Se povesteste, in familia lui Jan-Fishan*, ca un emir, insotit de o numeroasa suita, venise odata in Arabia sa faca o vizita marelui han. Fu primit cu toate onorurile cuvenite rangului sau. I se oferira daruri somptuoase.
La curtea hanului, numerosi erau aceia care care se asteptau ca, dupa o asemenea calatorie, emirul sa-l fi asaltat pe Jan-Fishan cu intrebari, sau ca, ramanand tacut in prezenta acestuia, sa se fi straduit sa se impregneze de intelepciunea sa.
Inainte ca emirul sa fi fost anuntat cu ceremonia obisnuita, hanul le spuse celor din jurul sau:
- Urmariti ce se va petrece: nu in fiecare zi ne este dat sa asistam la o asemenea intalnire.
Emirul intra si spuse:
- Confirma-ma in calitatea mea de emir. Nu fac parte din familia hashemitilor, ori de la stramosii tai se trage nobletea oricarui rang.
- Ce preferi? il intreba Jan-Fishan: ceremonialul - politetea care ti se cuvine si confirmarea rangului tau -, sau raspunsul la o intrebare?
- Le-as vrea pe amandoua, dar daca trebuie sa aleg atunci doresc sa-mi raspunzi la o intrebare, spuse emirul.
- Fiindca nu ai fost lacom si nu ai cerut decat un singur lucru, ti le voi darui pe amandoua, raspunse Jan-Fishan Khan. Iti voi confirma sau iti voi infirma titlul de emir prin raspunsul la intrebarea ta filosofica.
- Iata-mi intrebarea, continua emirul. De ce atat de multi sufi fac atat de putin caz de faptele marete, de eroismul, de rabdarea si de nobletea sufletului care sunt patrimoniul si mandria arabilor?
- Ei bine, iata raspunsul, zise hanul. Nu numai ca acesta va clarifica pozitia in care ne gasim, dar iti va arata si locul pe care il ocupi in realitate ca membru al nobilimii arabe. Daca nu facem caz de calitatile cu care multi se mandresc, daca
uneori chiar le ridiculizam, este fiindca acestea sunt minimul, nu maximul accesibil omului. Sa fii erou, sa fii rabdator, pios sau ospitalier, sa posezi oricare alta calitate inseamna sa te afli, pur si simplu, in punctul de plecare. Este, oare, omul, un animal, ca sa fie mandru ca a invatat sa se poarte bine cu un altul? Este, oare, omul, un fruct a carui denumire oamenii sa o retina ca sa caute altele asemenea cu el? Nu, omului ar trebui sa-i fie rusine ca nu a fost dintotdeauna
merituos si recunoscator ca este capabil de fapte marete.
Dupa aceasta, vizitatorul isi abandona titlul de emir.
- "Emir", explica el, este termenul care serveste la desemnarea omului aflat la baza scarii. Prin urmare, la ce bun sa utilizam acest calificativ? Omul "obisnuit", omul dotat cu un numar redus de calitati nici macar nu conteaza in "Calatorie", atat timp cat nu a atins "excelenta".
Unul dintre tovarasii lui exclama:
- Cum! Esti gata sa renunti la gloria familiei tale pentru ceva ce ai fi putut citi si intr-o carte?
- Daca as fi citit asa ceva intr-o carte, raspunse emirul, tot n-ar fi foat mai putin adevarat. De altfel, poate ca mi s-a si intamplat sa citesc, dar nu i-am acordat atentie. Iar daca este adevarat ca deja am citit asa ceva, atunci sunt de doua ori mai vinovat fiindca am tradat invatatura pe care am primit-o, refuzand sa inteleg ca ea putea sa ma ajute sa parasesc stadiul de fruct multumit de sine si sa
ma intorc la acela de fiinta umana.
* Sayed Mohammed Shah, cunoscut sub numele de Jan-Fishan Khan, este stra-stra-strabunic ul lui Idries Shah. Celebru maestru sufi, era khan de Paghman (Afganistan) si nawab de Sardhana (India).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu