Inteleptul Tierno Bokar (10)

Parabola pasarilor albe si a pasarilor negre

„Tierno Bokar nu numai ca se abtinea sa-i judece pe altii, el incerca si sa ne faca sa intelegem ca un gand bun este intotdeauna de preferat unuia rau chiar si atunci cand este vorba despre cei pe care-i consideram drept dusmani ai nostri. Nu eram intotdeauna usor de convins, asa cum o demonstreaza anecdota care urmeaza, despre pasarile albe si pasarile negre, la care maestrul a trebuit sa recurga.

In ziua aceea, Tierno comentase versetul:

„Chiar cat un fir de praf, cine a facut un bine, il va vedea. Chiar cat un fir de praf, cine a facut un rau, il va vedea." (Coran XCIX, 7-8)

Cum noi ii puneam intrebari despre faptele bune, el ne spuse:

- Fapta buna cea mai folositoare este aceea de a te ruga pentru dusmani.

- Cum! exclamai eu uimit. In general, oamenii au tendinta sa-si blesteme dusmanii, nu sa-i binecuvanteze. N-o sa fim luati drept prosti, daca ne vom ruga pentru dusmanii nostri?

- Poate ca da, raspunse Tierno, insa numai in ochii celor care nu vor fi inteles. Oamenii au, fireste, dreptul de a-si blestema dusmanii, numai ca isi fac mult mai mult rau lor insisi blestemandu-i decat binecuvantandu-i.

- Nu inteleg, reluai eu. Daca un om isi blestema dusmanul si blestemul are efect, acesta ii poate distruge dusmanul. Asta n-ar trebui, mai degraba, sa-l faca sa se simta bine?

- In aparenta da, raspunse Tierno Bokar, insa n-ar fi decat satisfactia unui suflet egoist, deci o satisfactie de nivel inferior, material. Sub aspect ocult, binecuvantarea dusmanului este mai folositoare. Chiar daca astfel poti trece drept un imbecil in ochii nestiutorilor, prin aceasta se demonstreaza, de fapt, maturitatea spirituala si nivelul intelepciunii atinse.

- Cum asa? il intrebai eu.

Si atunci Tierno, ca sa ma ajute sa inteleg, vorbi despre pasarile albe si pasarile negre.

- Oamenii, spuse el, sunt asemenea unor ziduri asezate fata in fata. Fiecare zid este gaurit de o multitudine de mici orificii in care-si au cuibul pasari albe si pasari negre. Pasarile negre sunt gandurile rele si vorbele urate. Pasarile albe sunt gandurile bune si vorbele frumoase. Pasarile albe, in virtutea formei lor, nu pot intra decat in orificiile pasarilor albe si acelasi lucru este valabil in privinta pasarilor negre, care nu pot cuibari decat in orificiile pasarilor negre.

Yusuf si Ali

Acum, sa ne imaginam doi oameni care-si inchipuie ca-si sunt dusmani unul altuia. Sa-i numim Yusuf si Ali. Intr-o zi, Yusuf, convins ca Ali ii vrea raul, se simte plin de ura fata de acesta si ii adreseaza un gand foarte urat. Prin aceasta, el da drumul unei pasari negre si, in acelasi timp, elibereaza orificiul din zid corespunzator. Pasarea neagra a lui Yusuf isi ia zborul catre Ali si cauta, ca sa se pripaseasca acolo, un orificiu gol pe potriva formei ei.

Daca, la randul lui, Ali n-a trimis o pasare neagra spre Yusuf, adica n-a emis nici un gand negativ la adresa lui, nici unul dintre orificiile negre ale sale nu va fi gol. Negasind un loc in care sa se aseze, pasarea neagra a lui Yusuf va fi nevoita sa se intoarca la cuibul din care a plecat aducand cu sine raul cu care a fost incarcata, rau care va sfarsi prin a-l macina si a-l distruge pe Yusuf insusi.

Sa ne inchipuim, insa, ca Ali i-a trimis la randul sau un gand urat lui Yusuf. Prin aceasta, el a eliberat un orificiu in care va putea intra pasarea neagra a acestuia din urma, ca sa depuna o parte din raul pe care l-a adus si sa-si indeplineasca menirea distructiva.

Intre timp, pasarea neagra a lui Ali va zbura spre Yusuf si va veni sa se aseze in orificiul eliberat de pasarea neagra a acestuia. Astfel, cele doua pasari negre isi vor fi atins fiecare scopul si vor lucra pentru distrugerea omului spre care au fost trimise. Numai ca odata ce si-au indeplinit sarcina, se vor intoarce la cuibul de unde au plecat fiindca sta spus ca: „Totul se reintoarce la propria sursa" [„Totul la El se reintoarce" (Coran XI, 123)].

Raul de care erau incarcate nefiind epuizat, acesta se va intoarce impotriva autorilor sai si va sfarsi prin a-i distruge.

Autorul unui gand urat, al unei dorinte de rau, al unui blestem este, prin urmare, atins atat de pasarea neagra a dusmanului sau, cat si de propria sa pasare neagra atunci cand aceasta din urma se intoarce la el.

Acelasi lucru se intampla si in cazul pasarilor albe. Daca nu emitem decat ganduri bune la adresa dusmanului nostru, in timp ce acesta nu ne adreseaza decat ganduri rele, pasarile sale negre nu vor gasi nici un loc liber ca sa se stabileasca la noi si se vor intoarce la expeditor.

In ceea ce priveste pasarile albe purtatoare de ganduri bune pe care i le-am trimis noi, daca acestea nu gasesc nici un loc liber la dusmanul nostru, se vor intoarce la noi incarcate cu toata energia benefica pe care o aveau de transmis.

Astfel, daca nu am emite decat ganduri bune, nici un rau, nici un blestem nu ne-ar putea vreodata atinge fiinta. Acesta este motivul pentru care trebuie sa-ti binecuvantezi intotdeauna atat prietenii, cat si dusmanii. Nu numai ca binecuvantarea se indreapta spre obiectivul ei pentru a-si duce la indeplinirea misiunea impaciuitoare, dar ea se intoarce ºi spre noi, intr-o buna zi, cu tot binele de care era incarcata."

Este ceea ce sufi numesc „egoismul preferabil". Este Iubirea de Sine autentica, legata de respectul de sine insusi si de acela al aproapelui, fiindca orice om, bun sau rau, este depozitarul unei scantei de Lumina divina. De aceea sufi, conform invataturii Profetului, nu vor sa-si murdareasca nici limba, nici fiinta cu vorbe sau ganduri urate - nici macar cu critici in aparenta benigne.