Badar - Naat /qawwali

Ritmurile contagioase ale muzicii Qawwali îi uimesc pe ascultători de mai bine de o mie de ani; nu fac exceptie nici percuţia hipnotică şi improvizaţiile vocale ale lui Badar Ali Khan.

Qawwali este componenta muzicală a sufismului, expresia mistică a Islamului. Maeştrii muzicii Qawwali sunt călăuzele unei călătorii menite să-l transpună pe cel care o ascultă într-un alt nivel de conştiinţă.
Întrebuinţând instrumente precum armoniumul, tabla, dholak-ul, saringda şi rabab-ul, Qawwali este un gen muzical caracterizat de ritmicitate şi de dialog spiritual liric, compus adeseori din poeme şi afirmaţii ale înţelepţilor sufiţi.

De generaţii, o serie de vocalişti talentaţi din familia Khan, din Pakistan, s-au plasat în fruntea acestei arte. Datorită strădaniilor lui Nusrat Fateh Ali Khan, Qawwali se bucură în prezent de o popularitate fără precedent în toată lumea. De la stingerea sa din viaţa aceasta, în 1997, Badar Ali Khan a reuşit să ocupe în modul cel mai onorabil locul vărului său mai mare.

Născut în 1968, Badar Ali Khan a scos 22 de albume în Pakistan şi câteva în alte ţări ale lumii. Cei care îl ascultă pot simţi că genul Qawwali a străbătut secolele, rafinându-se, până a ajuns să se apropie de perfecţiunea muzicală din prezent. Tehnica repetitivă şi firul melodic întreţesut, ritmul tot timpul schimbător s-au dovedit fascinante atât pentru cei care apreciază muzica modernă, cât şi pentru iubitorii muzicii tradiţionale.

Al-Harith al-Muhasibi (d. 243)

A fost unul dintre primii autori de tratate despre sufism şi profesorul lui al-Junayd.

`Abd al-Qahir al-Baghdadi, Taj al-Din al-Subki şi Jamal al-Din al-Isnawi au întărit, cu toţii, această afirmaţie:
“Pe lucrările lui al-Harith ibn Asad al- Muhasibi despre kalam, fiqh şi hadith se bazează aceia dintre noi care sunt mutakallim (teologi), faqih (jurişti) şi sufiţi.”(1)

Lucrările lui al-Muhasibi care s-au păstrat până în zilele noastre sunt:
* Kitab al-ri`aya li huquq Allah (“Cartea respectării drepturilor lui Allah”); Shaykh al-Islam al-`Izz ibn `Abd al- Salam a conceput un rezumat al acesteia. (2)
* Kitab al-tawahhum (“Cartea imaginaţiei”), o descriere a Zilei Judecăţii;
* Kitab al-khalwa (“Cartea izolării”);
* Risalat al-mustarshidin (“Tratat pentru cei care caută călăuzire”);
* Kitab al-ri`aya li-huquq Allah (“Cartea respectării drepturilor lui Allah”);
* Kitab fahm al-Qur’an (“Carte pentru înţelegerea Coranului”);
* Kitab mahiyyat al-`aql wa ma`nahu wa ikhtilaf al-nas fihi (“Cartea despre natura şi înţelesul minţii şi deosebirile existente între oameni în funcţie de aceasta”);
* al-Masa’il fi a`mal al-qulub wa al-jawarih wa al-`aql (“Întrebările privind actele inimii, membrelor şi minţii”);
* Kitab al-`azama (“Cartea măreţiei”);
* al-Wasaya wa al-nasa’ih al-diniyya wa al-nafahat al- qudsiyya li naf`i jami` al-bariyya (“Moştenirile spirituale şi sfaturile şi harurile sfinţite spre beneficiul tuturor creaturilor”).


Note:
(1)`Abd al-Qahir al-Baghdadi, Kitab Usul al-Din p. 308- 309; Taj al-Din Subki, Tabaqat al-shafi`iyya 2:275; Jamal al-Din al-Isnawi, Tabaqat al-Shafi`iyya 1:(#9)26-27.
(2)al-Subki face trimitere la ea în Tabaqat al-shafi`iyya. O copie a sa se găseşte la Chester Beatty Library, ms. 3184 (2).

Cântul 29. Al-l’tikaf

Al-l’tikaf este un [ritual] nafilah împlinit la moscheie.
Posteşti şi te rogi acolo timp de o zi şi o noapte
Intri înainte de apusul soarelui şi petreci în moscheie noaptea
Pentru a o părăsi a două zi seara, după asfinţit.
Ceea ce anulează postul, ruinează şi al-l’tikaf.
Dar noaptea se poate mânca şi bea ceea ce este permis.
Regula invalidării nu este aplicată nici ea,
Dacă se mănâncă sau se bea din greşeală sau sub constrângere.
Dar acest act mandub este anulat dacă se mângâie,
Se sărută sau se părăseşte moscheia fără motiv,
Ca pentru a cumpărat de mâncare sau pentru o baie.
Femeile care au menstruaţie trebuie să plece.
Este mandub să se rămână între zece zile şi o lună.
Să se facă în timpul ultimelor zece zile din Ramadan.

Cântul 28. Postul mandub

Perioadele pentru împlinirea posturilor mandub sunt :
Primele nouă zile ale lunii Dhu l-Hijjah.
Lunile Muharram şi Rajab, a doua parte
A lunii Sha’ban, şi toate marţile şi joile anului.
Perioadele citate sunt cele mai benefice.
Alte mandub sunt citate în anumite cărţi.
Dacă rupeţi postul fără motiv, recuperaţi-l.
Femeile nu trebuie s-o facă fără permisiune.
Aceasta priveşte postul mandub în afara Ramadanului,
Apoi vom spune când nu trebuie niciodată să postiţi.
Nu postiţi în timpul celor două zile de festivitate ‘Id,
Nici în zilele de unsprezece, douăsprezece şi treisprezece ale lunii Dhu l-Hijjah.
Este blamabil să postiţi fără întrerupere, aşa că
Procedaţi la o întrerupere din timp în timp.

Cântul 27. Postul şi lunile calendarului lunar

Există douăsprezece luni lunare, prin hotărâre divină : Muharram, Safar,
Rabi’u l’-Awwal, Rabi’u th-Thani,
Jumada l-‘Ula, Jumada l-‘Akhirah, Rajab, Şa’ ban,
Ramadan, Şawwal, Dhu l’-Qi’dah, Dhu l’-Hijjah
Lunile lunare durează douăzeci şi nouă sau treizeci de zile
Care încep atunci când soarele dispare la orizont.
O lună lunară începe la apariţia cornului lunii
Sau la sfârşitul a treizeci de zile, dacă este ascuns cornul lunii.
Trebuie căutat cornul lunii după asfinţirea soarelui
La apus, înainte ca noaptea să devină prea întunecoasă
Dacă-l vedeţi ziua [de azi], este pentru ziua următoare.
Aşa au decis juriştii de rit malikit.
Dacă nu-l vedeţi, încredeţi-vă în doi oameni
Integri care l-au văzut, cu ochii lor, în regiunea lor.
Iarăşi, urmaţi mărturia vizuală a cuiva din regiunea voastră.
Şi n-o urmaţi pe cea a unui popor îndepărtat.
Postul este wajib pentru bărbaţii sănătoşi,
Musulmani, sănătoşi şi care nu sunt în călătorie;
Pentru femeile care nu sângerează în timpul zilei.
« Dacă nu, ea va trebui să refacă postul », spun juriştii.
Postitul este simplu. Cu o noapte înainte, doar
Aveţi intenţia de a nu mânca,
De a nu bea, de a nu face dragoste, din zori
Şi până la asfinţit. Altfel, postul vostru este anulat.
Trebuie şi să aveţi intenţia felului de post.
Puteţi chiar să postiţi în diferite feluri.
A fi sănătos este o condiţie necesară.
Cei care nu sunt, vor trebui să refacă postul.
Este blamabil să atingi, să mângâi şi să ai un gând
Senzual sau să îmbrăţişezi [chiar] dacă nu rezultă un fluid [seminal].
Dacă vă temeţi de pre-spermă, atunci este ilicit.
Este blamabil să gustaţi lucruri precum sarea.
Nu anulează postul voma involuntară,
Înghiţirea unor insecte sau a prafului, utilizarea
Beţişorului pentru curăţat dinţii, visurile erotice,
Nici dacă vă treziţi cu spermă pe hainele intime.
Este mandub să luaţi o gustare chiar înaintea zorilor
Şi să rupeţi postul imediat ce apune soarele.
În timpul Ramadanului, dacă cu bună-ştiinţă mâncaţi, beţi,
Abandonaţi intenţia, ejaculaţi sau faceţi dragoste,
Va trebui să postiţi două luni de-a rândul sau să daţi
De mâncare, până la saţietate, la şaizeci de săraci.
Excepţiile de la această regulă sunt în număr de şapte :
Bolnavii, bătrânii, femeile care alăptează,
Femeile gravide, cei ce sunt forţaţi, cărora le este
Foame sau sete extremă şi cei care călătoresc.
Este totuşi wajib să refacă postul,
Toţi trebuie, cu excepţia bătrânilor.
Cei care nu au postit din cauză că au uitat, trebuie şi ei
Să-l refacă dacă era un post wajib şi nu mandub.
Dacă aţi pierdut zile de post în timpul
Ramadanului, recuperaţi-le înaintea celui ce va veni, dacă nu
Trebuie să hrăniţi, pentru fiecare zi, un sărac.
Şi va trebui totuşi să le recuperaţi după asta.

Imam Ahmad bin Hanbal (d. 241)

Muhammad ibn Ahmad al-Saffarini al- Hanbali (d. 1188) îl citează în lucrarea sa Ghidha’ al-albab li-sharh manzumat al-adab pe Ibrahim ibn `Abd Allah al-Qalanasi, care relatează că Imam Ahmad a spus despre sufiţi:
“Nu cunosc oameni mai buni decât ei.”
Cineva i-a zis: “Dar ei ascultă muzică şi ajung la stări de extaz.”
A răspuns: “Vrei să-i împiedici să se bucure să petreacă un răstimp cu Allah?” (1)

Admiraţia Imamului Ahmad faţă de sufiţi este dovedită de relatările veneraţiei respectuoase pe care i-o purta lui al-Harith al-Muhasibi, cu toate că a atras atenţia asupra dificultăţilor căii sufite pentru cei care nu sunt pregătiţi s-o urmeze, fiindcă nu tuturor le este dat să urmeze calea celor despre care Allah i-a dezvăluit Profetului Său: “Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând Faţa Sa.” (Cor 18,28)


Note:
(1) al-Saffarini, Ghidha’ al-albab li-sharh manzumat al-adab (Cairo: Matba`at al- Najah, 1324/1906) 1:120.

Imam Shafi`i (d. 204)

Al-Hafiz al-Suyuti relatează în Ta’yid al-haqiqa al-`aliyya că Imam al-Shafi`i a spus:

"M-am aflat în compania sufiţilor şi am primit de la ei trei învăţături: afirmaţia că timpul este o sabie: dacă nu o distrugi tu pe ea, te distruge ea pe tine. Afirmaţia că dacă nu-ţi menţii ego-ul preocupat de adevăr, te va menţine el pe tine preocupat de falsitate. Afirmaţia lor că lipsa de protecţie înseamnă imunitate."(1)

Muhaddith al-`Ajluni relatează de asemenea în cartea sa Kashf al khafa wa muzil al albas că Imam Shafi`i a zis:

"Am ajuns să iubesc trei lucruri în lumea asta: evitarea unei atitudini afectate, tratarea oamenilor cu blândeţe şi urmarea căii sufite."(2)

Note:
(1)Suyuti, Ta’yid al-haqiqa al-`aliyya p. 15. (2)al-`Ajluni, Kashf al-khafa wa muzil al-albas 1:341 (#1089).