia fiindca ii atrage inspre el pe indezirabili si nu-i poate impiedica efectiv pe oamenii de valoare sa dea ascultare adevaratilor sufi.
- Dar, insista cel care pusese intrebarea, nu seamana el indoiala in inimile oamenilor de bine, nu-i atentioneaza el impotriva Oamenilor Caii?
- Indoiala nu poate fi semanata, raspunse Ajmal, decat peste o indoiala deja existenta. In inima oamenilor de bine nu pot fi semanate grauntele ostilitatii fata de adevaratii sufi.
****
Aceasta istorioara incheie ciclul povestirilor preluate si traduse din cartea lui Idries Shah "Le monastere magique" aparuta la Editios du Rocher in 1995.
miercuri, iunie 23, 2010
Rugile şi pomenirile musulmanului
Cum se face ruga şi motivele îndeplinirii ei
1. credinţă în Dumnezeu;
2. se începe ruga slăvindu-L şi mulţumindu-I, apoi se aduc rugi pentru Profet;
3. încrederea în acea rugă şi în răspunsul la ea;
4. perseverenţă în rugă, aşteptarea cu răbdare a răspunsului;
5. sinceritate;
6. ruga se săvârşeşte şi la bunăstare şi la nevoie;
7. adresarea rugii numai către Dumnezeu;
8. să nu fie un blestem;
9. tonul vocii să fie cuviincios;
10. recunoaşterea păcatului şi cererea iertării de la Dumnezeu;
11. folosirea de cuvinte simple;
12. credinciosul să fie încrezător, dar şi temător de Dumnezeu;
13. credinciosul să-şi îndrepte greşelile;
14. ruga se repetă de trei ori;
15. la săvârşirea rugii, credinciosul se poziţionează către Qaba (Mekka);
16. ridicarea mâinilor spre cer;
17. înainte de rugă să fie făcută abluţiunea;
18. credinciosul să se roage mai întâi pentru el, apoi pentru ceilalţi;
19. să nu se roage de rău;
20. mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea credinciosului să fie obţinute pe căi permise;
21. să se roage pentru bine sau pentru îndepărtarea unui rău;
22. să înceteze săvârşirea de păcate.
Perioade, situaţii, locuri când sunt acceptate rugile
1. noaptea Al-Qadr;
2. ultima parte din fiecare noapte;
3. după cele cinci rugăciuni obligatorii;
4. între adhan - chemarea la rugăciune - şi iqamat - chemarea la începerea rugăciunii;
5. un ceas din noapte (neştiut de nimeni);
6. la chemarea la rugăciune;
7. când plouă;
8. când pleacă cineva pe calea lui Dumnezeu;
9. un ceas din ziua de vineri;
10. când se bea din apa Zam-Zam;
11. în timpul prosternării;
12. când credinciosul se trezeşte noaptea din somn;
13. când se culcă având abluţiunea făcută, iar noapte se scoală şi se roagă;
14. la rostirea: "Nu există nicio divinitate în afară de Tine, mărire Ţie, am fost dintre cei ce nedreptăţesc";
15. la decesul cuiva;
16. la sfârşitul rugăciunii, înainte de terminarea ei;
17. când îl rogi pe Dumnezeu cu numele la care dacă îi ceri, îţi dă, şi dacă îl implori, îţi răspunde;
18. ruga pentru fratele întru credinţă fără ca acesta să ştie;
19. în ziua a 9-a din luna a 12-a, pe platoul Arafat;
20. în luna Ramadan;
21. la întrunirile musulmanilor pentru pomenirea lui Dumnezeu;
22. când ne loveşte o nenorocire şi spunem: "Noi suntem ai lui Dumnezeu şi la El ne întoarcem." "O, Doamne, răsplăteşte-mă pentru ea şi fă să-i urmeze ceva bun."
23. când ne simţim inima plină de credinţă;
24. ruga nedreptăţitului;
25. ruga părinţilor;
26. ruga călătorului;
27. ruga celui care ţine post;
28. ruga celui care a postit, la terminarea zilei de post;
29. ruga nevoiaşului;
30. ruga conducătorului cel drept;
31. ruga copilului cel bun pentru părinţi;
32. ruga de după abluţiune;
33. ruga la pelerinaj, după lapidarea cea mică;
34. ruga la pelerinaj, după lapidarea cea mijlocie;
35. ruga făcută înăuntrul Qabei;
36. ruga pe colina Safa;
37. ruga pe colina Merua;
38. ruga la locurile sfinte de pelerinaj.
Credinciosul se roagă Domnului său tot timpul, oriunde ar fi; cele enumerate mai sus sunt locuri, situaţii şi timpuri care au un statut mai special.
1. credinţă în Dumnezeu;
2. se începe ruga slăvindu-L şi mulţumindu-I, apoi se aduc rugi pentru Profet;
3. încrederea în acea rugă şi în răspunsul la ea;
4. perseverenţă în rugă, aşteptarea cu răbdare a răspunsului;
5. sinceritate;
6. ruga se săvârşeşte şi la bunăstare şi la nevoie;
7. adresarea rugii numai către Dumnezeu;
8. să nu fie un blestem;
9. tonul vocii să fie cuviincios;
10. recunoaşterea păcatului şi cererea iertării de la Dumnezeu;
11. folosirea de cuvinte simple;
12. credinciosul să fie încrezător, dar şi temător de Dumnezeu;
13. credinciosul să-şi îndrepte greşelile;
14. ruga se repetă de trei ori;
15. la săvârşirea rugii, credinciosul se poziţionează către Qaba (Mekka);
16. ridicarea mâinilor spre cer;
17. înainte de rugă să fie făcută abluţiunea;
18. credinciosul să se roage mai întâi pentru el, apoi pentru ceilalţi;
19. să nu se roage de rău;
20. mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea credinciosului să fie obţinute pe căi permise;
21. să se roage pentru bine sau pentru îndepărtarea unui rău;
22. să înceteze săvârşirea de păcate.
Perioade, situaţii, locuri când sunt acceptate rugile
1. noaptea Al-Qadr;
2. ultima parte din fiecare noapte;
3. după cele cinci rugăciuni obligatorii;
4. între adhan - chemarea la rugăciune - şi iqamat - chemarea la începerea rugăciunii;
5. un ceas din noapte (neştiut de nimeni);
6. la chemarea la rugăciune;
7. când plouă;
8. când pleacă cineva pe calea lui Dumnezeu;
9. un ceas din ziua de vineri;
10. când se bea din apa Zam-Zam;
11. în timpul prosternării;
12. când credinciosul se trezeşte noaptea din somn;
13. când se culcă având abluţiunea făcută, iar noapte se scoală şi se roagă;
14. la rostirea: "Nu există nicio divinitate în afară de Tine, mărire Ţie, am fost dintre cei ce nedreptăţesc";
15. la decesul cuiva;
16. la sfârşitul rugăciunii, înainte de terminarea ei;
17. când îl rogi pe Dumnezeu cu numele la care dacă îi ceri, îţi dă, şi dacă îl implori, îţi răspunde;
18. ruga pentru fratele întru credinţă fără ca acesta să ştie;
19. în ziua a 9-a din luna a 12-a, pe platoul Arafat;
20. în luna Ramadan;
21. la întrunirile musulmanilor pentru pomenirea lui Dumnezeu;
22. când ne loveşte o nenorocire şi spunem: "Noi suntem ai lui Dumnezeu şi la El ne întoarcem." "O, Doamne, răsplăteşte-mă pentru ea şi fă să-i urmeze ceva bun."
23. când ne simţim inima plină de credinţă;
24. ruga nedreptăţitului;
25. ruga părinţilor;
26. ruga călătorului;
27. ruga celui care ţine post;
28. ruga celui care a postit, la terminarea zilei de post;
29. ruga nevoiaşului;
30. ruga conducătorului cel drept;
31. ruga copilului cel bun pentru părinţi;
32. ruga de după abluţiune;
33. ruga la pelerinaj, după lapidarea cea mică;
34. ruga la pelerinaj, după lapidarea cea mijlocie;
35. ruga făcută înăuntrul Qabei;
36. ruga pe colina Safa;
37. ruga pe colina Merua;
38. ruga la locurile sfinte de pelerinaj.
Credinciosul se roagă Domnului său tot timpul, oriunde ar fi; cele enumerate mai sus sunt locuri, situaţii şi timpuri care au un statut mai special.
marți, iunie 22, 2010
Un savant oarecare - Idries Shah
Un savant oarecare veni la un maestru sufi si-i puse o intrebare prosteasca.
- Pleaca de-aici! i-o taie acesta.
Savantul se retrase, afirmand impetuos ca sufi nu stia sa se poarte si ca, pe deasupra, mai era si un laudaros ignorant.
Un filosof, intrigat de atitudinea maestrului sufi, il ruga sa-i explice ce se intamplase.
- Ah, prietene, ii zise el, acest tip de comportament nu poate fi interpretat prin prisma unor norme: pentru a-l intelege, trebuie recurs la criteriul momentului. In momentul respectiv era mai bine pentru acel om, dat fiind caracterul sau, sa ma debarasez de el fara menajamente mai degraba decat sa fac apel la metodele obisnuite de combatere a opiniilor si de argumentare: asta i-a pricinuit raul cel mai mic.
- Foarte bine! Dar cu reputatia ta cum ramane? Esti considerat un om politicos si stapan pe tine...
- Gradinarul bun nu se cunoaste dupa cum seamana, ci dupa frumusetea florilor obtinute. Taranul priceput se cunoaste dupa recolta, nu dupa cum insamanteaza. Daca acestia s-ar tot opri din munca pentru a se gandi la reputatia lor, am mai avea flori, s-ar mai recolta grau?
De aceea spuneau inteleptii: "Vesmantul din matase trezeste admiratie desarta. Purtati, mai degraba, vesminte din lana si nu va mandriti cu ele!"
- Pleaca de-aici! i-o taie acesta.
Savantul se retrase, afirmand impetuos ca sufi nu stia sa se poarte si ca, pe deasupra, mai era si un laudaros ignorant.
Un filosof, intrigat de atitudinea maestrului sufi, il ruga sa-i explice ce se intamplase.
- Ah, prietene, ii zise el, acest tip de comportament nu poate fi interpretat prin prisma unor norme: pentru a-l intelege, trebuie recurs la criteriul momentului. In momentul respectiv era mai bine pentru acel om, dat fiind caracterul sau, sa ma debarasez de el fara menajamente mai degraba decat sa fac apel la metodele obisnuite de combatere a opiniilor si de argumentare: asta i-a pricinuit raul cel mai mic.
- Foarte bine! Dar cu reputatia ta cum ramane? Esti considerat un om politicos si stapan pe tine...
- Gradinarul bun nu se cunoaste dupa cum seamana, ci dupa frumusetea florilor obtinute. Taranul priceput se cunoaste dupa recolta, nu dupa cum insamanteaza. Daca acestia s-ar tot opri din munca pentru a se gandi la reputatia lor, am mai avea flori, s-ar mai recolta grau?
De aceea spuneau inteleptii: "Vesmantul din matase trezeste admiratie desarta. Purtati, mai degraba, vesminte din lana si nu va mandriti cu ele!"
vineri, iunie 18, 2010
Săvârşirea rugăciunii în perioadele nerecomandabile
Întrebare:
Am pierdut multe rugăciuni un timp îndelungat, iar acum am început să le recuperez: astfel, săvârşeam una din rugăciunile Zhuhr pierdute după rugăciunea Zhuhr din ziua respectivă, una din rugăciunile `Asr pierdute după rugăciunea `Asr din ziua respectivă şi aşa mai departe. Apoi mi-am amintit că era interzis să ne rugăm după Fajr şi `Asr. Există şi alte opinii referitoare la acest lucru în islam? A te ruga după Fajr şi `Asr este interzis sau doar makruh [nerecomandabil, fără a fi interzis]?
Răspuns:
Nu este recomandabilă săvârşirea rugăciunilor opţionale după rugăciunile `Asr sau Fajr. Cu toate acestea, recuperarea rugăciunilor pierdute, rugăciunea de înmormântare şi alte câteva rugăciuni care au un motiv special sunt permise în aceste momente.
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Main K. Al-Qudah, membru al AMJA - Comitetul Permanent de Fatwa, a opinat:
„Interdicţia privind săvârşirea rugăciunilor după Fajr şi `Asr se limitează la rugăciunile opţionale care nu au un motiv special; dacă, însă, acestea se săvârşesc cu un scop anume, ca în cazul tău, atunci este permis să te rogi şi după Fajr şi `Asr.
După o relatare autentică, însuşi Profetul (slaws) se ruga două rak`ah după `Asr. Când a fost întrebat de ce, a răspuns: „Recuperez rugăciunea obligatorie Zhuhr pe care nu am putut-o săvârşi din cauza unei alte îndatoriri pe care am avut-o în momentul respectiv.” (Al-Bukhari şi Muslim)
În temeiul celor de mai sus, continuă să recuperezi rugăciunile pierdute în trecut până când eşti sigur că le-ai săvârşit pe toate.”
Am pierdut multe rugăciuni un timp îndelungat, iar acum am început să le recuperez: astfel, săvârşeam una din rugăciunile Zhuhr pierdute după rugăciunea Zhuhr din ziua respectivă, una din rugăciunile `Asr pierdute după rugăciunea `Asr din ziua respectivă şi aşa mai departe. Apoi mi-am amintit că era interzis să ne rugăm după Fajr şi `Asr. Există şi alte opinii referitoare la acest lucru în islam? A te ruga după Fajr şi `Asr este interzis sau doar makruh [nerecomandabil, fără a fi interzis]?
Răspuns:
Nu este recomandabilă săvârşirea rugăciunilor opţionale după rugăciunile `Asr sau Fajr. Cu toate acestea, recuperarea rugăciunilor pierdute, rugăciunea de înmormântare şi alte câteva rugăciuni care au un motiv special sunt permise în aceste momente.
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Main K. Al-Qudah, membru al AMJA - Comitetul Permanent de Fatwa, a opinat:
„Interdicţia privind săvârşirea rugăciunilor după Fajr şi `Asr se limitează la rugăciunile opţionale care nu au un motiv special; dacă, însă, acestea se săvârşesc cu un scop anume, ca în cazul tău, atunci este permis să te rogi şi după Fajr şi `Asr.
După o relatare autentică, însuşi Profetul (slaws) se ruga două rak`ah după `Asr. Când a fost întrebat de ce, a răspuns: „Recuperez rugăciunea obligatorie Zhuhr pe care nu am putut-o săvârşi din cauza unei alte îndatoriri pe care am avut-o în momentul respectiv.” (Al-Bukhari şi Muslim)
În temeiul celor de mai sus, continuă să recuperezi rugăciunile pierdute în trecut până când eşti sigur că le-ai săvârşit pe toate.”
joi, iunie 17, 2010
Scopul privighetorii - Idries Shah
O privighetoare fara adapost aflata in cautarea unui loc al ei, isi incerca norocul intr-o padure. Pasarile de acolo o alungara numaidecat.
Intr-o zi, cand statea, abatuta, pe o creanga de pe marginea drumului prafuit din apropiere, fu zarita de o surata de-a ei care veni si se aseza langa ea.
- Pari foarte mahnita, ce-ai patit?
- Vroiam sa-mi fac si eu un rost alaturi de pasarile padurii, ii marturisi prima privighetoare, dar atat m-au bruscat, cu lovituri de cioc si din aripi, incat a trebuit sa plec de acolo.
- Poate ca te-ai umflat prea mult in pene, opina prima privighetoare. Si eu am fost candva in situatia ta. Cautam refugiu intr-un copac; atunci, pasarile celelalte m-au inconjurat si m-au intrebat ce cautam acolo si de ce cantam.
- La fel au procedat si cu mine...
- Si ce le-ai raspuns?
- Le-am zis: "cant fiindca nu pot face altminteri".
- Si pe urma ce s-a intamplat?
- Tocmai ti-am spus: m-au atacat si m-au alungat din padure.
- Ah, exclama cea de-a doua privighetoare, n-ar fi trebuit sa le vorbesti in felul acesta! Au crezut ca nu te puteai stapani, poate chiar ca erai nebuna si ca vei incerca sa le faci si pe ele sa adopte acelasi comportament. Eu, cand am fost intrebata acelasi lucru, am raspuns: "Cant fiindca vreau sa va fac voua placere." Era un scop care se situa la nivelul lor de intelegere.
Intr-o zi, cand statea, abatuta, pe o creanga de pe marginea drumului prafuit din apropiere, fu zarita de o surata de-a ei care veni si se aseza langa ea.
- Pari foarte mahnita, ce-ai patit?
- Vroiam sa-mi fac si eu un rost alaturi de pasarile padurii, ii marturisi prima privighetoare, dar atat m-au bruscat, cu lovituri de cioc si din aripi, incat a trebuit sa plec de acolo.
- Poate ca te-ai umflat prea mult in pene, opina prima privighetoare. Si eu am fost candva in situatia ta. Cautam refugiu intr-un copac; atunci, pasarile celelalte m-au inconjurat si m-au intrebat ce cautam acolo si de ce cantam.
- La fel au procedat si cu mine...
- Si ce le-ai raspuns?
- Le-am zis: "cant fiindca nu pot face altminteri".
- Si pe urma ce s-a intamplat?
- Tocmai ti-am spus: m-au atacat si m-au alungat din padure.
- Ah, exclama cea de-a doua privighetoare, n-ar fi trebuit sa le vorbesti in felul acesta! Au crezut ca nu te puteai stapani, poate chiar ca erai nebuna si ca vei incerca sa le faci si pe ele sa adopte acelasi comportament. Eu, cand am fost intrebata acelasi lucru, am raspuns: "Cant fiindca vreau sa va fac voua placere." Era un scop care se situa la nivelul lor de intelegere.
sâmbătă, iunie 12, 2010
Schimbul - Idries Shah
Un necunoscut veni la un dervis si-i intinse o bucata de panza.
Fara cea mai mica ezitare, dervisul intinse mana spre un cos din care scoase un peste pe care i-l oferi necunoscutului pe bucata sa de panza.
Numerosii tineri aflati in preajma dervisului in speranta de a se patrunde de intelepciunea acestuia dezbatura cu entuziasm semnificatia -simbolica sau de alta natura - a acestui schimb neobisnuit.
Ceva mai tarziu, ii intreba ce conchisesera. Dupa ce fiecare dintre ei ii spuse cum interpretase gestul respectiv, dervisul le zise:
"Schimbul acesta a avut un singur scop: acela de a-mi permite sa-i deosebesc pe aceia dintre voi care stapanesc suficient de bine adevarata intelegere a lucrurilor pentru a-si da seama ca acest gest era lipsit de orice semnificatie!"
Fara cea mai mica ezitare, dervisul intinse mana spre un cos din care scoase un peste pe care i-l oferi necunoscutului pe bucata sa de panza.
Numerosii tineri aflati in preajma dervisului in speranta de a se patrunde de intelepciunea acestuia dezbatura cu entuziasm semnificatia -simbolica sau de alta natura - a acestui schimb neobisnuit.
Ceva mai tarziu, ii intreba ce conchisesera. Dupa ce fiecare dintre ei ii spuse cum interpretase gestul respectiv, dervisul le zise:
"Schimbul acesta a avut un singur scop: acela de a-mi permite sa-i deosebesc pe aceia dintre voi care stapanesc suficient de bine adevarata intelegere a lucrurilor pentru a-si da seama ca acest gest era lipsit de orice semnificatie!"
La ce vârstă să-mi învăţ copilul Coranul?
Întrebare:
Care este vârsta cea mai indicată la care părinţii pot începe să-şi înveţe copiii să recite şi să memoreze Coranul? Din câte am auzit eu, până la şapte ani singura preocupare a copiilor ar trebui să fie joaca, dar după împlinirea acestei vârste părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa să se roage şi altele asemenea. Este adevărat?
Răspuns:
Părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa pe copii de la o vârstă fragedă sfântul Coran şi principiile de bază ale islamului fiindcă aceasta este perioada cea mai propice fixării eticii islamice. Această purcedere trebuie, însă, să aibă în vedere capacităţile individuale, care diferă de la un copil la altul, motiv pentru care se şi cer folosite metode diferite de predare a acestor cunoştinţe.
Ca răspuns la întrebarea ta, Muftiul Muhammad ibn Adam Al-Kawthari, care predă diverse ştiinţe tradiţionale islamice la Jami`at `Ulum Al-Qur’an din Leicester, este de părere că:
„Părinţii răspund de educaţia religioasă şi laică a copiilor lor; aceştia trebuie să înveţe Cartea lui Dumnezeu, respectiv atât modul de recitare a sa, cât şi aplicarea practică a preceptelor pe care le conţine. Ei trebuie, de asemenea, să cunoască fundamentele doctrinei islamice care includ: `aqidah - Unicitatea lui Dumnezeu şi atributele Sale, sirrah - viaţa binecuvântatului Mesager al lui Dumnezeu (slaws), informaţiile de bază cu privire la ceea ce este permis şi interzis în islam, precum şi câteva elemente de fiqh – prevederi din jurisprudenţa islamică referitoare la rugăciune, post şi aşa mai departe.
Din perspectiva islamică nu există o vârstă prestabilită înaintea căreia sau după atingerea căreia părinţii să-şi poată sau nu învăţa copiii Coranul sau oricare alte aspecte ce ţin de cunoaşterea islamului. Capacităţile mentale şi intelectuale ale copiilor diferă, unii se maturizează mai repede decât alţii, iar alteori se poate observa, la copii de aceeaşi vârstă, o diferenţă colosală în privinţa capacităţii de înţelegere.
De aceea, această decizie se cere luată de părinţii fiecărui copil în parte. Dacă un copil dă semne de excelenţă de timpuriu şi are o memorie remarcabilă, ar fi înţelept să înceapă să-l înveţe Coranul de la o vârstă fragedă, asta cu atât mai mult cu cât la vârstele mici memorarea este foarte performantă. Chiar se cunosc cazuri, în istoria islamului, când un copil mic cunoştea pe dinafară multe părţi din Coran, fără să-l fi învăţat cineva, pentru că mama sa îl recitase cu regularitate în timpul sarcinii.
Dacă, însă, aceasta s-ar putea repercuta negativ asupra copilului, părinţii ar trebui să înceapă să-l înveţe Coranul mai târziu, după ce va mai fi crescut. Unii copii pot fi mai înzestraţi în însuşirea altor lucruri - cum ar fi bunele obiceiuri, îndeplinirea sarcinilor casnice etc. -, mai degrabă decât a memorării. Aceştia ar fi de preferat să înceapă prin a-şi însuşi regulile de bună purtare în societate, lăsând aspectele fundamentale ale cunoaşterii pe mai târziu.
La modul general s-a constatat, totuşi, că memorarea cea mai eficientă are loc la vârste mici. Se cunosc numeroase exemple de copii care la şapte ani ştiau pe dinafară întregul Coran, iar asta nu a avut niciun efect negativ asupra lor. Eu însumi (nu spun asta ca să mă laud, ferească Dumnezeu, ci doar ca să ofer un exemplu din propria mea experienţă) am început memorarea Coranului la vârsta de şapte ani şi, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, la 9 ani îl reţinusem în întregime; de atunci, n-am regretat nicio clipă acest lucru.
În jurul acestor vârste procesul de memorare este stabil şi chiar dacă persoana în cauză neglijează repetarea Coranului, acesta tot nu se uită cu uşurinţă.”
Care este vârsta cea mai indicată la care părinţii pot începe să-şi înveţe copiii să recite şi să memoreze Coranul? Din câte am auzit eu, până la şapte ani singura preocupare a copiilor ar trebui să fie joaca, dar după împlinirea acestei vârste părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa să se roage şi altele asemenea. Este adevărat?
Răspuns:
Părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa pe copii de la o vârstă fragedă sfântul Coran şi principiile de bază ale islamului fiindcă aceasta este perioada cea mai propice fixării eticii islamice. Această purcedere trebuie, însă, să aibă în vedere capacităţile individuale, care diferă de la un copil la altul, motiv pentru care se şi cer folosite metode diferite de predare a acestor cunoştinţe.
Ca răspuns la întrebarea ta, Muftiul Muhammad ibn Adam Al-Kawthari, care predă diverse ştiinţe tradiţionale islamice la Jami`at `Ulum Al-Qur’an din Leicester, este de părere că:
„Părinţii răspund de educaţia religioasă şi laică a copiilor lor; aceştia trebuie să înveţe Cartea lui Dumnezeu, respectiv atât modul de recitare a sa, cât şi aplicarea practică a preceptelor pe care le conţine. Ei trebuie, de asemenea, să cunoască fundamentele doctrinei islamice care includ: `aqidah - Unicitatea lui Dumnezeu şi atributele Sale, sirrah - viaţa binecuvântatului Mesager al lui Dumnezeu (slaws), informaţiile de bază cu privire la ceea ce este permis şi interzis în islam, precum şi câteva elemente de fiqh – prevederi din jurisprudenţa islamică referitoare la rugăciune, post şi aşa mai departe.
Din perspectiva islamică nu există o vârstă prestabilită înaintea căreia sau după atingerea căreia părinţii să-şi poată sau nu învăţa copiii Coranul sau oricare alte aspecte ce ţin de cunoaşterea islamului. Capacităţile mentale şi intelectuale ale copiilor diferă, unii se maturizează mai repede decât alţii, iar alteori se poate observa, la copii de aceeaşi vârstă, o diferenţă colosală în privinţa capacităţii de înţelegere.
De aceea, această decizie se cere luată de părinţii fiecărui copil în parte. Dacă un copil dă semne de excelenţă de timpuriu şi are o memorie remarcabilă, ar fi înţelept să înceapă să-l înveţe Coranul de la o vârstă fragedă, asta cu atât mai mult cu cât la vârstele mici memorarea este foarte performantă. Chiar se cunosc cazuri, în istoria islamului, când un copil mic cunoştea pe dinafară multe părţi din Coran, fără să-l fi învăţat cineva, pentru că mama sa îl recitase cu regularitate în timpul sarcinii.
Dacă, însă, aceasta s-ar putea repercuta negativ asupra copilului, părinţii ar trebui să înceapă să-l înveţe Coranul mai târziu, după ce va mai fi crescut. Unii copii pot fi mai înzestraţi în însuşirea altor lucruri - cum ar fi bunele obiceiuri, îndeplinirea sarcinilor casnice etc. -, mai degrabă decât a memorării. Aceştia ar fi de preferat să înceapă prin a-şi însuşi regulile de bună purtare în societate, lăsând aspectele fundamentale ale cunoaşterii pe mai târziu.
La modul general s-a constatat, totuşi, că memorarea cea mai eficientă are loc la vârste mici. Se cunosc numeroase exemple de copii care la şapte ani ştiau pe dinafară întregul Coran, iar asta nu a avut niciun efect negativ asupra lor. Eu însumi (nu spun asta ca să mă laud, ferească Dumnezeu, ci doar ca să ofer un exemplu din propria mea experienţă) am început memorarea Coranului la vârsta de şapte ani şi, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, la 9 ani îl reţinusem în întregime; de atunci, n-am regretat nicio clipă acest lucru.
În jurul acestor vârste procesul de memorare este stabil şi chiar dacă persoana în cauză neglijează repetarea Coranului, acesta tot nu se uită cu uşurinţă.”
Tantari - Idries Shah
Un dervis ii spuse unui sufi:
- Nu mi-a fost usor sa te gasesc. Asa ai dorit tu, pentru a fi cautat doar de cei mai buni oameni, de oamenii de inima. Dar asta ii incurajeaza si pe multi pierde-vara care incearca sa ajunga la tine tocmai fiindca esti greu de gasit!
- Si ce rau vezi in asta? remarca sufi. Oamenii care poseda adevarata intelegere m-au gasit deja, ceea ce este un lucru bun. Cat despre ceilalti, caraghiosii de care vorbeai, acestia trebuie sa-si propuna tot timpul cate ceva si sunt atrasi de tot ce li se pare mai greu de gasit, fie ca este vorba despre persoana mea sau despre orice altceva. N-are importanta. Ne-am putea descotorosi cu usurinta de acestia, fiindca, chiar daca le este usor sa gaseasca un sufi in plan fizic, le este cu neputinta sa-l intalneasca in planul spiritual.
Ce-i drept, ne-am putea lupta cu lupii si sa nu admitem in preajma noastra decat oameni de bun simt, insa un roi de tantari lipsiti de minte ne-ar putea sufoca de-a dreptul. Si nimeni n-ar avea nimic de castigat din asta.
- Nu mi-a fost usor sa te gasesc. Asa ai dorit tu, pentru a fi cautat doar de cei mai buni oameni, de oamenii de inima. Dar asta ii incurajeaza si pe multi pierde-vara care incearca sa ajunga la tine tocmai fiindca esti greu de gasit!
- Si ce rau vezi in asta? remarca sufi. Oamenii care poseda adevarata intelegere m-au gasit deja, ceea ce este un lucru bun. Cat despre ceilalti, caraghiosii de care vorbeai, acestia trebuie sa-si propuna tot timpul cate ceva si sunt atrasi de tot ce li se pare mai greu de gasit, fie ca este vorba despre persoana mea sau despre orice altceva. N-are importanta. Ne-am putea descotorosi cu usurinta de acestia, fiindca, chiar daca le este usor sa gaseasca un sufi in plan fizic, le este cu neputinta sa-l intalneasca in planul spiritual.
Ce-i drept, ne-am putea lupta cu lupii si sa nu admitem in preajma noastra decat oameni de bun simt, insa un roi de tantari lipsiti de minte ne-ar putea sufoca de-a dreptul. Si nimeni n-ar avea nimic de castigat din asta.
Punti si camile - Idries Shah
Sufi despre care este vorba in cele ce urmeaza a fost unul dintre primii care au purtat aceasta denumire. Si, pe atunci, erau tare putini.
Intr-o zi, un vizitator il intreba pe discipolul cel mai apropiat al maestrului:
- De ce sufi refuza sa primeasca atat de multi oameni? Oare nu se presupune ca este de datoria maestrilor spirituali sa-i invete pe toti cei care vin la ei? De ce maestrul sufi nu-si asuma responsabilitatea aceasta? Ar putea sa-i ajute pe toti acesti oameni.
Se spune ca discipolul l-a dus pe vizitator la o punte pe care tocmai o traversau cateva camile incarcate pana la refuz.
- Priveste cu atentie, il sfatui discipolul, si pune-ti tie insuti intrebarea pe care mi-ai pus-o mie. Intreaba-te, in termenii puntii si ai camilelor: "De ce nu poarta camilele poveri inca si mai grele? De ce puntea nu este mai rezistenta?"
Intr-o zi, un vizitator il intreba pe discipolul cel mai apropiat al maestrului:
- De ce sufi refuza sa primeasca atat de multi oameni? Oare nu se presupune ca este de datoria maestrilor spirituali sa-i invete pe toti cei care vin la ei? De ce maestrul sufi nu-si asuma responsabilitatea aceasta? Ar putea sa-i ajute pe toti acesti oameni.
Se spune ca discipolul l-a dus pe vizitator la o punte pe care tocmai o traversau cateva camile incarcate pana la refuz.
- Priveste cu atentie, il sfatui discipolul, si pune-ti tie insuti intrebarea pe care mi-ai pus-o mie. Intreaba-te, in termenii puntii si ai camilelor: "De ce nu poarta camilele poveri inca si mai grele? De ce puntea nu este mai rezistenta?"
A mia parte - Idries Shah
Un om pios dar fidel propriilor obisnuinte se duse sa-l vada pe cel mai mare sufi al timpului sau. Tinea mult sa-l intalneasca inainte ca acesta sa paraseasca lumea materiala, insa era asa de avid sa obtina ceva de la el, atat de curios sa afle cum arata, incat ii fu cu neputinta sa-l abordeze pe sufi in liniste, cu spiritul echilibrat si cu atentia cuvenita.
- Intelepciunea ta ma sidereaza! ii spuse el maestrului. Ceea ce am citit despre tine m-a uluit! Eram departe de a crede ca putea exista pe pamant o cantitate atat de uriasa de cunoastere care sa nu fi fost inca transmisa oamenilor!
- Daca ce ai experimentat pana acum din sufism te-a adus intr-o asemenea stare, e bine ca nu ai aflat din el decat a mia parte!
- Cum asa?
- Sufismul nu reprezinta decat o miime din intreaga cunoastere. Restul poate fi cunoscut de catre sufi, insa ceea ce vad si experimenteaza cei ca tine se rezuma doar la a mia parte.
Devotul exclama:
- Ce limbaj elevat, ce vederi largi! Acest concept este sublim: am ramas mut de admiratie!
- Intelepciunea care nu trezeste decat admiratie nu are decat de pierdut! raspunse sufi. Fereste-te sa admiri prea multa vreme ceea ce ai pescuit, fiindca exista riscul ca mai tarziu sa nu poti gusta din roadele muncii tale. De aceea se si spune "invata sa inveti".
- Intelepciunea ta ma sidereaza! ii spuse el maestrului. Ceea ce am citit despre tine m-a uluit! Eram departe de a crede ca putea exista pe pamant o cantitate atat de uriasa de cunoastere care sa nu fi fost inca transmisa oamenilor!
- Daca ce ai experimentat pana acum din sufism te-a adus intr-o asemenea stare, e bine ca nu ai aflat din el decat a mia parte!
- Cum asa?
- Sufismul nu reprezinta decat o miime din intreaga cunoastere. Restul poate fi cunoscut de catre sufi, insa ceea ce vad si experimenteaza cei ca tine se rezuma doar la a mia parte.
Devotul exclama:
- Ce limbaj elevat, ce vederi largi! Acest concept este sublim: am ramas mut de admiratie!
- Intelepciunea care nu trezeste decat admiratie nu are decat de pierdut! raspunse sufi. Fereste-te sa admiri prea multa vreme ceea ce ai pescuit, fiindca exista riscul ca mai tarziu sa nu poti gusta din roadele muncii tale. De aceea se si spune "invata sa inveti".
marți, iunie 08, 2010
vineri, iunie 04, 2010
Timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite
Iată cum se împarte timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite:
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
miercuri, iunie 02, 2010
Criza financiară: ca persoană fizică, pot declara falimentul?
Întrebare:
Urmare a crizei financiare din SUA, compania la care lucrez a pierdut multe afaceri iar eu nu îmi pot plăti proprii creditori fiindcă, la rândul meu, mi se datorează o sumă foarte mare de bani. Mai mult decât atât, consider că această situaţie trebuie pusă în seama crizei financiare şi nu a mea personal. Ce să fac în acest caz? Să declar falimentul ca persoană fizică? Atunci cum rămâne cu datoriile pe care le am la creditori?
Răspuns:
Din perspectiva Shari`ah, datoriile trebuie achitate creditorilor; individul trebuie să facă tot ce ţine de el ca să-şi plătească datoriile. Profetul (slaws) a spus: „Oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a înapoia ce a luat, Dumnezeu îi va uşura această plată şi oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a o nimici, Dumnezeu îl va nimici.” (Al-Bukhari)
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Monzer Kahf, economist şi consilier financiar eminent, afirmă:
„Decizia de a te împrumuta îţi aparţine; când o persoană contractează datorii, ar trebui să aibă şi un plan pentru restituirea banilor împrumutaţi. Datoriile nu dispar de la sine, ele trebuie stinse. Aceasta este perspectiva Shari`ah asupra datoriilor: ele trebuie achitate.
Este adevărat că se pot ivi circumstanţe neprevăzute, cu o incidenţă mai crescută în cazul afacerilor decât al împrumuturilor ca persoană fizică, aşa cum pare să se fi întâmplat în ceea ce te priveşte. Aceste împrejurări necesită încheierea unor înţelegeri reciproce între creditori şi debitori, în lipsa lor putându-se ajunge până la faliment.
Cu toate că existenţa împrejurărilor de această natură este recunoscută de Shari`ah, ele îşi găsesc rareori aplicabilitatea în cazul datoriilor personale; acesta şi este motivul pentru care capitolele referitoare la faliment se regăsesc, în majoritatea legislaţiilor arabe, în codurile comerciale şi nu în cele civile.
Cunosc faptul că legile americane permit declararea falimentului de către persoanele fizice, numai că Shari`ah stipulează că o datorie trebuie obligatoriu achitată, cu excepţia unei singure situaţii: când se manifestă o incapacitate reală de achitare a ei atât în prezent, cât şi în viitorul previzibil. În acest caz, toate bunurile datornicului trebuie distribuite creditorilor direct proporţional cu sumele datorate fiecăruia dintre ei. Doar atunci sunt stinse toate datoriile existente.
În consecinţă, sfatul meu în ceea ce te priveşte este - dacă îţi este într-adevăr imposibil să te achiţi de datoriile pe care le ai în prezent - să porţi negocieri cu creditorii în vederea reeşalonării plăţilor şi apoi să începi să le achiţi conform noii scheme.
A te declara în faliment este o soluţie de ultimă instanţă la care, conform Shari'ah, se poate recurge doar în împrejurări excepţionale, aşa cum am amintit mai devreme.
Trebuie să-ţi mai spun că nu am apreciat atitudinea ta atunci când ai afirmat că situaţia în care te afli nu-ţi este în niciun fel imputabilă, fiindcă faptul că te afli în postura de a avea datorii a apărut doar din vina ta; trebuie să înveţi să trăieşti din resursele de care dispui, şi nu bazându-te pe sumele de bani pe care le poţi împrumuta!"
Urmare a crizei financiare din SUA, compania la care lucrez a pierdut multe afaceri iar eu nu îmi pot plăti proprii creditori fiindcă, la rândul meu, mi se datorează o sumă foarte mare de bani. Mai mult decât atât, consider că această situaţie trebuie pusă în seama crizei financiare şi nu a mea personal. Ce să fac în acest caz? Să declar falimentul ca persoană fizică? Atunci cum rămâne cu datoriile pe care le am la creditori?
Răspuns:
Din perspectiva Shari`ah, datoriile trebuie achitate creditorilor; individul trebuie să facă tot ce ţine de el ca să-şi plătească datoriile. Profetul (slaws) a spus: „Oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a înapoia ce a luat, Dumnezeu îi va uşura această plată şi oricui se atinge de averea altcuiva cu intenţia de a o nimici, Dumnezeu îl va nimici.” (Al-Bukhari)
Ca răspuns la întrebarea ta, Dr. Monzer Kahf, economist şi consilier financiar eminent, afirmă:
„Decizia de a te împrumuta îţi aparţine; când o persoană contractează datorii, ar trebui să aibă şi un plan pentru restituirea banilor împrumutaţi. Datoriile nu dispar de la sine, ele trebuie stinse. Aceasta este perspectiva Shari`ah asupra datoriilor: ele trebuie achitate.
Este adevărat că se pot ivi circumstanţe neprevăzute, cu o incidenţă mai crescută în cazul afacerilor decât al împrumuturilor ca persoană fizică, aşa cum pare să se fi întâmplat în ceea ce te priveşte. Aceste împrejurări necesită încheierea unor înţelegeri reciproce între creditori şi debitori, în lipsa lor putându-se ajunge până la faliment.
Cu toate că existenţa împrejurărilor de această natură este recunoscută de Shari`ah, ele îşi găsesc rareori aplicabilitatea în cazul datoriilor personale; acesta şi este motivul pentru care capitolele referitoare la faliment se regăsesc, în majoritatea legislaţiilor arabe, în codurile comerciale şi nu în cele civile.
Cunosc faptul că legile americane permit declararea falimentului de către persoanele fizice, numai că Shari`ah stipulează că o datorie trebuie obligatoriu achitată, cu excepţia unei singure situaţii: când se manifestă o incapacitate reală de achitare a ei atât în prezent, cât şi în viitorul previzibil. În acest caz, toate bunurile datornicului trebuie distribuite creditorilor direct proporţional cu sumele datorate fiecăruia dintre ei. Doar atunci sunt stinse toate datoriile existente.
În consecinţă, sfatul meu în ceea ce te priveşte este - dacă îţi este într-adevăr imposibil să te achiţi de datoriile pe care le ai în prezent - să porţi negocieri cu creditorii în vederea reeşalonării plăţilor şi apoi să începi să le achiţi conform noii scheme.
A te declara în faliment este o soluţie de ultimă instanţă la care, conform Shari'ah, se poate recurge doar în împrejurări excepţionale, aşa cum am amintit mai devreme.
Trebuie să-ţi mai spun că nu am apreciat atitudinea ta atunci când ai afirmat că situaţia în care te afli nu-ţi este în niciun fel imputabilă, fiindcă faptul că te afli în postura de a avea datorii a apărut doar din vina ta; trebuie să înveţi să trăieşti din resursele de care dispui, şi nu bazându-te pe sumele de bani pe care le poţi împrumuta!"
marți, iunie 01, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)