1. ‘Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: faptele trebuie cãlãuzite de intentii si pentru fiecare persoanã [este pus deoparte] ceea ce îsi doreste. Cel a cãrui cãutare este de dragul lui Allah si al Trimisului Sãu [va fi alãturi de Allah si Trimisul Sãu], cel care cautã cele lumesti, de aceasta va avea parte, si cel ce cautã de dragul unei femei, se însoarã cu ea si astfel fiecare gãseste ce are în minte.
(hadith convenit)
2. A’isa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: o armatã înainteazã spre Ka’ba, dar când va ajunge la câmpie, vor fi toti înghititi de pãmânt, de la primul pânã la ultimul. La care ea a întrebat: O, Trimis al lui Allah! dar de ce toti? El a rãspuns: toti vor fi îngropati, dar vor fi înviati pentru judecatã potrivit intentiilor lor.
(hadith convenit)
[Acest hadith are o bogatã încãrcãturã simbolicã: “armata” care înainteazã spre Ka’ba este multimea imensã a pelerinilor musulmani care se îndreaptã spre Centru (cãruia Ka’ba îi serveste de reper geografic).; ajungerea “la câmpie” fixeazã închierea acestei pulsatii înspre epuizarea prezentului ciclu cosmic, atunci când însãsi pãmântul îsi va pierde cele din urmã diferentieri. Sensul simbolic este: multi îsi vor îndrepta privirile spre Centru, si fiecare va primi dupã intentia sa. – R. I.]
3. A’isa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: dupã cucerirea Mekkãi nu va mai fi pribegie, ci numai Jihad (lupta pe calea lui Allah) continuã si cu bunã intentie. Deci, când sunteti chemati la luptã, rãspundeti chemãrii.
(hadith convenit)
4. Jabir ibn ‘Abdullah al-Ansari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: îl însoteam pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o expeditie, când el a zis: sunt niste oameni în Medina, al cãror suflet este cu voi oriunde mergeti si prin orice vale treceti. Nu s-au alãturat nouã cu trupul din cauza bolilor ce le au; si o versiune completeazã: n-au reusit sã-si primeascã plata de rãsplatã.
(relatat de Muslim)
Versiunea lui Bukhari este: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: ne întorceam cu Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) din campania de la Tabuk, când el a remarcat: sunt oameni ce au rãmas la Medina care au fost alãturi de noi cu sufletul, oriunde am fost si în orice vale am trecut. Ei au rãmas în urma noastrã cãci au avut pricini întemeiate.
5. Ma’an ibn Yazid ibn Akhnas (Ma’an, tatãl si bunicul sãu sunt toti companioni ai Profetului) a relatat: Tatãl meu a pus deoparte câtiva dinari pentru milostenie si i-a dat unei persoane din moscheie. Am mers la acea persoanã si am adus înapoi tatãlui meu dinarii aceia. Si atunci ne-am îndreptat spre Trimisul lui Allah si i-am prezentat cele întâmplate. El i-a spus tatãlui meu: Yazid, ai fost rãsplãtit pentru ceea ce ai avut în gând, iar mie mi-a zis: Ma’an, ai fost îndreptãtit sã faci ceea ce ai fãcut.
(relatat de Bukhari)
[Zic cei ce cunosc ‘alm al-hadith (stiinta hadith-urilor) cã aceastã ramurã a cunoasterii traditionale islamice este la fel de purã si de precisã ca si geometria. Un exemplu este tocmai hadith-ul 5, care la o lecturã superficialã îsi lasã cititorul complet descumpãnit: cum este cu putintã ca doi oameni ale cãror fapte se contrazic pe deplin sã fie la fel de îndreptãtiti în actiunile lor? Ei bine, se poate, si numai punctul de vedere moralist al europenilor împiedicã întelegerea acestui fapt. În cazul nostru, Yazid a fãcut o faptã bunã pornind de la o intentie bunã, în timp ce fapta fiului sãu se bazeazã pe o intentie care nu ne este dezvãluitã (pentru cã nu conteazã în demonstratia generalã) si doar învelisul exterior pare a fi într-o tensiune cu cele stabilite de tatãl sãu. Cu alte cuvinte, scopul scuzã mijloacele, si e pãcat cã aceastã zicalã de duh a fost folositã de cele mai multe ori pentru a armoniza un tel josnic cu singurele metode pe care josnicia le are pentru a se prolifera... – R. I.]
6. Abi Is’haq Sa’d ibn Abi Waqqas (unul dintre cei zece care au primit vestea intrãrii în Paradis) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a vizitat când am fost lovit de o boalã care m-a adus aproape de usa mortii în anul de Hajjat-ul-Wada’ (Pelerinajul de Adio). Eu am zis: Trimis al lui Allah, poti vedea prea bine suferinta în care mã aflu si cã sunt un om înstãrit, dar nu am pe nimeni care sã mã mosteneascã în afarã de unica mea fiicã. Sã dau milostenie douã treimi din averea mea? Rãspunsul sãu a fost negativ. Am zis atunci: Sã dau milostenie jumãtate? A rãspuns din nou negativ, dupã care a adãugat: Dã o treime si atât va fi de ajuns. Sã-ti lasi mostenitorii în bunãstare este mai bine decât sã-i lasi în sãrãcie, cersind de la oameni. Niciodatã sã nu faci o cheltuialã, cãutând prin aceasta plãcerea lui Allah, cãci vei fi rãsplãtit chiar pentru o îmbucãturã de hranã pe care o pui în gura nevestei tale.
Eu am zis: O, Trimis al lui Allah, voi supravietui tovarãsilor mei? El a rãspuns: Dacã le supravietuiesti, sã faci o astfel de faptã prin mijlocirea cãreia sã împlinesti plãcerea lui Allah, dar sã-ti îmbunãtãtesti statutul (în religie) si prestigiul; s-ar putea sã supravietuiesti, ca oamenii sã tragã foloase de pe urma ta, iar ceilalti sã sufere din cauza ta.
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai adãugat: Allah, încheie pentru companionii mei pribegia lor si nu-i lasã sã se întoarcã înfrânti. Sa’d ibn Khaula, este totusi nefericit. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a simtit îndurerat pentru el, cãci el murise la Mekka.
(hadith convenit)
7. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: Allah nu priveste la fetele voastre si nici la averea voastrã, însã El priveste la faptele voastre si în inimile voastre.
(relatat de Muslim)
8. Abu Musa al-As’ari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om a venit la Trimisul lui Allah si a spus: un om luptã pentru pradã, altul pentru a câstiga reputatia de luptãtor si altul pentru a-si arãta curajul. Care dintre acestia se aflã pe calea lui Allah? Rãspunsul a fost: cel care luptã pentru preamãrirea cuvântului lui Allah se aflã pe calea lui Allah.
(hadith convenit)
9. Abu Bakra al-Thaqfi (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah a zis: atunci când doi musulmani luptã unul împotriva celuilalt cu sabia si unul este ucis, amândoi sunt condamnati sã meargã în Iad. Eu i-am zis: Trimis al lui Allah! În ce priveste pe cel ce ucide, este de înteles, dar de ce si celãlalt? Profetul a rãspuns: celãlalt dorea sã-si omoare potrivnicul.
(hadith convenit)
10. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Rãsplata rugãciunii oferite de o persoanã în adunare este de douãzeci si cinci de ori mai mare decât cea a rugãciunii oferite în propria casã sau în piatã, de unul singur. Si aceasta din pricina faptului cã, atunci când face ablutiunea si o face perfect, dupã ce porneste spre moscheie cu unicul gând de a face rugãciunea, atunci pentru fiecare pas pe care îl face pe cale, rãsplata lui creste cu un grad iar pãcatul sãu este şters de pe rãboj. Când face rugãciunea, îngerii implorã încontinuu binecuvântarea si iertarea lui Allah pentru el. Ei zic: O, Allah! revarsã binecuvântãrile Tale asupra lui, fii Milostiv si Blând cu el.
(hadith convenit)
11. Abdullah ibn ‘Abbas ibn Abdul Muttalib (Allah sã-l aibã în mila sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a transmis de la Domnul Preamãrit si Binecuvântat: Adevãrat, El a definit binele si rãul si a explicat limpede si amãnuntit progresia lor. Pentru cel care are intentia sã facã o faptã bunã, Allah înseamnã [pe rãboj] o mãsurã plinã de bine, iar dacã îsi duce intentia la îndeplinire, Puternicul si Gloriosul Allah îl rãsplãteste de la zece la sapte sute de ori si chiar mai mult. Pentru cel care este tentat sã facã o faptã rea, Allah înscrie [pe rãboj] o pedeapsã pe mãsurã. Si dacã intentioneazã sã-si transpunã gândul în faptã, Allah întoarce rãul asupra lui.
(hadith convenit)
[Comentarii: Dacã este deplin adevãrat faptul cã din punctul de vedere al Unicitãtii rãul si binele sunt iluzorii, nu e mai putin adevãrat cã în planul nostru de existentã putem vorbi de douã realitãti opuse. Este interesant faptul cã, dacã binele este rãsplãtit de Allah, rãul este suficientã pedeapsã în sine, el “întorcându-se” împotriva celui ce l-a concretizat plecând de la intentie... – R.I.]
12. ‘Abdullah ibn ‘Umar ibn Al-Khattab relateazã cã el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Trei persoane dintr-o natie ce a fost înaintea noastrã se aflau într-o cãlãtorie, când au fost surprinse de o furtunã si s-au adãpostit într-o pesterã. O stâncã a alunecat si a blocat iesirea din ea. Una dintre cele trei persoane a zis: Amintiti-vã de faptele bune pe care le-ati fãcut cu sinceritate în numele lui Allah si implorati-L sã vã elibereze în virtutea unei astfel de fapte. La care unul dintre ei a zis: pãrintii mei erau foarte bãtrâni si eu aveam obiceiul sã le ofer lapte înainte ca pruncii mei si ceilalti membri ai familiei sã-si primeascã partea. Într-o zi, am mers mai departe în cãutarea unor copaci verzi si n-am reusit sã mã întorc la vreme acasã, înainte ca pãrintii mei sã meargã la culcare. Dupã ce am muls ca de obicei si le-am dus laptele, ei erau deja adormiti. N-am vrut sã-i deranjez, dar nici n-am vrut sã le dau copiilor mei sã bea înaintea lor. Copiii mei plângeau de foame la picioarele mele, dar am asteptat trezirea pãrintilor pânã la ivirea zorilor. Când s-au trezit au bãut lapte. O, Doamne! Tu stii dacã am procedat astfel ca sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea ce s-a abãtut asupra noastrã prin aceastã stâncã. La care stânca s-a miscat putin, dar nu destul ca ei sã poatã trece.
Celãlalt a spus: O, Doamne! Eu am avut o verisoarã pe care am iubit-o cu dragostea profundã a bãrbatilor pentru femei. Am încercat sã o ademenesc, dar a refuzat. Dupã care, într-un an cu foamete, ea s-a apropiat de mine. I-am dat o sutã douãzeci de dinari, cu conditia ca ea sã mi se dea. A fost de acord, dar când am fost împreunã a spus: O, slujitor al lui Allah! teme-te de Allah si nu rupe sigiliul miseleste. De atunci încolo m-am ferit de ea, în ciuda faptului cã o iubeam înfocat; si i-am îngãduit sã pãstreze si banii pe care îi dãdusem. O, Allah! Tu stii dacã am fãcut astfel ca sã împlinesc voia Ta, atunci îndepãrteazã nenorocirea de care suferim. Din nou stânca s-a mutat putin, dar tot n-au putut iesi afarã.
Al treilea a zis: Doamne! Eu am tocmit niste muncitori sã-mi lucreze si le-am plãtit simbrie, dar unul dintre ei a plecat fãrã sã vinã si sã ia ce i se cuvenea. Eu am investit partea lui în negot, care a prosperat foarte mult. Dupã multã vreme, el a venit la mine si a zis: O, slujitor al lui Allah! Plãteste-mi ce mi se cuvine. Eu am zis: Tot ceea ce vezi este al tãu – cãmile, vite, capre si sclavi. El a zis: O, slujitor al lui Allah! Nu face glume pe seama mea. L-am asigurat cã nu glumeam. Atunci a luat toate lucrurile si a plecat. Nu a lãsat nimic. Doamne! Dacã am procedat astfel încercând sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea noastrã. Stânca a alunecat într-o parte si ei au pãsit afarã liberi.
(hadith convenit)
[Comentarii: Acesta este unul dintre cele mai lungi hadith-uri din Riyad As-Salihin, cu aerul cã ar veni din O mie si una de nopti. Aspectul sãu de parabolã trebuie sã parã deconcertant, dar în realitate constructia este de o admirabilã rigurozitate.
Primul cãlãtor nu izbuteste sã miste stânca, deoarece fapta lui, desi este un exemplu superb de veneratie a pãrintilor, este oarecum “accidentalã”, nefiind precedatã de o intentie pe mãsura exemplaritãtii sale.
Încercarea celui de-al doilea cãlãtor este la fel de infructuoasã, pentru cã, desi renuntarea la un pãcat este corectã din punctul de vedere al Legii, ea este în dezacord cu intentia nefastã ce a precedat-o. Renuntarea nobilã la planurile nutrite initial se face cu regret si cumva împotriva vointei celui ce a vrut sã profite de situatia fragilã a unei femei. Desigur, este un lucru bun, dar nu suficient de bun.
În cele din urmã urneste stânca cel ce realizeazã concordanta dintre intentie si faptã, chiar una peste fire, pentru cã între decizia de a plãti un lucrãtor si plata propriu-zisã distanta temporalã este considerabilã, iar banii “lucreazã”. Situatia asta îmi aminteste basmul în care un negustor primeste de la sluga sa niste bani pe care-i investeste de mântuialã, în achizitia unei pisici. Numai cã animãlutul se dovedeste deosebit de util în cursul debarcãrii în douã porturi nãpãdite de rozãtoare împotriva cãrora pisica stie sã lupte, dar oamenii da. De douã ori stãpânul vinde bestiola la cursul zilei, si de fiecare datã ea se întoarce pe corabie când aceasta ridicã ancora, probabil înotând voiniceste în urma ei... Astfel încât ceea ce pãrea initial o investitie fãcutã prosteste, se dovedeste la scurtã vreme o afacere strãlucitã. Si negustorul se gândeste în cele din urmã sã pãstreze creatura, dovedind o inteligentã slabã într-un basm atât de profund, pentru cã la urma urmei dacã voia sã facã parale bune n-avea decât sã-si cãptuseascã barcazul cu feline si sã se întoarcã la porturile unde avusese deja exclusivitate, si unde oricum se îmbogãtea, chiar si vânzând marfa la un curs mai rezonabil. Însã ideea necinstitã lui stârneste o fortunã teribilã pe mare, care pune în pericol atât viata sa cât si cea a echipajului. Ce se întâmplã mai departe, chiar cã nu conteazã, deci nu voi povesti. Conteazã cã în hadith-ul de mai sus, un om exemplar nu-si pãrãseste intentia bunã nici atunci când banii slugii îl nãpãdesc, si nu cautã nici un subterfugiu ca sã si-i însuseascã. Perfecta congruentã dintre intentie si faptã de care a dat dovadã este absolut eroicã... – R. I.]
[Sursa: Imam An-Nawawi, Riyad As-Salihin]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu