Baza acestei obligatii este indicatã în Qur’ân, Sunnah si al-ijmaa’ (consensul credinciosilor), asa cum urmeazã:
1) "O, voi cei ce credeti! Si vouã vã este scris postul, precum a fost scris si leaturilor dinaintea voastrã. Poate vã veti teme! Postiti zile numãrate. Acel dintre voi, care este bolnav ori plecat în cãlãtorie, va posti apoi un numãr întocmai de zile. Acel, care poate posti, însã nu o face, trebuie, ca rãscumpãrare, sã hrãneascã un sãrman. Acel, care face bine de la sine, va avea parte de bine, iar voi, de postiti, aveti parte de bine. O, dacã ati sti! În luna Ramadhaan a fost pogorât Coranul drept cãlãuzire oamenilor, cu dovezi vãdite ale cãlãuzirii si Legii. Acel dintre voi care este prezent în aceastã lunã, s-o petreacã în post. Acel, care este bolnav ori în cãlãtorie, sã posteascã un numãr întocmai de zile altãdatã. Dumnezeu vrea pentru voi ceea ce este usor, si nu ceea ce este greu, ca voi sã împliniti numãrul de zile de post si sã-l preamãriti pe Dumnezeu care v-a cãlãuzit. Poate veti multumi!" (Surat al-Baqarah, aayaat 183-185)
Iar mentionarea acestei prescriptii indicã trãsãtura ei de obligatie:
2) Si Profetul a spus:
“Islamul este construit pe cinci stâlpi…”
… iar printre ei a mentionat postul din luna Ramadhaan.
Iar ahaadeeth indicând obligatia si excelenta dobânditã prin acest post sunt numeroase si binecunoscute.
Întelepciunea aflatã la baza legislatiei postului (Ramadhaan) este faptul cã postul implicã purificare si curãtire a sufletului de maniere si trãsãturi nefaste. Postul restrânge influenta lui Shaytaan asupra unei persoane, în conditiile în care aceastã influentã se rãspândeste în corpul omenesc asa cum se rãspândeste sângele.
Postul duce la o scãdere a interesului pentru dorintele lumesti si indeamna, în locul lor, la amintirea Lumii de Dincolo. În egalã mãsurã, aduce atentia fatã de cei sãraci si dezmosteniti, fãcând pe fiecare sã le simtã durerea asa cum postul conduce la simtirea foamei si a setei. Conform Sharee’ah, postul înseamnã abtinerea de la lucruri specifice ca mâncarea, bãutura, relatiile sexuale si alte lucruri mentionate în Sharee’ah. Interdictiile postului sunt adãugiri la interdictia generalã pentru actiunile rele si tot ce tine de sfera lor.
Obligatia postului zilnic începe de la adhaan-ul rugãciunii Fajr (zorii zilei) si se terminã la adhaan-ul rugãciunii Maghreb (asfintitul soarelui).
Allah spune:
“Împreunarea cu femeile voastre vã este îngãduitã în noptile de post, cãci ele vã sunt vouã vesmânt, precum si voi le sunteti lor vesmânt. Dumnezeu stie cã voi însivã v-ati trãda si atunci El s-a întors cãtre voi si v-a încuviintat. Împreunati-vã acum cu ele si cereti ceea ce Dumnezeu v-a scris! Mâncati si beti pânã ce veti putea deosebi în zori un fir alb de un fir negru! Apoi postiti pânã în noapte si nu vã împreunati cu ele, ci stati si chibzuiti în locurile de rugãciune.” (Surat al-Baqarah, aayah 187)
Iar semnificatia formulei “pânã când veti putea deosebi în zori un fir alb de un fir negru” înseamnã cã lumina zorilor trebuie sã fie distinctã de întunericul noptii.
Obligatia postului Ramadhaan-ului intrã în vigoare odatã cu începutul lunii. Existã trei metode pentru a stabili începutul acestei luni:
1) Pozitia lunii (vizibilã cu ochiul liber). Allah spune:
“Acela dintre voi care este prezent [acasã] în aceastã lunã [a Ramadhaan-ului], s-o petreacã în post.” (Surat al-Baqarah, aayah 185)
Iar Profetul a spus:
“Este obligatoriu pentru oricine sã posteascã atunci când pozitia lunii aratã cã a început Ramadhaan-ul”.
2) Mãrturia altora cã luna aratã începutul Ramadhaan-ului. Asadar, obligatia postului devine transantã dacã cineva demn de încredere si în deplinãtatea facultãtilor mintale a cercetat luna si mãrturiseste în privinta ei.
Acest lucru este bazat de declaratia lui Ibn ‘Umar: “Oamenii se uitau la lunã si l-am informat pe Mesagerul lui Allah cã am vãzut-o [arãtând începutul Ramadhaan-ului], asa cã el a început postul si a dat ordin oamenilor sã posteascã.” (hadith transmis de Abu Daawood si autentificat de Ibn Hibbaan si al-Haakim.)
3) Terminarea celor 30 de zile de Sha’baan. Dacã luna nu poate fi privitã în noapte celei de-a 30-a zi de Sha’baan, din cauza norilor sau a altor fenomene atmosferice, Profetul a spus: “Într-adevãr fiecare lunã are 29 de zile [sau 30], deci nu postiţi pânã când nu vedeţi luna [Ramadhaan] si nu opriti postul pânã nu o vedeti [pe cea a lunii Shawwaal], iar dacã este cer noros, calculati.”
Sensul îndemnului de a calcula este socotirea celor treizeci de zile ale lunii Sha’baan, conform cu ceea ce este confirmat de hadith-ul lui Abu Hurayrah:
“Iar dacã este cer noros, calculati treizeci de zile.”
Postul Ramadhaan-ului este o obligatie a fiecãrui musulman în stare sã-l tinã si care este deplin constient de ceea ce face (sãnãtos mintal). Asadar nu este o obligatie a kaafir (necredincios) si nici nu este acceptat de la el. Totusi, dacã un ne-musulman doreste sã intre în Islam în timpul acestei luni, este necesar sã posteascã în timpul a ceea ce a mai rãmas din Ramadhaan desi nu i se cere sã recupereze ceea ce s-a scurs în perioada în care el era în stare de kufr.
De asemenea, postul nu este obligatoriu pentru cel care este bolnav mintal sau cel care cãlãtoreste. Ei sunt obligati sã recupereze ceea ce au pierdut (zilele de post nerespectate) imediat ce situatia lor revine la normal.
Allah spune:
“Acel, care este bolnav ori în cãlãtorie, sã posteascã un numãr întocmai de zile altãdatã.” (Surat al-Baqarah, aayah 185)
Injonctiunea obligativitãtii postului îi cuprinde atât pe cãlãtor cât si pe cel ce nu cãlãtoreste, pe cel care este bolnav cât si pe cel care este sãnãtos, pe cel aflat în stare puritate cât si pe cea aflatã în timpul menstruatiei sau a sângerãrii post-natale, si pe cel neputincios. Asadar, postul este obligatoriu pentru toti acesti oameni, de vreme ce li s-a cerut sã posteascã. Dar, atunci când anumite circumstante (asa cum s-a mentionat mai sus) nu le permite sã posteascã, li se cere sã recupereze zilele de post pierdute. Cel ce nu cãlãtoreste trebuie sã posteascã toatã luna negresit, în vreme ce femeia aflatã în timpul menstruaţiei sau a sângerãrii post-natale este scuzatã atâta timp cât starea ei nu s-a sfârsit si sângele nu si-a încetat curgerea. Cel bolnav trebuie si el sã recupereze zilele de post. Totusi, dacã starea lui îi permite sã posteascã în vreme de dificultate, atunci nu este rãu sã posteascã atâta vreme cât nu este în detrimentul sãnãtãtii sale. De asemenea, cãlãtorul este cel care este abilitat dacã sã posteascã sau nu, fãrã nici o obligativitate.
Oricine este împiedicat de la post prin orice motiv acceptabil (din punct de vedere islamic) trebuie sã se abtinã de la tot ceea ce anuleazã postul atunci când circumstantele se schimbã, permitându-i sã posteascã. În aceastã categorie sunt inclusi: cãlãtorul ajuns la destinatie, femeia cãreia i s-au încheiat ciclul menstrual sau sângerarea post-parturientã, necredinciosul care a acceptat Islamul, nebunul cãruia i-au revenit mintile si copilul care a atins vârsta la care poate fi considerat adult.
În plus, sunt inclusi în aceastã prevedere toti cei care la care stirea începerii lunii Ramadhaan-ului ajunge în ziua în care postul a început deja. În acest caz, toti musulmanii trebuie sã se abtină de la tot ceea ce poate anula postul pentru restul zilei în care au primit stirea, si ziua pierdutã trebuie recuperatã.
Shaykh Ibn Fowzaan
Nota: Toate citatele din Qur'an iau in calcul traducerea lui George Grigore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu