Hajjul este wajib pentru bărbaţi şi femei
O dată în viaţă, dacă sunt sănătoşi şi capabili.
O femeie nu poate merge acolo fără soţul său,
O rudă de sex bărbătesc sau un grup protector.
Există patru stâlpi esenţiali, nu trebuie ratat niciunul
Dacă nu, Hajjul vostru va fi anulat fără speranţa de a-l corecta:
Să ai o intenţie fermă de intrare în starea de sacralitate,
Să alergi între cele două coloane din apropierea Moscheii Sacre,
Să te opreşti la ‘Arafah în ajunul ‘Id al-Adha,
În a zecea zi a lunii Dhu l-Hijjah
Înainte de călătoria de noapte la Muzdalifah
Să înconjuri Ka’bah în Tawwaf final,
După oprirea la Muzdalifah, acesta este circuitul final.
Celelalte wajib sunt legate de sacrificiul ofrandei.
Aceste wajib sunt în număr de doisprezece: să spui talbiyah,
Să nu porţi haine cusute, pentru bărbaţi,
Să înconjuri Ka’bah,
Să faci o rugăciune de două unităţi, după acestea,
Să alergi între cele două coline Safa şi Marwah
Să cobori la Muzdalifah,
Să petreci trei nopţi la Mina,
Să intri în starea de sacralitate înainte de punctul de trecere,
Să stai în picioare la Arafah, să lapidezi
Cei trei stâlpi, să-ţi razi capul sau să-ţi tai pletele.
Este wajib să intri în starea de puritate înconjurând
Casa aflată în stânga ta.
Să înconjuri de şapte ori, începând din dreptul Pietrei
Şi fiind în afara zonei circulare,
Şi să nu te opreşti fără motiv,
Dar dacă rugăciunea începe, puteţi.
Este wajib să faci de şapte ori parcursul colinelor,
Începând cu Safa şi terminând cu Marwah.
Pentru această parte, este mandub să fii acoperit şi pur,
Şi de asemenea să te opreşti pe coline şi să te rogi la Dumnezeu.
Am omis în ultimul cânt să menţionăm
Două băi: la început şi înainte de a intra la Mekka.
Apoi, vom vorbi despre cinci locuri de sacralitate,
Sau puncte de trecere; Profetul le-a numit.
Cele cinci locuri sunt punctele în care se intră în sacralitate
Dacă cineva are intenţia să împlinească ‘Umrah sau Hajj.
Locul ales depinde de direcţia de unde se vine.
Primul loc se găseşte tocmai în sudul Medinei.
Al doilea, la nouăzeci de kilometri în nord-est
De Mekka. Al treilea, la nouăzeci de kilometri în est.
Al patrulea este situat la şaizeci de kilometri în sud.
Al cincilea, la o sută nouăzeci de kilometri în nord-vest.
Acesta din urmă este pentru pelerinii care vin dinspre vest.
Al patrulea este pentru cei din sud şi din est.
Al treilea, pentru cei din Riyadh şi din regiunea sa.
Al doilea, pentru naţiunile din Valea Tigrului.
Primul este rezervat locuitorilor Medinei.
Alegeţi locul care se găseşte pe traseul vostru.
Dacă depăşiţi locul vostru de trecere fără să fi [intrat]
În stare de sacralitate, trebuie să sacrificaţi o oaie.
Pelerinii în sacralitate nu trebuie să omoare
Fiarele, mai puţin viperele, scorpionii,
Câinii turbaţi, şobolanii sau corbii,
Nici să utilizeze parfumuri sau uleiuri pentrui corp
Sau păr. Nu pot omorâ păduchii
Nici să-şi taie unghiile sau pletele, nici să-şi frece pielea.
Bărbaţii nu-şi pot acoperi capul sau faţa,
Nici femeile nu pot purta mănuşi sau să-şi ascundă chipul.
Bărbaţii nu pot purta ceas sau brăţară,
Pot purta o centură în care să-şi păstreze aceste obiecte.
Dacă încalcă aceasta, trebuie să postească trei zile,
Să sacrifice o oaie sau să dea mâncare la şase săraci.
Dacă omoară o fiară, trebuie să plătească o amendă
Calculată, cel mai adesea, după mărimea creaturii.
Nu trebuie să se mângâie sau să se sărute, este ilicit.
Cât despre făcut dragoste, aceasta anulează ‘Umrah sau Hajjul
Şi va trebui să refaceţi pelerinajul în alt an.
Dar, numai în timpul celor zece zile rituale,
Este permisă adăpostirea la umbra unui edificiu,
Purtarea a ceva pe cap, spălatul fără
Săpun, dormitul pe un pat cu pernă, schimbatul
Veşmintelor, scărpinatul pielii, purtatul unui bandaj.
Mai sunt şi alte reguli pentru acest cânt.
Le vom pune în următorul, pentru a nu lungi din cale afară.
sâmbătă, ianuarie 26, 2008
Cântul 30. Împlinirea Hajjului
Hajjul este pelerinajul la Mekka.
Oamenii merg acolo pe drum, pe mare sau prin aer.
Înainte de a ajunge la punctul de trecere stabilit,
Oamenii îmbracă două straie albe necusute
Pentru a se acoperi, şi sandale. Înnoadă un strai
În jurul taliei şi-l aruncă pe celălalt pe umărul stâng,
Acoperind spatele, trecându-l sub braţul drept,
Şi-l aduc sub umărul şi braţul stâng.
Ei nu-şi acoperă capul. Femeile-şi păstrează
Hainele, dar îşi descoperă mâinile şi faţa.
Apoi şi unii şi alţii împlinesc două unităţi mandub,
Şi spun talbiyah pentru a intra în starea de sacralitate.
Spun: "Labbayk Allahumma labbayk labbayk."
Apoi pronunţă: "La sharika laka labbayk
Inna l-hamda wa n-na’ mata laka wa l-mulk(a)."
Şi sfârşesc afirmând: "La sharika lak(a)."
Ei trebuie să pronunţe o intenţie pentru ‘Umrah
Sau pentru Hajj. Apoi, ei reîncep talbiyah.
Când se deplasează şi după sfârşitul rugăciunii
Trebuie să simtă că răspund Domnului lor.
Atunci când ajung la Moscheia sacră, tac
Şi intră acolo cum se cuvine prin Poarta as-Salaam.
Trebuie să meargă la Ka’bah şi să se îndrepte spre Piatra
Aşează într-unul din colţurile sale. Este Piatra Neagră sacră.
Pot s-o sărute, s-o atingă dacă nu sunt prea mulţi oameni împrejur.
În această situaţie stau la rând. Apoi spun cu voce tare:
"Allahu Akbar". Apoi merg în jurul Casei Sacre,
Având-o pe ea la stânga, o înconjoară de şapte ori.
Când ajung din nou la Piatră, spun
Takbirul, o ating sau o sărută, dacă este cu putinţă.
Pot şi să atingă colţul dinainte al Pietrei
Zicând "Allahu Akbar" atunci când sunt în apropiere.
Când o înconjoară, fac rugăciuni neîncetat
Implorându-l pe Dumnezeu insistent să le dea binele.
Bărbaţii pot alerga trei tururi, şi să meargă
Patru. Apoi, bărbat şi femeie trebuie să se roage două rak’ah
Pot să-i ceară binele lui Dumnezeu, în stânga porţii
Apoi, pot să atingă Piatra Neagră deja menţionată.
Apoi merg la colina Safa, se îndreaptă cu faţa la Ka’bah,
Pronunţă takbirul de trei ori şi declară: Dumnezeu este Unul.
Apoi merg pe colina Marwah; bărbaţii
Poit alerga în valea dintre cele două coline.
Pe Marwah, fac ceea ce au făcut pe Safa.
Fac şapte dus-întors şi au terminat cu această parte.
Dacă fac numai ‘Umrah, îşi taie părul
Dacă fac Hajj, continuă să fie în stare de sacralitate.
Dacă fac numai ‘Umrah, acum au terminat,
Dacă fac Hajj, ritualul abia începe.
Atunci, reîncep talbiyah.
La a şaptea oară, fac rugăciunea Dhuhr la Ka’bah.
Apoi, imamul face predica pentru a învăţa despre Hajj.
În a opta zi din Dhu l-Hijjah, la ora [rugăciunii] Dhuhr,
Părăsesc Mekka pentru a merge la Mina, unde se roagă
Dhuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Işa’, şi Subh.
Dar fac rugăciunile de patru unităţi câte doi.
În a noua zi, după apusul soarelui, merg
La ‘Arafah, se opresc într-un loc numit Nimrah.
După amiază, merg la moscheia din Nimrah.
Opresc talbiyah ajungând la această moscheie
Unde află în cursul a două predici, ceea ce rămâne de făcut.
Atunci ascultă şi se alătură [rugăciunilor] Dhuhr şi ‘Asr.
Apoi merg la muntele ‘Arafah. Acolo este mandub
Pentru ei să stea în picioare, să se îndrepte spre qiblah.
Să-l binecuvânteze pe Profet, şi să afirme la ilaha illa l-lah.
Încearcă să rămână puri şi-I cer favoruri lui Dumnezeu.
Continuă astfel până la apusul soarelui.
Apoi, fără să-şi facă rugăciunile, îşi fac bagajele
Şi iau drumul spre Muzdalifah, prin vale.
Ajunşi la Muzdalifah, îşi fac rugăciunile de noapte
Grupaţi, aşa cum le-au făcut pe cele de peste zi.
Fac două unităţi pentru ‘Isha, trei pentru Maghrib,
Apoi împlinesc o noapte întreagă de rugăciuni.
În zori fac rugăciunea Subh şi merg aproape de Maş’ aru l-Haram.
Acolo, îl laudă pe Dumnezeu şi fac invocaţii până în zori.
Apoi, de acolo, strâng şapte pietricele,
Pe care le vor arunca împotriva stâlpului cel mare
La Mina înghesuindu-se acolo unde sunt morţi elefanţii.
Aruncă înspre stâlp de şapte ori pronunţând takbirul.
Cu aceasta, jumătate din sacralitatea lor i-a părăsit.
Atunci intră într-un cort la Mina pentru a rămâne acolo.
Unii sacrifică o oaie sau plătesc pe cineva s-o facă pentru ei,
Apoi îşi rad capul sau îşi taie pletele.
După care, merg la Ka’bah pentru a îndeplini mai multe
Mişcări de rotaţie în jurul ei, şi fac o rugăciune de două unităţi,
Acum, ei nu mai sunt în stare de sacralitate.
Merg la Mine pentru a face rugăciunea Dhuhr.
Petrec acolo restul celei de-a zecea zile
Şi noaptea. Într-a unsprezecea, când soarele este sus
Adună douăzeci şi unu de pietre pentru a le arunca
Înspre cele trei coloane pronunţând takbirul
Şapte pentru fiecare. Încep cu cea mai mică.
După primele două, se opresc şi în picioare
Îi cer îndelung lui Dumnezeu ceea ce doresc.
Într-a douăsprezecea zi refac pentru ultima oară lapidarea.
Apoi pot pleca înainte de apusul soarelui
Hajjul lor este terminat. Să sperăm că va fi primit.
Oamenii merg acolo pe drum, pe mare sau prin aer.
Înainte de a ajunge la punctul de trecere stabilit,
Oamenii îmbracă două straie albe necusute
Pentru a se acoperi, şi sandale. Înnoadă un strai
În jurul taliei şi-l aruncă pe celălalt pe umărul stâng,
Acoperind spatele, trecându-l sub braţul drept,
Şi-l aduc sub umărul şi braţul stâng.
Ei nu-şi acoperă capul. Femeile-şi păstrează
Hainele, dar îşi descoperă mâinile şi faţa.
Apoi şi unii şi alţii împlinesc două unităţi mandub,
Şi spun talbiyah pentru a intra în starea de sacralitate.
Spun: "Labbayk Allahumma labbayk labbayk."
Apoi pronunţă: "La sharika laka labbayk
Inna l-hamda wa n-na’ mata laka wa l-mulk(a)."
Şi sfârşesc afirmând: "La sharika lak(a)."
Ei trebuie să pronunţe o intenţie pentru ‘Umrah
Sau pentru Hajj. Apoi, ei reîncep talbiyah.
Când se deplasează şi după sfârşitul rugăciunii
Trebuie să simtă că răspund Domnului lor.
Atunci când ajung la Moscheia sacră, tac
Şi intră acolo cum se cuvine prin Poarta as-Salaam.
Trebuie să meargă la Ka’bah şi să se îndrepte spre Piatra
Aşează într-unul din colţurile sale. Este Piatra Neagră sacră.
Pot s-o sărute, s-o atingă dacă nu sunt prea mulţi oameni împrejur.
În această situaţie stau la rând. Apoi spun cu voce tare:
"Allahu Akbar". Apoi merg în jurul Casei Sacre,
Având-o pe ea la stânga, o înconjoară de şapte ori.
Când ajung din nou la Piatră, spun
Takbirul, o ating sau o sărută, dacă este cu putinţă.
Pot şi să atingă colţul dinainte al Pietrei
Zicând "Allahu Akbar" atunci când sunt în apropiere.
Când o înconjoară, fac rugăciuni neîncetat
Implorându-l pe Dumnezeu insistent să le dea binele.
Bărbaţii pot alerga trei tururi, şi să meargă
Patru. Apoi, bărbat şi femeie trebuie să se roage două rak’ah
Pot să-i ceară binele lui Dumnezeu, în stânga porţii
Apoi, pot să atingă Piatra Neagră deja menţionată.
Apoi merg la colina Safa, se îndreaptă cu faţa la Ka’bah,
Pronunţă takbirul de trei ori şi declară: Dumnezeu este Unul.
Apoi merg pe colina Marwah; bărbaţii
Poit alerga în valea dintre cele două coline.
Pe Marwah, fac ceea ce au făcut pe Safa.
Fac şapte dus-întors şi au terminat cu această parte.
Dacă fac numai ‘Umrah, îşi taie părul
Dacă fac Hajj, continuă să fie în stare de sacralitate.
Dacă fac numai ‘Umrah, acum au terminat,
Dacă fac Hajj, ritualul abia începe.
Atunci, reîncep talbiyah.
La a şaptea oară, fac rugăciunea Dhuhr la Ka’bah.
Apoi, imamul face predica pentru a învăţa despre Hajj.
În a opta zi din Dhu l-Hijjah, la ora [rugăciunii] Dhuhr,
Părăsesc Mekka pentru a merge la Mina, unde se roagă
Dhuhr, ‘Asr, Maghrib, ‘Işa’, şi Subh.
Dar fac rugăciunile de patru unităţi câte doi.
În a noua zi, după apusul soarelui, merg
La ‘Arafah, se opresc într-un loc numit Nimrah.
După amiază, merg la moscheia din Nimrah.
Opresc talbiyah ajungând la această moscheie
Unde află în cursul a două predici, ceea ce rămâne de făcut.
Atunci ascultă şi se alătură [rugăciunilor] Dhuhr şi ‘Asr.
Apoi merg la muntele ‘Arafah. Acolo este mandub
Pentru ei să stea în picioare, să se îndrepte spre qiblah.
Să-l binecuvânteze pe Profet, şi să afirme la ilaha illa l-lah.
Încearcă să rămână puri şi-I cer favoruri lui Dumnezeu.
Continuă astfel până la apusul soarelui.
Apoi, fără să-şi facă rugăciunile, îşi fac bagajele
Şi iau drumul spre Muzdalifah, prin vale.
Ajunşi la Muzdalifah, îşi fac rugăciunile de noapte
Grupaţi, aşa cum le-au făcut pe cele de peste zi.
Fac două unităţi pentru ‘Isha, trei pentru Maghrib,
Apoi împlinesc o noapte întreagă de rugăciuni.
În zori fac rugăciunea Subh şi merg aproape de Maş’ aru l-Haram.
Acolo, îl laudă pe Dumnezeu şi fac invocaţii până în zori.
Apoi, de acolo, strâng şapte pietricele,
Pe care le vor arunca împotriva stâlpului cel mare
La Mina înghesuindu-se acolo unde sunt morţi elefanţii.
Aruncă înspre stâlp de şapte ori pronunţând takbirul.
Cu aceasta, jumătate din sacralitatea lor i-a părăsit.
Atunci intră într-un cort la Mina pentru a rămâne acolo.
Unii sacrifică o oaie sau plătesc pe cineva s-o facă pentru ei,
Apoi îşi rad capul sau îşi taie pletele.
După care, merg la Ka’bah pentru a îndeplini mai multe
Mişcări de rotaţie în jurul ei, şi fac o rugăciune de două unităţi,
Acum, ei nu mai sunt în stare de sacralitate.
Merg la Mine pentru a face rugăciunea Dhuhr.
Petrec acolo restul celei de-a zecea zile
Şi noaptea. Într-a unsprezecea, când soarele este sus
Adună douăzeci şi unu de pietre pentru a le arunca
Înspre cele trei coloane pronunţând takbirul
Şapte pentru fiecare. Încep cu cea mai mică.
După primele două, se opresc şi în picioare
Îi cer îndelung lui Dumnezeu ceea ce doresc.
Într-a douăsprezecea zi refac pentru ultima oară lapidarea.
Apoi pot pleca înainte de apusul soarelui
Hajjul lor este terminat. Să sperăm că va fi primit.
joi, ianuarie 24, 2008
Caligrafie
('ilm al-khatt)
Caligrafia este una din mărcile cele mai vizibile ale culturii şi civilizaţiei arabo-persane. Născută odată cu Islamul scriptic, ea are o funcţie de mediere cu Universalul, în măsura în care rămâne suportul privilegiat al slăvirii lui Allah.
Datorită caligrafierii textului sacru, copiştii (kuttab) constituiau o clasă de învăţaţi deosebit de respectată, adesea având un rol important în menţinerea emblemelor şi simbolurilor imperiale. Reprezentanţii ei aveau avantaje echivalente rangului lor, legiferau natura Frumosului ce trebuia transmis şi articulau memoria vizuală a secolului lor privind patrimoniul grafic al Islamului clasic, prin toate ramurile: frize, epigrafii în Kufi, legături ale Coranului, litere plasate la începutul cărţii sau al unui poem în nukshi, în tuluth, în diwani turc sau în pahlavi, adică în persană (taliq), basmallah reluate peste tot în toate stilurile, decorarea moscheilor etc.
Începând cu dinastia Abbasizilor irakieni, în timpul căreia a luat fiinţă cea mai prestigioasă şcoală de caligrafie, până la Imperiul Otoman, Frumosul a constituit adesea o afacere de stat.
De asemenea, eleganţa liniilor (în stilurile tuluth şi naskhi, dar şi muhaqqaq, raihani şi taliq), semnificaţia ezoterică a literelor alfabetului arab şi a corespondenţelor lor numerologice fac din această artă un talisman propice pentru numeroase stări fizice şi o măsură de apărare magică împotriva Răului.
Dincolo de valoarea intrinsecă a componentelor sale (litere, forme geometrice, intenţia stilului etc.), caligrafia devine astfel unul din blazoanele Islamului, ocultând în parte emergenţa emblemelor, armoariilor, monogramelor, aşa cum se poate observa în culturile învecinate.
Caligrafia este una din mărcile cele mai vizibile ale culturii şi civilizaţiei arabo-persane. Născută odată cu Islamul scriptic, ea are o funcţie de mediere cu Universalul, în măsura în care rămâne suportul privilegiat al slăvirii lui Allah.
Datorită caligrafierii textului sacru, copiştii (kuttab) constituiau o clasă de învăţaţi deosebit de respectată, adesea având un rol important în menţinerea emblemelor şi simbolurilor imperiale. Reprezentanţii ei aveau avantaje echivalente rangului lor, legiferau natura Frumosului ce trebuia transmis şi articulau memoria vizuală a secolului lor privind patrimoniul grafic al Islamului clasic, prin toate ramurile: frize, epigrafii în Kufi, legături ale Coranului, litere plasate la începutul cărţii sau al unui poem în nukshi, în tuluth, în diwani turc sau în pahlavi, adică în persană (taliq), basmallah reluate peste tot în toate stilurile, decorarea moscheilor etc.
Începând cu dinastia Abbasizilor irakieni, în timpul căreia a luat fiinţă cea mai prestigioasă şcoală de caligrafie, până la Imperiul Otoman, Frumosul a constituit adesea o afacere de stat.
De asemenea, eleganţa liniilor (în stilurile tuluth şi naskhi, dar şi muhaqqaq, raihani şi taliq), semnificaţia ezoterică a literelor alfabetului arab şi a corespondenţelor lor numerologice fac din această artă un talisman propice pentru numeroase stări fizice şi o măsură de apărare magică împotriva Răului.
Dincolo de valoarea intrinsecă a componentelor sale (litere, forme geometrice, intenţia stilului etc.), caligrafia devine astfel unul din blazoanele Islamului, ocultând în parte emergenţa emblemelor, armoariilor, monogramelor, aşa cum se poate observa în culturile învecinate.
sâmbătă, ianuarie 19, 2008
miercuri, ianuarie 16, 2008
Aniconism
('adm tajwid al-lah)
Tradiţiei islamice îi repugnă să-l prezinte pe Allah sub indiferent ce formă:
"În vremea lui Muhammad ca şi pe timpul lui Avraam, monoteismul se opune făţiş politeismului idolatru, astfel că imaginea plastică a divinităţii se prezintă pentru el după o "dialectică" în acelaşi timp istorică şi divină, ca marca erorii care "asociază" relativul la absolut, sau creatul la increat, reducându-l pe acesta la celălalt." (Burckhardt, Arta Islamului).
Această grijă de a menţine un văl peste antropomorfismul divin este extinsă la descrierea Profetului. Totuşi, interdicţia de a figura pe Allah şi pe Profetul său este compensată cu generozitate de extraordinara abundenţă de reprezentări geometrice şi abstracte care ocupă spaţiul sacru al moscheii şi al dependinţelor sale, ca şi de caligrafierea textului sfânt.
Există, însă, o excepţie importantă care reduce aniconismul la simplul respect al dogmei instituite de teologii din primele secole ale Islamului înaintea expansiunii sale ulterioare.
Această excepţie este clar percepută în alegorismul sufit, în miniaturile persane şi turceşti, ca şi în scrierile marilor comentatori ai Coranului, ca Tabari sau Ghazali.
În mod paradoxal, limitarea imaginilor şi a figurilor antropomorfe a devenit una din condiţiile incitatoare care dau mai multă anvergură şi densitate simbolurilor "abstracte", metaforelor lingvistice şi gândurilor, în detrimentul oricărui idol sau oricărei referinţe materiale imediate. Din acest punct de vedere, aniconismul a introdus o distanţă salutară care va avea consecinţe determinante asupra disciplinelor de cugetare şi meditaţie.
Tradiţiei islamice îi repugnă să-l prezinte pe Allah sub indiferent ce formă:
"În vremea lui Muhammad ca şi pe timpul lui Avraam, monoteismul se opune făţiş politeismului idolatru, astfel că imaginea plastică a divinităţii se prezintă pentru el după o "dialectică" în acelaşi timp istorică şi divină, ca marca erorii care "asociază" relativul la absolut, sau creatul la increat, reducându-l pe acesta la celălalt." (Burckhardt, Arta Islamului).
Această grijă de a menţine un văl peste antropomorfismul divin este extinsă la descrierea Profetului. Totuşi, interdicţia de a figura pe Allah şi pe Profetul său este compensată cu generozitate de extraordinara abundenţă de reprezentări geometrice şi abstracte care ocupă spaţiul sacru al moscheii şi al dependinţelor sale, ca şi de caligrafierea textului sfânt.
Există, însă, o excepţie importantă care reduce aniconismul la simplul respect al dogmei instituite de teologii din primele secole ale Islamului înaintea expansiunii sale ulterioare.
Această excepţie este clar percepută în alegorismul sufit, în miniaturile persane şi turceşti, ca şi în scrierile marilor comentatori ai Coranului, ca Tabari sau Ghazali.
În mod paradoxal, limitarea imaginilor şi a figurilor antropomorfe a devenit una din condiţiile incitatoare care dau mai multă anvergură şi densitate simbolurilor "abstracte", metaforelor lingvistice şi gândurilor, în detrimentul oricărui idol sau oricărei referinţe materiale imediate. Din acest punct de vedere, aniconismul a introdus o distanţă salutară care va avea consecinţe determinante asupra disciplinelor de cugetare şi meditaţie.
luni, ianuarie 07, 2008
Al-Hakim al-Tirmidhi (d. 320)
Abu `Abd Allah Muhammad ibn `Ali al-Hakim al-Tirmidhi al-Hanafi, faqih¹ şi muhaddith² din Khorasan şi unul dintre cei mai mari scriitori timpurii despre tasawwuf pe care Ibn `Arabi îl citează cu predilecţie [a nu se confunda cu celebrul cunoscător al hadith-urilor, maestrul Abu `Isa al-Tirmidhi].
A scris numeroase cărţi, dintre care au fost publicate următoarele:
* al-Masa’il al-maknuna: Lucrurile ascunse;
* Adab al-nafs: Disciplina ego-ului;
* Adab al-muridin: Etica celor care îl caută pe Allah sau Etica discipolilor sufiţi;
* al-Amthal min al-kitab wa al-sunna: Pilde din Qur’an şi Sunna;
* Asrar mujahadat al-nafs: Secretele luptei duse împotriva ego-ului;
* `Ilm al-awliya’: Ştiinţa sfinţilor;
* Khatm al-wilaya: Pecetea sfinţeniei;
* Shifa’ al-`ilal: Vindecarea defectelor;
* Kitab manazil al-`ibad min al-`ibadah, aw, Manazil al-qasidin ila Allah: Cartea situării adoratorilor faţă de adorare sau Situarea călătorilor pe drumul spre Allah;
* Kitab ma`rifat al-asrar: Cartea ştiinţei secretelor;
* Kitaba al-A`da’ wa-al-nafs; wa al-`aql wa al-hawa: Cartea duşmanilor, a ego-ului, a minţii şi a dorinţelor deşarte;
* al-Manhiyyat: Interdicţiile;
* Nawadir al-usul fi ma`rifat ahadith al- Rasul: Rarele surse religioase despre ştiinţa spuselor Profetului;
* Taba’i` al-nufus : wa-huwa al-kitab al- musamma bi al-akyas wa al-mughtarrin: Diferitele particularităţi ale sufletelor sau Cartea celor înţelepţi şi a celor induşi în eroare;
* al-Kalam `ala ma`na la ilaha illa Allah: Discurs despre semnificaţia lui: “Nu există altă divinitate în afara lui Allah”.
Note:
¹ Specialist în jurisprudenţă islamică (n.t.)
² Titlu islamic conferit cuiva care cunoaşte în profunzime şi relatează la perfecţiune hadith-urile, lanţul naratorilor acestora (sanid) precum şi naratorii originari şi celebri ai acestora (n.t.)
A scris numeroase cărţi, dintre care au fost publicate următoarele:
* al-Masa’il al-maknuna: Lucrurile ascunse;
* Adab al-nafs: Disciplina ego-ului;
* Adab al-muridin: Etica celor care îl caută pe Allah sau Etica discipolilor sufiţi;
* al-Amthal min al-kitab wa al-sunna: Pilde din Qur’an şi Sunna;
* Asrar mujahadat al-nafs: Secretele luptei duse împotriva ego-ului;
* `Ilm al-awliya’: Ştiinţa sfinţilor;
* Khatm al-wilaya: Pecetea sfinţeniei;
* Shifa’ al-`ilal: Vindecarea defectelor;
* Kitab manazil al-`ibad min al-`ibadah, aw, Manazil al-qasidin ila Allah: Cartea situării adoratorilor faţă de adorare sau Situarea călătorilor pe drumul spre Allah;
* Kitab ma`rifat al-asrar: Cartea ştiinţei secretelor;
* Kitaba al-A`da’ wa-al-nafs; wa al-`aql wa al-hawa: Cartea duşmanilor, a ego-ului, a minţii şi a dorinţelor deşarte;
* al-Manhiyyat: Interdicţiile;
* Nawadir al-usul fi ma`rifat ahadith al- Rasul: Rarele surse religioase despre ştiinţa spuselor Profetului;
* Taba’i` al-nufus : wa-huwa al-kitab al- musamma bi al-akyas wa al-mughtarrin: Diferitele particularităţi ale sufletelor sau Cartea celor înţelepţi şi a celor induşi în eroare;
* al-Kalam `ala ma`na la ilaha illa Allah: Discurs despre semnificaţia lui: “Nu există altă divinitate în afara lui Allah”.
Note:
¹ Specialist în jurisprudenţă islamică (n.t.)
² Titlu islamic conferit cuiva care cunoaşte în profunzime şi relatează la perfecţiune hadith-urile, lanţul naratorilor acestora (sanid) precum şi naratorii originari şi celebri ai acestora (n.t.)
marți, ianuarie 01, 2008
Ahadeeth despre feluritele căi de a face fapte bune
1/117. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: L-am întrebat pe Trimisul lui Dumnezeu: Care faptã este cea mai bunã? El a zis: Credinţa în Dumnezeu şi Jihad pe calea lui Dumnezeu. Eu am întrebat: Care este cea mai bunã cale [spre eliberare]? El a zis: Cea care este mai dragã lor şi mai preţioasã pentru stãpânii ei. Eu am întrebat: şi dacã n-o pot face? El a zis: Vei ajuta un lucrãtor sau vei munci pentru un neputincios. Eu am întrebat: şi dacã n-o pot face? El a zis: Vei opri oamenii de la fapte rele, cãci aceasta este o milostenie ce se va revãrsa asupra ta.
(hadith convenit)
2/118. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a spus: Când vã treziţi dimineata, se cuvine sã faceţi milostenie din toate mãdularele voastre. Milostenia o faceţi prin fiecare mãrturisire a gloriei lui Dumnezeu, a mãreţiei Sale, pentru fiecare rostire de laudã cãtre El, prin fiecare declaraţie cã El este singurul Dumnezeu, prin alipirea la ceea ce este cinstit şi respingerea a ceea ce este neplãcut. Douã rak'at (prosternãri) de rugãciuni peste datorie, de dimineaţã valoreazã cât toate celelalte fapte.
(transmis de Muslim)
3/119. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Faptele poporului meu, bune şi rele, au fost prezentate dinaintea mea şi eu am aflat cã între faptele lor bune, ceva neplãcut a fost îndepãrtat din cale, iar sputum mucus (scuipatul) a rãmas neîngropat în moschee, printre faptele lor rele.
(transmis de Muslim)
4/120. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Câţiva dintre Tovarãşii Apostolului lui Dumnezeu (as-sahaba) i-au spus: Trimis al lui Dumnezeu, bogaţii au luat
[toatã] rãsplata. Ei fac rugãciuni la fel ca şi noi; ei ţin posturile la fel ca şi noi şi dau Sadaqa (milostenie) din surplusul lor de avere. La aceasta, Profetul a zis: Nu a hotãrât Dumnezeu o cale pentru voi, pe care, dacã o urmaţi, puteţi sã faceţi şi voi Sadaqa? În fiecare mãrturisire a gloriei lui Dumnezeu (când spuneţi Subhan Allah) este o Sadaqa şi fiecare Takbir (când spuneţi Allahu Akbar) este o Sadaqa şi fiecare laudã adusã Lui (când spuneţi al-Hamdu lillah) este o Sadaqa, şi fiecare mãrturisire cã El este Unic (la ilaha ill-allah) este o Sadaqa; alipirea de bine este o Sadaqa şi interzicerea a ceea ce este rãu este o Sadaqa; la fel, în împreunarea bãrbatului [cu nevasta lui] existã o Sadaqa. Ei [Tovarãşii] au zis: Trimis al lui Dumnezeu, existã vreo rãsplatã pentru acela dintre noi care-şi satisface patima cãrnii? El a zis: Spuneţi-mi, dacã omul ar face ceva interzis, nu ar fi un pãcat din partea lui? La fel, dacã face ceva legiuit, va avea parte de rãsplatã.
(transmis de Muslim)
5/121. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Sã nu dispreţuiţi o faptã bunã, oricât de micã ar fi ea, cãci din pricina ei, în adunarea fraţilor tãi [musulmani] cu faţa veselã vei merge.
(transmis de Muslim)
6/122. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) ne-a relatat ce a aflat de la Muhammad, Trimisul lui Dumnezeu. Şi, când a amintit despre cele spuse de Trimisul lui Dumnezeu, a spus aceasta: Milostenia este datoria fiecãrui om, în fiecare zi în care rãsare soarele. Împãrţirea dreptãţii între doi oameni este şi ea o milostenie; sã ajuţi un om sã-şi încalece animalul de cãlãrie sau sã-şi încarce desagii pe el, înseamnã milostenie; un cuvânt bun este o milostenie; fiecare pas ce-l faceţi spre rugãciune este o milostenie şi îndepãrtarea lucrurilor dãunãtoare de pe cale, înseamnã milostenie.
(hadith convenit)
7/123. Umm al mo'minin 'A'işa (Dumnezeu sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a spus: Fiecare dintre copiii lui Adam a fost creat cu trei sute şaizeci de încheieturi; deci, acela care mãrturiseşte Gloria lui Dumnezeu, Îl laudã pe Dumnezeu, recunoaşte cã Dumnezeu este Unic, cautã iertarea de la Dumnezeu, îndepãrteazã pietrele, spinii sau oasele din calea oamenilor şi se lipeşte de bine, depãrtându-se de rãu, pânã la numãrul celor trei sute şaizeci, va umbla depãrtându-se de Iad.
(transmis de Muslim)
8/124. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Cel care porneşte cãtre moschee, în zori sau pe înserat, va avea parte de o primire binevoitoare din partea lui Dumnezeu, ori de câte ori umblã.
(hadith convenit)
9/125. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a spus: Toate dintre voi, femeile musulmane, sã ştiţi cã pânã şi copitele unei oi pot fi date în dar vecinelor voastre [nefiind un dar prea mic].
(hadith convenit)
10/126. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Credinţa are peste şaptezeci de ramuri, iar cea mai minunatã dintre ele, este mãrturisirea cã nu existã alt Dumnezeu decât Dumnezeu, iar cea mai umilã dintre ele este îndepãrtarea murdãriilor din cale, şi modestia este o ramurã a credinţei.
11/127. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Un om mergea în drumul lui şi, într-o vreme, i s-a fãcut nespus de sete. El a gãsit un puţ, a coborât în el şi a ieşit afarã dupã ce şi-a potolit setea. Atunci a vãzut un câine care gâfâia de sete. Limba îi atârna în afarã şi mânca noroi. Omul s-a gândit cã acelui câine îi era sete, aşa cum i-a fost şi lui. Atunci a coborât din nou în puţ, şi-a umplut ciorapii cu apã şi i-a apucat în dinþi, apoi a urcat înapoi şi a potolit setea câinelui. Dumnezeu a primit fapta lui cu mare bunãvoinţã şi l-a iertat. Tovarãşii (Dumnezeu sã-i aibã în mila Sa!) au zis: Vom fi şi noi rãsplãtiţi dacã arãtãm bunãtate faţã de animale? El a zis: Pentru fiecare fiinţã vie se dã o rãsplatã.
(hadith convenit)
Într-o altã versiune a lui Bukhari: Iertarea i-a fost dãruitã ca apreciere pentru aceastã faptã şi el a fost primit în Rai.
O altã versiune este: Odatã, un câine se învârtea în jurul unui puţ. Pe datã, o femeie necuratã din Bani Isra'il l-a vãzut. Ea şi-a scos ciorapul şi l-a coborât în puţ, a scos puţinã apã şi i-a dat câinelui sã bea. Ea a fost iertatã din aceastã pricinã.
12/128. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Am vãzut un om care avea sã meargã în Rai, fiindcã doborâse un copac ce atârna peste un drum şi stãtea în calea oamenilor.
(relatat de Muslim)
O altã versiune este: Un om ce a dat peste o ramurã a unui copac ce atârna peste un drum şi a hotãrât sã o îndepãrteze din calea musulmanilor, ca sã nu-i mai stânjeneascã, a fost adus în Paradis.
Potrivit versiunii lui Bukhari şi a lui Muslim: Un om ce mergea de-a lungul unui drum a vãzut o creangã plinã de spini şi a îndepãrtat-o din cale. Dumnezeu a apreciat fapta lui şi l-a iertat.
13/129. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Celui care-şi face abluţiunea cum se cuvine şi vine la rugãciunea Jum'a şi ascultã slujba în tãcere, i se vor ierta pãcatele, începând cu vinerea dinainte şi încã trei zile în plus, iar dacã se joacã cu pietre în timpul slujbei, aduce insulte.
(transmis de Muslim)
14/130. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Când un slujitor [al lui Dumnezeu] - un musulman sau un credincios - îşi spalã faţa (în timpul abluţiunii) toate pãcatele ce le-a vãzut cu ochii vor fi spãlate de pe chipul lui; când îşi spalã mâinile, toate pãcatele ce le-a fãcut vor fi şterse de pe mâinile lui, cu apã sau cu ultima picãturã de apã; şi când îşi spalã picioarele, toate pãcatele spre care s-au îndreptat picioarele lui, vor fi spãlate cu apã sau cu ultima picãturã de apã; la sfârşit, el se va curãţa de toate pãcatele.
(transmis de Muslim)
15/131. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Adevãr grãiesc, Trimisul lui Dumnezeu a zis: Cinci rugãciuni [zilnice] şi de la o rugãciune Jum'a la [urmãtoarea] rugãciune Jum'a, şi de la un Ramadan la altul, sunt ispãşiri pentru pãcatele comise în intervalele dintre acestea, dacã omul se fereşte de pãcatele mari.
(transmis de Muslim)
16/132. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Aţi vrea sã vã lãmuresc în legãturã cu ceva prin care Dumnezeu vã şterge pãcatele şi vã înalţã. Ei au zis: Da, Trimis al lui Dumnezeu. La care el a zis: Sã faceţi abluţiunea deplinã în ciuda tuturor necazurilor, sã mergeţi cu paşi mãrunţi spre moschee şi sã aşteptaţi cu nerãbdare urmãtoarea datã de rugãciune, dupã ce rugãciunea a fost rostitã, cãci aceasta este apãrarea graniţei.
(transmis de Muslim)
17/133. Abu Musa Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Cel care face Fajr (Rugãciunea de la revãrsatul zorilor) şi 'Asr (Rugãciunea de dupã-amiazã) va intra în Paradis.
(hadith convenit)
18/134. Abu Musa Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a zis: Când un credincios suferã de vreo boalã si porneşte într-o cãlãtorie, el primeşte similarul a ceea ce avea obiceiul sã facã atunci când era sãnãtos si stãtea acasã.
(transmis de Bukhari)
19/135. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu zicând: Fiecare faptã bunã este o milostenie.
(transmis de Bukhari)
Muslim a relatat acelaşi lucru, cu acordul lui Hudaifa (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!).
20/136. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dacã un musulman sãdeşte un copac, orice se mãnâncã din el este milostenie în numele lui şi orice se furã sau se scade din el este o milostenie.
(transmis de Muslim)
O altã versiune este: Dacã un musulman sãdeşte un copac sau însãmânţeazã un câmp şi oamenii sau animalele şi pãsãrile se hrãnesc de pe urma lui, toate acestea înseamnã milostenie în numele sãu.
21/137. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Banu Salima au hotãrât sã se mute mai aproape de moschee. Când a aflat aceasta, Trimisul lui Dumnezeu le-a zis: Am aflat cã vreţi sã vã mutaţi mai aproape de moschee. Ei au zis: Aşa este, Trimis al lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea fie cu tine!), aşa vrem sã facem. El a zis: Banu Salima, rãmâneţi în casele voastre, cãci urmele voastre au fost luate în seamã (numărate).
(transmis de Muslim)
O altã versiune completeazã: Pentru fiecare pas pe care-l faceţi (cãtre moschee) rãsplata voastrã creşte cu un grad.
(transmis de Muslim)
22/138. Ubayy ibn Ka'b (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a relatat: Era un om, şi nu cunosc alt om a cãrui casã sã fi fost mai departe de moschee decât a lui, dar el nu lipsea niciodatã de la rugãciune. Lui i s-a spus, sau eu i-am spus: Dacã ţi-ai cumpãra un mãgar, ai putea cãlãri pe el în nopţile întunecoase sau pe nisipul arzãtor. El a zis: Nu mi-ar place ca lãcaşul meu sã se afle lângã moschee, cãci dorinţa mea puternicã este aceea ca paşii mei cãtre moschee şi înapoi sã fie pãstraţi, atunci când mã întorc la familia mea. La care Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu ţi-a fãcut parte la o mare rãsplatã.
(relatat de Muslim)
23/139. 'Abdullah ibn 'Amr al-'As (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Existã patruzeci de feluri de virtuţi. Cel care practicã una din aceste virtuţi) va intra în Paradis.
(transmis de Bukhari)
24/140. 'Adi ibn Hatim (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Profetul zicând: Acela dintre voi care se poate apãra împotriva Focului, sã facã acest lucru, chiar dacã ar face aceasta cu jumãtate de curmalã.
(hadith convenit)
Într-o altã versiune a lui Muslim: 'Adi ibn Hatim (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu va vorbi cu fiecare dintre voi, fãrã nici un tãlmãcitor. El [omul] se va uita la dreapta lui şi nu va vedea decât [faptele] ce le-a fãcut înainte, iar apoi se va uita la stânga sa şi nu va afla altceva decât [faptele] ce le-a fãcut înainte. Se va uita dinaintea lui şi nu va afla altceva decât Iadul, chiar înaintea ochilor sãi. Apãraţi-vã deci, împotriva Iadului chiar de-ar fi sã faceţi aceasta cu o jumãtate de curmalã şi, dacã şi aceasta lipseşte, rostind un cuvânt bun.
25/141. Anas (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Pe Dumnezeu îl încântã ca slujitorul Sãu sã-I aducã laudã atunci când mãnâncã şi când bea.
(transmis de Muslim)
26/142. Abu Musa al-Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Pentru fiecare musulman este important sã facã milostenie. I s-a spus: Ce pãrere ai despre acela care nu are mijloace pentru a face acest lucru? El a zis: Acela sã lucreze cu toatã puterea sa şi, în acest fel, sã tragã foloase pentru sine, precum şi milostenie. Atunci a fost întrebat: Dar ce pãrere ai despre cel care nu poate sã facã nici aceasta? El a zis: Atunci acela sã-i ajute pe nevoiaşi şi necãjiţi. Şi a fost întrebat din nou: Dar dacã nu poate sã facã nici mãcar atât? El a zis: Atunci sã se alipeascã de tot ceea ce este cinstit şi bun. Şi a mai fost întrebat: Dar ce pãrere ai despre cel ce nu poate sã facã aşa? El (Profetul) a zis: Atunci sã se fereascã de cele rele, cãci aceasta este milostenie în numele sãu.
(hadith convenit)
(hadith convenit)
2/118. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a spus: Când vã treziţi dimineata, se cuvine sã faceţi milostenie din toate mãdularele voastre. Milostenia o faceţi prin fiecare mãrturisire a gloriei lui Dumnezeu, a mãreţiei Sale, pentru fiecare rostire de laudã cãtre El, prin fiecare declaraţie cã El este singurul Dumnezeu, prin alipirea la ceea ce este cinstit şi respingerea a ceea ce este neplãcut. Douã rak'at (prosternãri) de rugãciuni peste datorie, de dimineaţã valoreazã cât toate celelalte fapte.
(transmis de Muslim)
3/119. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Faptele poporului meu, bune şi rele, au fost prezentate dinaintea mea şi eu am aflat cã între faptele lor bune, ceva neplãcut a fost îndepãrtat din cale, iar sputum mucus (scuipatul) a rãmas neîngropat în moschee, printre faptele lor rele.
(transmis de Muslim)
4/120. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Câţiva dintre Tovarãşii Apostolului lui Dumnezeu (as-sahaba) i-au spus: Trimis al lui Dumnezeu, bogaţii au luat
[toatã] rãsplata. Ei fac rugãciuni la fel ca şi noi; ei ţin posturile la fel ca şi noi şi dau Sadaqa (milostenie) din surplusul lor de avere. La aceasta, Profetul a zis: Nu a hotãrât Dumnezeu o cale pentru voi, pe care, dacã o urmaţi, puteţi sã faceţi şi voi Sadaqa? În fiecare mãrturisire a gloriei lui Dumnezeu (când spuneţi Subhan Allah) este o Sadaqa şi fiecare Takbir (când spuneţi Allahu Akbar) este o Sadaqa şi fiecare laudã adusã Lui (când spuneţi al-Hamdu lillah) este o Sadaqa, şi fiecare mãrturisire cã El este Unic (la ilaha ill-allah) este o Sadaqa; alipirea de bine este o Sadaqa şi interzicerea a ceea ce este rãu este o Sadaqa; la fel, în împreunarea bãrbatului [cu nevasta lui] existã o Sadaqa. Ei [Tovarãşii] au zis: Trimis al lui Dumnezeu, existã vreo rãsplatã pentru acela dintre noi care-şi satisface patima cãrnii? El a zis: Spuneţi-mi, dacã omul ar face ceva interzis, nu ar fi un pãcat din partea lui? La fel, dacã face ceva legiuit, va avea parte de rãsplatã.
(transmis de Muslim)
5/121. Abu Dharr (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Sã nu dispreţuiţi o faptã bunã, oricât de micã ar fi ea, cãci din pricina ei, în adunarea fraţilor tãi [musulmani] cu faţa veselã vei merge.
(transmis de Muslim)
6/122. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) ne-a relatat ce a aflat de la Muhammad, Trimisul lui Dumnezeu. Şi, când a amintit despre cele spuse de Trimisul lui Dumnezeu, a spus aceasta: Milostenia este datoria fiecãrui om, în fiecare zi în care rãsare soarele. Împãrţirea dreptãţii între doi oameni este şi ea o milostenie; sã ajuţi un om sã-şi încalece animalul de cãlãrie sau sã-şi încarce desagii pe el, înseamnã milostenie; un cuvânt bun este o milostenie; fiecare pas ce-l faceţi spre rugãciune este o milostenie şi îndepãrtarea lucrurilor dãunãtoare de pe cale, înseamnã milostenie.
(hadith convenit)
7/123. Umm al mo'minin 'A'işa (Dumnezeu sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a spus: Fiecare dintre copiii lui Adam a fost creat cu trei sute şaizeci de încheieturi; deci, acela care mãrturiseşte Gloria lui Dumnezeu, Îl laudã pe Dumnezeu, recunoaşte cã Dumnezeu este Unic, cautã iertarea de la Dumnezeu, îndepãrteazã pietrele, spinii sau oasele din calea oamenilor şi se lipeşte de bine, depãrtându-se de rãu, pânã la numãrul celor trei sute şaizeci, va umbla depãrtându-se de Iad.
(transmis de Muslim)
8/124. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Cel care porneşte cãtre moschee, în zori sau pe înserat, va avea parte de o primire binevoitoare din partea lui Dumnezeu, ori de câte ori umblã.
(hadith convenit)
9/125. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a spus: Toate dintre voi, femeile musulmane, sã ştiţi cã pânã şi copitele unei oi pot fi date în dar vecinelor voastre [nefiind un dar prea mic].
(hadith convenit)
10/126. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Credinţa are peste şaptezeci de ramuri, iar cea mai minunatã dintre ele, este mãrturisirea cã nu existã alt Dumnezeu decât Dumnezeu, iar cea mai umilã dintre ele este îndepãrtarea murdãriilor din cale, şi modestia este o ramurã a credinţei.
11/127. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Un om mergea în drumul lui şi, într-o vreme, i s-a fãcut nespus de sete. El a gãsit un puţ, a coborât în el şi a ieşit afarã dupã ce şi-a potolit setea. Atunci a vãzut un câine care gâfâia de sete. Limba îi atârna în afarã şi mânca noroi. Omul s-a gândit cã acelui câine îi era sete, aşa cum i-a fost şi lui. Atunci a coborât din nou în puţ, şi-a umplut ciorapii cu apã şi i-a apucat în dinþi, apoi a urcat înapoi şi a potolit setea câinelui. Dumnezeu a primit fapta lui cu mare bunãvoinţã şi l-a iertat. Tovarãşii (Dumnezeu sã-i aibã în mila Sa!) au zis: Vom fi şi noi rãsplãtiţi dacã arãtãm bunãtate faţã de animale? El a zis: Pentru fiecare fiinţã vie se dã o rãsplatã.
(hadith convenit)
Într-o altã versiune a lui Bukhari: Iertarea i-a fost dãruitã ca apreciere pentru aceastã faptã şi el a fost primit în Rai.
O altã versiune este: Odatã, un câine se învârtea în jurul unui puţ. Pe datã, o femeie necuratã din Bani Isra'il l-a vãzut. Ea şi-a scos ciorapul şi l-a coborât în puţ, a scos puţinã apã şi i-a dat câinelui sã bea. Ea a fost iertatã din aceastã pricinã.
12/128. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Am vãzut un om care avea sã meargã în Rai, fiindcã doborâse un copac ce atârna peste un drum şi stãtea în calea oamenilor.
(relatat de Muslim)
O altã versiune este: Un om ce a dat peste o ramurã a unui copac ce atârna peste un drum şi a hotãrât sã o îndepãrteze din calea musulmanilor, ca sã nu-i mai stânjeneascã, a fost adus în Paradis.
Potrivit versiunii lui Bukhari şi a lui Muslim: Un om ce mergea de-a lungul unui drum a vãzut o creangã plinã de spini şi a îndepãrtat-o din cale. Dumnezeu a apreciat fapta lui şi l-a iertat.
13/129. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Celui care-şi face abluţiunea cum se cuvine şi vine la rugãciunea Jum'a şi ascultã slujba în tãcere, i se vor ierta pãcatele, începând cu vinerea dinainte şi încã trei zile în plus, iar dacã se joacã cu pietre în timpul slujbei, aduce insulte.
(transmis de Muslim)
14/130. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Când un slujitor [al lui Dumnezeu] - un musulman sau un credincios - îşi spalã faţa (în timpul abluţiunii) toate pãcatele ce le-a vãzut cu ochii vor fi spãlate de pe chipul lui; când îşi spalã mâinile, toate pãcatele ce le-a fãcut vor fi şterse de pe mâinile lui, cu apã sau cu ultima picãturã de apã; şi când îşi spalã picioarele, toate pãcatele spre care s-au îndreptat picioarele lui, vor fi spãlate cu apã sau cu ultima picãturã de apã; la sfârşit, el se va curãţa de toate pãcatele.
(transmis de Muslim)
15/131. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Adevãr grãiesc, Trimisul lui Dumnezeu a zis: Cinci rugãciuni [zilnice] şi de la o rugãciune Jum'a la [urmãtoarea] rugãciune Jum'a, şi de la un Ramadan la altul, sunt ispãşiri pentru pãcatele comise în intervalele dintre acestea, dacã omul se fereşte de pãcatele mari.
(transmis de Muslim)
16/132. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Aţi vrea sã vã lãmuresc în legãturã cu ceva prin care Dumnezeu vã şterge pãcatele şi vã înalţã. Ei au zis: Da, Trimis al lui Dumnezeu. La care el a zis: Sã faceţi abluţiunea deplinã în ciuda tuturor necazurilor, sã mergeţi cu paşi mãrunţi spre moschee şi sã aşteptaţi cu nerãbdare urmãtoarea datã de rugãciune, dupã ce rugãciunea a fost rostitã, cãci aceasta este apãrarea graniţei.
(transmis de Muslim)
17/133. Abu Musa Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Cel care face Fajr (Rugãciunea de la revãrsatul zorilor) şi 'Asr (Rugãciunea de dupã-amiazã) va intra în Paradis.
(hadith convenit)
18/134. Abu Musa Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a zis: Când un credincios suferã de vreo boalã si porneşte într-o cãlãtorie, el primeşte similarul a ceea ce avea obiceiul sã facã atunci când era sãnãtos si stãtea acasã.
(transmis de Bukhari)
19/135. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu zicând: Fiecare faptã bunã este o milostenie.
(transmis de Bukhari)
Muslim a relatat acelaşi lucru, cu acordul lui Hudaifa (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!).
20/136. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dacã un musulman sãdeşte un copac, orice se mãnâncã din el este milostenie în numele lui şi orice se furã sau se scade din el este o milostenie.
(transmis de Muslim)
O altã versiune este: Dacã un musulman sãdeşte un copac sau însãmânţeazã un câmp şi oamenii sau animalele şi pãsãrile se hrãnesc de pe urma lui, toate acestea înseamnã milostenie în numele sãu.
21/137. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Banu Salima au hotãrât sã se mute mai aproape de moschee. Când a aflat aceasta, Trimisul lui Dumnezeu le-a zis: Am aflat cã vreţi sã vã mutaţi mai aproape de moschee. Ei au zis: Aşa este, Trimis al lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea fie cu tine!), aşa vrem sã facem. El a zis: Banu Salima, rãmâneţi în casele voastre, cãci urmele voastre au fost luate în seamã (numărate).
(transmis de Muslim)
O altã versiune completeazã: Pentru fiecare pas pe care-l faceţi (cãtre moschee) rãsplata voastrã creşte cu un grad.
(transmis de Muslim)
22/138. Ubayy ibn Ka'b (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a relatat: Era un om, şi nu cunosc alt om a cãrui casã sã fi fost mai departe de moschee decât a lui, dar el nu lipsea niciodatã de la rugãciune. Lui i s-a spus, sau eu i-am spus: Dacã ţi-ai cumpãra un mãgar, ai putea cãlãri pe el în nopţile întunecoase sau pe nisipul arzãtor. El a zis: Nu mi-ar place ca lãcaşul meu sã se afle lângã moschee, cãci dorinţa mea puternicã este aceea ca paşii mei cãtre moschee şi înapoi sã fie pãstraţi, atunci când mã întorc la familia mea. La care Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu ţi-a fãcut parte la o mare rãsplatã.
(relatat de Muslim)
23/139. 'Abdullah ibn 'Amr al-'As (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Existã patruzeci de feluri de virtuţi. Cel care practicã una din aceste virtuţi) va intra în Paradis.
(transmis de Bukhari)
24/140. 'Adi ibn Hatim (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Profetul zicând: Acela dintre voi care se poate apãra împotriva Focului, sã facã acest lucru, chiar dacã ar face aceasta cu jumãtate de curmalã.
(hadith convenit)
Într-o altã versiune a lui Muslim: 'Adi ibn Hatim (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu va vorbi cu fiecare dintre voi, fãrã nici un tãlmãcitor. El [omul] se va uita la dreapta lui şi nu va vedea decât [faptele] ce le-a fãcut înainte, iar apoi se va uita la stânga sa şi nu va afla altceva decât [faptele] ce le-a fãcut înainte. Se va uita dinaintea lui şi nu va afla altceva decât Iadul, chiar înaintea ochilor sãi. Apãraţi-vã deci, împotriva Iadului chiar de-ar fi sã faceţi aceasta cu o jumãtate de curmalã şi, dacã şi aceasta lipseşte, rostind un cuvânt bun.
25/141. Anas (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Pe Dumnezeu îl încântã ca slujitorul Sãu sã-I aducã laudã atunci când mãnâncã şi când bea.
(transmis de Muslim)
26/142. Abu Musa al-Aş'ari (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul a zis: Pentru fiecare musulman este important sã facã milostenie. I s-a spus: Ce pãrere ai despre acela care nu are mijloace pentru a face acest lucru? El a zis: Acela sã lucreze cu toatã puterea sa şi, în acest fel, sã tragã foloase pentru sine, precum şi milostenie. Atunci a fost întrebat: Dar ce pãrere ai despre cel care nu poate sã facã nici aceasta? El a zis: Atunci acela sã-i ajute pe nevoiaşi şi necãjiţi. Şi a fost întrebat din nou: Dar dacã nu poate sã facã nici mãcar atât? El a zis: Atunci sã se alipeascã de tot ceea ce este cinstit şi bun. Şi a mai fost întrebat: Dar ce pãrere ai despre cel ce nu poate sã facã aşa? El (Profetul) a zis: Atunci sã se fereascã de cele rele, cãci aceasta este milostenie în numele sãu.
(hadith convenit)
Ahadeeth despre înmulţirea faptelor bune în ultima parte a vieţii omului
1/112. Abu Huraira (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Dumnezeu dãruieşte iertarea unui om, pânã ce acesta atinge vârsta de şaizeci de ani.
(transmis de Bukhari)
2/113. Ibn 'Abbas relateazã: 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) avea obiceiul sã mã punã sã şed cu oamenii vârstnici care participaserã la bãtãlia de la Badr. Unora dintre ei nu le-a plãcut şi i-au zis lui 'Umar: De ce îl aduci pe bãiatul acesta sã stea cu noi, în vreme ce şi noi avem fii ca şi el? 'Umar a rãspuns: Din cauza a ceea ce ştiţi despre starea lui [cunoştinţele lui religioase].
Într-o zi, 'Umar m-a chemat şi m-a pus sã şed în adunarea acelor oameni; şi cred cã m-a chemat doar ca sã le arate [ce cunoştinţe religioase aveam]. 'Umar i-a certat apoi: Ce credeţi voi despre interpretarea a ceea ce spune Dumnezeu: Când vine Ajutorul lui Dumnezeu şi cereţi iertarea Lui. Când Ajutorul lui Dumnezeu şi cucerirea [Mekkãi] vine la noi. Unii au rãmas tãcuţi şi n-au murmurat nici un cuvânt. La care 'Umar m-a întrebat: O, Ibn 'Abbas! Şi tu ai aceeaşi pãrere? Eu am rãspuns: Nu. El a zis: Care este, atunci, pãrerea ta? Eu am rãspuns: Acesta este semnul morţii Profetului, despre care el a fost înştiinţat. Dumnezeu Preaînaltul spune: “Când vine biruinţa lui Dumnezeu şi cucerirea şi-i vezi pe oameni intrând în religia lui Dumnezeu în cete, Atunci slãveşte-L cu laudã pe Domnul tãu şi roagã-L pe El de iertare, fiindcã El este Iertãtor [cu cel care se cãieşte]! (110 : 1-3) La aceasta, 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Nu cunosc nimic altceva în legãturã cu acest lucru decât ceea ce ai spus tu.
(transmis de Bukhari)
3/114. Umm al mo'minin 'A'işa (Dumnezeu sã o aibã în mila Sa!) relata cã dupã revelaţia Surei, Ajutorul, Trimisul lui Dumnezeu, avea obiceiul sã recite la fiecare rugãciune: Sfânt eşti Tu, Doamne al nostru, şi toatã lauda ţie ţi se cuvine; iartã-mã, o, Dumnezeu!
O altã versiune este:
Trimisul lui Dumnezeu recita foarte des la închinãciune: Sfânt eşti Tu, o, Dumnezeu, Doamne al nostru şi toatã lauda ţie ţi se cuvine, iartã-mã, o, Dumnezeu! El a dat lãmuriri cã în Sfântul Coran a fost poruncit sã se recite: Apoi, cântaţi laude Domnului vostru şi cereţi iertarea de la El, şi el (Trimisul lui Dumnezeu) aşa a fãcut.
Potrivit versiunii lui Muslim, Trimisul lui Dumnezeu recita des aceste cuvinte, când se afla în pragul morþii: Sfânt eşti Tu şi ţie ţi se cuvine toatã lauda, la Tine caut iertarea şi la Tine mã întorc. Eu ('A'işa) l-am întrebat: O, Trimis al lui Dumnezeu! Ce sunt aceste vorbe pe care aud cã le tot repeţi? El a rãspuns: Mi s-a arãtat un semn, legat de poporul meu, cã trebuie sã repet aceste cuvinte la vederea unuia din acele semne. Apoi el a recitat Sura Al-Nasr.
O altã versiune a lui Muslim este: Trimisul lui Dumnezeu recita adesea: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. Eu i-am zis: Trimis al lui Dumnezeu, te aud cã reciţi des: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. El a rãspuns: Domnul meu m-a înştiinţat cã în curând voi vedea semn legat de poporul meu şi când îl voi vedea, sã-i aduc laude, sã cer iertare de la El şi la El sã mã întorc. Acum am vãzut semnul. Revelaţia Ajutorului lui Dumnezeu s-a întruchipat în cãderea Mekkãi, iar semnul a fost cã lumea a îmbrãţişat religia lui Dumnezeu, în valuri. Porunca este: Sãrbãtoriţi Sfinţenia lui Dumnezeu, aducându-I laude; şi rugaţi-vã pentru iertarea Sa, cãci El este Veşnic dãruitor (în har şi milã).
4/115. Anas relateazã: Dumnezeu, Domnul cinstei şi gloriei, a trimis revelaţia Trimisului lui Dumnezeu, mult mai des înaintea morţii sale decât oricând altã datã.
(hadith convenit)
5/116. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Fiecare va fi ridicat în starea în care moare.
(transmis de Muslim)
(transmis de Bukhari)
2/113. Ibn 'Abbas relateazã: 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) avea obiceiul sã mã punã sã şed cu oamenii vârstnici care participaserã la bãtãlia de la Badr. Unora dintre ei nu le-a plãcut şi i-au zis lui 'Umar: De ce îl aduci pe bãiatul acesta sã stea cu noi, în vreme ce şi noi avem fii ca şi el? 'Umar a rãspuns: Din cauza a ceea ce ştiţi despre starea lui [cunoştinţele lui religioase].
Într-o zi, 'Umar m-a chemat şi m-a pus sã şed în adunarea acelor oameni; şi cred cã m-a chemat doar ca sã le arate [ce cunoştinţe religioase aveam]. 'Umar i-a certat apoi: Ce credeţi voi despre interpretarea a ceea ce spune Dumnezeu: Când vine Ajutorul lui Dumnezeu şi cereţi iertarea Lui. Când Ajutorul lui Dumnezeu şi cucerirea [Mekkãi] vine la noi. Unii au rãmas tãcuţi şi n-au murmurat nici un cuvânt. La care 'Umar m-a întrebat: O, Ibn 'Abbas! Şi tu ai aceeaşi pãrere? Eu am rãspuns: Nu. El a zis: Care este, atunci, pãrerea ta? Eu am rãspuns: Acesta este semnul morţii Profetului, despre care el a fost înştiinţat. Dumnezeu Preaînaltul spune: “Când vine biruinţa lui Dumnezeu şi cucerirea şi-i vezi pe oameni intrând în religia lui Dumnezeu în cete, Atunci slãveşte-L cu laudã pe Domnul tãu şi roagã-L pe El de iertare, fiindcã El este Iertãtor [cu cel care se cãieşte]! (110 : 1-3) La aceasta, 'Umar (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Nu cunosc nimic altceva în legãturã cu acest lucru decât ceea ce ai spus tu.
(transmis de Bukhari)
3/114. Umm al mo'minin 'A'işa (Dumnezeu sã o aibã în mila Sa!) relata cã dupã revelaţia Surei, Ajutorul, Trimisul lui Dumnezeu, avea obiceiul sã recite la fiecare rugãciune: Sfânt eşti Tu, Doamne al nostru, şi toatã lauda ţie ţi se cuvine; iartã-mã, o, Dumnezeu!
O altã versiune este:
Trimisul lui Dumnezeu recita foarte des la închinãciune: Sfânt eşti Tu, o, Dumnezeu, Doamne al nostru şi toatã lauda ţie ţi se cuvine, iartã-mã, o, Dumnezeu! El a dat lãmuriri cã în Sfântul Coran a fost poruncit sã se recite: Apoi, cântaţi laude Domnului vostru şi cereţi iertarea de la El, şi el (Trimisul lui Dumnezeu) aşa a fãcut.
Potrivit versiunii lui Muslim, Trimisul lui Dumnezeu recita des aceste cuvinte, când se afla în pragul morþii: Sfânt eşti Tu şi ţie ţi se cuvine toatã lauda, la Tine caut iertarea şi la Tine mã întorc. Eu ('A'işa) l-am întrebat: O, Trimis al lui Dumnezeu! Ce sunt aceste vorbe pe care aud cã le tot repeţi? El a rãspuns: Mi s-a arãtat un semn, legat de poporul meu, cã trebuie sã repet aceste cuvinte la vederea unuia din acele semne. Apoi el a recitat Sura Al-Nasr.
O altã versiune a lui Muslim este: Trimisul lui Dumnezeu recita adesea: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. Eu i-am zis: Trimis al lui Dumnezeu, te aud cã reciţi des: Glorie lui Dumnezeu şi laude lui Dumnezeu; la Dumnezeu caut iertarea şi la El mã întorc. El a rãspuns: Domnul meu m-a înştiinţat cã în curând voi vedea semn legat de poporul meu şi când îl voi vedea, sã-i aduc laude, sã cer iertare de la El şi la El sã mã întorc. Acum am vãzut semnul. Revelaţia Ajutorului lui Dumnezeu s-a întruchipat în cãderea Mekkãi, iar semnul a fost cã lumea a îmbrãţişat religia lui Dumnezeu, în valuri. Porunca este: Sãrbãtoriţi Sfinţenia lui Dumnezeu, aducându-I laude; şi rugaţi-vã pentru iertarea Sa, cãci El este Veşnic dãruitor (în har şi milã).
4/115. Anas relateazã: Dumnezeu, Domnul cinstei şi gloriei, a trimis revelaţia Trimisului lui Dumnezeu, mult mai des înaintea morţii sale decât oricând altã datã.
(hadith convenit)
5/116. Jabir (Dumnezeu sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Dumnezeu a zis: Fiecare va fi ridicat în starea în care moare.
(transmis de Muslim)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)