Un om pios dar fidel propriilor obisnuinte se duse sa-l vada pe cel mai mare sufi al timpului sau. Tinea mult sa-l intalneasca inainte ca acesta sa paraseasca lumea materiala, insa era asa de avid sa obtina ceva de la el, atat de curios sa afle cum arata, incat ii fu cu neputinta sa-l abordeze pe sufi in liniste, cu spiritul echilibrat si cu atentia cuvenita.
- Intelepciunea ta ma sidereaza! ii spuse el maestrului. Ceea ce am citit despre tine m-a uluit! Eram departe de a crede ca putea exista pe pamant o cantitate atat de uriasa de cunoastere care sa nu fi fost inca transmisa oamenilor!
- Daca ce ai experimentat pana acum din sufism te-a adus intr-o asemenea stare, e bine ca nu ai aflat din el decat a mia parte!
- Cum asa?
- Sufismul nu reprezinta decat o miime din intreaga cunoastere. Restul poate fi cunoscut de catre sufi, insa ceea ce vad si experimenteaza cei ca tine se rezuma doar la a mia parte.
Devotul exclama:
- Ce limbaj elevat, ce vederi largi! Acest concept este sublim: am ramas mut de admiratie!
- Intelepciunea care nu trezeste decat admiratie nu are decat de pierdut! raspunse sufi. Fereste-te sa admiri prea multa vreme ceea ce ai pescuit, fiindca exista riscul ca mai tarziu sa nu poti gusta din roadele muncii tale. De aceea se si spune "invata sa inveti".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu