Întrebare:
Care este vârsta cea mai indicată la care părinţii pot începe să-şi înveţe copiii să recite şi să memoreze Coranul? Din câte am auzit eu, până la şapte ani singura preocupare a copiilor ar trebui să fie joaca, dar după împlinirea acestei vârste părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa să se roage şi altele asemenea. Este adevărat?
Răspuns:
Părinţilor le revine sarcina de a-i învăţa pe copii de la o vârstă fragedă sfântul Coran şi principiile de bază ale islamului fiindcă aceasta este perioada cea mai propice fixării eticii islamice. Această purcedere trebuie, însă, să aibă în vedere capacităţile individuale, care diferă de la un copil la altul, motiv pentru care se şi cer folosite metode diferite de predare a acestor cunoştinţe.
Ca răspuns la întrebarea ta, Muftiul Muhammad ibn Adam Al-Kawthari, care predă diverse ştiinţe tradiţionale islamice la Jami`at `Ulum Al-Qur’an din Leicester, este de părere că:
„Părinţii răspund de educaţia religioasă şi laică a copiilor lor; aceştia trebuie să înveţe Cartea lui Dumnezeu, respectiv atât modul de recitare a sa, cât şi aplicarea practică a preceptelor pe care le conţine. Ei trebuie, de asemenea, să cunoască fundamentele doctrinei islamice care includ: `aqidah - Unicitatea lui Dumnezeu şi atributele Sale, sirrah - viaţa binecuvântatului Mesager al lui Dumnezeu (slaws), informaţiile de bază cu privire la ceea ce este permis şi interzis în islam, precum şi câteva elemente de fiqh – prevederi din jurisprudenţa islamică referitoare la rugăciune, post şi aşa mai departe.
Din perspectiva islamică nu există o vârstă prestabilită înaintea căreia sau după atingerea căreia părinţii să-şi poată sau nu învăţa copiii Coranul sau oricare alte aspecte ce ţin de cunoaşterea islamului. Capacităţile mentale şi intelectuale ale copiilor diferă, unii se maturizează mai repede decât alţii, iar alteori se poate observa, la copii de aceeaşi vârstă, o diferenţă colosală în privinţa capacităţii de înţelegere.
De aceea, această decizie se cere luată de părinţii fiecărui copil în parte. Dacă un copil dă semne de excelenţă de timpuriu şi are o memorie remarcabilă, ar fi înţelept să înceapă să-l înveţe Coranul de la o vârstă fragedă, asta cu atât mai mult cu cât la vârstele mici memorarea este foarte performantă. Chiar se cunosc cazuri, în istoria islamului, când un copil mic cunoştea pe dinafară multe părţi din Coran, fără să-l fi învăţat cineva, pentru că mama sa îl recitase cu regularitate în timpul sarcinii.
Dacă, însă, aceasta s-ar putea repercuta negativ asupra copilului, părinţii ar trebui să înceapă să-l înveţe Coranul mai târziu, după ce va mai fi crescut. Unii copii pot fi mai înzestraţi în însuşirea altor lucruri - cum ar fi bunele obiceiuri, îndeplinirea sarcinilor casnice etc. -, mai degrabă decât a memorării. Aceştia ar fi de preferat să înceapă prin a-şi însuşi regulile de bună purtare în societate, lăsând aspectele fundamentale ale cunoaşterii pe mai târziu.
La modul general s-a constatat, totuşi, că memorarea cea mai eficientă are loc la vârste mici. Se cunosc numeroase exemple de copii care la şapte ani ştiau pe dinafară întregul Coran, iar asta nu a avut niciun efect negativ asupra lor. Eu însumi (nu spun asta ca să mă laud, ferească Dumnezeu, ci doar ca să ofer un exemplu din propria mea experienţă) am început memorarea Coranului la vârsta de şapte ani şi, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, la 9 ani îl reţinusem în întregime; de atunci, n-am regretat nicio clipă acest lucru.
În jurul acestor vârste procesul de memorare este stabil şi chiar dacă persoana în cauză neglijează repetarea Coranului, acesta tot nu se uită cu uşurinţă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu