Intr-un caravanserai din Asia Centrala de pe una din marile rute ale Drumului Matasii, un om le vorbea celorlalti cu voce tare si plin de insufletire. Era deja tarziu in noapte iar calatorii trebuiau sa-si reia drumul devreme a doua zi; asteptau, deci, cu nerabdare ca vorbaretul sa binevoiasca sa-si incheie discursul.
Fura insa cuprinsi de consternare cand un dervis ratacitor se apropie de el, il saluta cu politete si-i zise:
- Tot ceea ce spui, fiecare amanunt spus de tine ma intereseaza in cea mai mare masura. Continua, te rog; te ascult cu toata atentia.
Omul isi continua discursul cu voce inca si mai puternica. Se exprima cu prolificitate si virtuozitate crescande. Dervisul, care statea asezat chiar in fata sa, il fixa cu cea mai mare atentie. Dupa cateva minute, oratorul aproape incetase sa vorbeasca iar dervisul dormea.
In zori, cand se inhamau camilele caravanei, cativa calatori il intrebara pe dervis:
- De ce te-ai comportat in felul acela seara trecuta?
- Omul respectiv, raspunse dervisul, dorea sa va capteze atentia iar voi nu vroiati sa i-o acordati fiindca va doreati altceva: linistea si somnul. Si eu vroiam sa ma odihnesc dar stiam ca asta avea sa ma coste. Deindata ce amicul nostru si-a atins propriul tel, si-a pierdut pe data intreg interesul. Deindata ce si eu l-am atins pe al meu - sa am parte de putina odihna in urma unui efort sustinut -, m-am grabit sa profit de ocazie.
Cand a fost intrebat ce impresie avea despre seara dinainte, vorbaretul raspunse:
- Dervisul asta inchipuit a avut insolenta sa adoarma in timp ce eu inca vorbeam, dupa ma lasase sa cred ca-l interesau spusele mele. Incerca doar sa ne impresioneze. Asta sa va fie invatatura de minte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu