Khalil ii spuse lui Afifi, succesorul murshid-ului [ghidului spiritual] Anwar:
- Am asteptat ani de zile sa primesc autorizarea de a lua parte la reuniunile, la dansurile sacre si la cantecele dervisilor. Murshid-ul Arif Anwar nu mi-a permis niciodata sa particip la ele. Se spune ca sunt un intelept si, totusi, n-am facut niciodata cu adevarat parte din Scoala.
Afifi ii raspunse:
- Din compasiune pentru fiinta umana si din iubire fata de tine te-a protejat Arif de toate acestea.
Khalil insista:
- Dar cum s-ar putea considera "protectie" faptul de a lipsi pe cineva de compania alesilor? Cum s-ar putea numi "iubire" excluderea de la toate aceste activitati pe care doar inamicii Caii le denigreaza?
Afifi raspunse:
- Confunzi scalambaielile exhibitionistilor, autosatisfactia estetilor si orbirea pretinsilor discipoli si a maestrilor inchipuiti cu invatatura, cu Calea Adevarului. Daca cineva este apt pentru ceva anume, niciun maestru nu-l poate exclude; poate, cel mult, sa-i amane participarea. In acelasi fel se desparte asinul care lucreaza la camp, de straturile de morcovi.
Pentru cel care nu este pregatit, compania celor alesi este o povara prea grea de purtat. Cu cat isi doreste mai mult tovarasia acestora, cu atat o poate suporta mai putin.
Prisosul de "imitatori sinceri" este o binefacere cereasca. Imitatorii se strang in grupuri si se multumesc sa imite. Fiinta umana nereinnoita spiritual care ar asista la veritabilele practici spirituale in prezenta unui maestru autentic ar fi supusa unei tensiuni atat de mari, incat ar ceda. Stiindu-te neexperimentat, Anwar te-a protejat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu