Un maestru sufi fu intrebat:
- Toata lumea iti cunoaste convingerile si scoala careia ii apartii; cu toate acestea, invataturile tale sunt secrete, le impartasesti doar cui doresti tu si nimeni nu are permisiunea sa asiste, nici ca simplu observator, la reuniunile tale, contrar uzantelor filosofilor care deschid usa si isi intampina cu bunavointa auditorii de orice fel. Cum explici aceasta diferenta?
- O, lumina ochilor mei! raspunse maestrul. Invatatura este precum milostenia: trebuie oferita in taina pentru simplul motiv ca etalarea ei publica ii dauneaza celui care o face, celui care beneficiaza de ea si celui care asista la ea. Invatatura este precum nutritia, efectele ei nu sunt imediat vizibile, deci nu serveste la nimic existenta unui observator: acesta din urma nu poate constata decat rezultatul nutritiei.
Tot asa, invatatura nu poate fi examinata separat de contextul in care este acordata. Daca sunt de fata observatori, contextul se modifica prin insasi prezenta acestora, iar efectul invataturii nu mai este acelasi. Daca prezenta observatorilor ar avea ca efect sporirea efectului benefic al invataturii, atunci am fi acceptat, am fi cerut chiar insistent aceasta prezenta.
In fine, invatatura variaza in functie de "moment, loc si persoana". A solicita fie si o simpla informatie cu privire la cunoastere e ca si cum s-ar arunca lesul unui animal intr-o apa curata: intentia poate fi ireprosbila, dar, cu toate acestea, ramane daunatoare - apa se otraveste.
- Am inteles, raspunse interlocutorul, insa as vrea sa remarc ca invatatura obisnuita nu se raspandeste in felul acesta.
- Atunci Dumnezeu sa faca astfel incat, intr-o buna zi, invataura obisnuita sa nu mai trebuiasca transmisa ca in prezent! exclama maestrul. Cand va sosi ziua aceea, orice deosebire intre invatatura sufita si cea formala va deveni inutila!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu