O privighetoare fara adapost aflata in cautarea unui loc al ei, isi incerca norocul intr-o padure. Pasarile de acolo o alungara numaidecat.
Intr-o zi, cand statea, abatuta, pe o creanga de pe marginea drumului prafuit din apropiere, fu zarita de o surata de-a ei care veni si se aseza langa ea.
- Pari foarte mahnita, ce-ai patit?
- Vroiam sa-mi fac si eu un rost alaturi de pasarile padurii, ii marturisi prima privighetoare, dar atat m-au bruscat, cu lovituri de cioc si din aripi, incat a trebuit sa plec de acolo.
- Poate ca te-ai umflat prea mult in pene, opina prima privighetoare. Si eu am fost candva in situatia ta. Cautam refugiu intr-un copac; atunci, pasarile celelalte m-au inconjurat si m-au intrebat ce cautam acolo si de ce cantam.
- La fel au procedat si cu mine...
- Si ce le-ai raspuns?
- Le-am zis: "cant fiindca nu pot face altminteri".
- Si pe urma ce s-a intamplat?
- Tocmai ti-am spus: m-au atacat si m-au alungat din padure.
- Ah, exclama cea de-a doua privighetoare, n-ar fi trebuit sa le vorbesti in felul acesta! Au crezut ca nu te puteai stapani, poate chiar ca erai nebuna si ca vei incerca sa le faci si pe ele sa adopte acelasi comportament. Eu, cand am fost intrebata acelasi lucru, am raspuns: "Cant fiindca vreau sa va fac voua placere." Era un scop care se situa la nivelul lor de intelegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu