Se relateaza ca un om, care fusese admis in prezenta Seicului Gilani, i-a spus acestuia din urma:
- O, Seicule! De ce nu-l primesti si pe cutare, care a citit tot ceea ce ai scris, a discutat despre spusele tale cu tovarasii tai si care doreste, mai mult decat orice pe lume, sa-ti adreseze o anumita intrebare?
- Daca as accepta sa-l primesc, raspunse Gilani, as comite un act de impolitete. Raspunsul la intrebarea sa se afla in scrierile mele. El, insa, nu le-a asimilat.
- Dar de ce afirmi ca ai comite un act de impolitete? Politetea ar cere ca, dimpotriva, sa-l primesti pe omul acesta care are atata nevoie de tine, din moment ce nu-ti intelege scrierile si sa-i oferi lamuririle necesare.
- Priveste pe fereastra, il indemna Seicul: afara sunt peste trei sute de oameni care asteapta. Toti acestia mi-au citit opusculele, destui dintre ei vin de foarte departe, multi au facut sa-mi parvina intrebarile lor si asteapta sa-i primesc. Nu ar insemna o lipsa de politete fata de ei?
"Un muncitor zilier si-a sfarsit lucrul, dar nu primeste banii pentru care a fost tocmit. Este lasat sa astepte si, pana la urma, este platit altcineva, un pierde-vara, in locul lui. Intre timp, cei din familia sa il asteapta pe acest muncitor; asteapta sa se intoarca la ei si sa le ofere afectiunea si hrana cumparata cu sudoarea muncii sale, munca din cauza careia au fost lipsiti de prezenta si de protectia sa intreaga zi. Daca tu ai fi muncitorul acesta, cum te-ai simti?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu