Dacă-L iubeşti pe Domnul tău, oh faqîrule, părăseşte-ţi egoul şi lumea şi oamenii, mai puţin cel al cărui stare te ridică şi ţi-L arată pe Dumnezeu prin cuvintele sale. Dar păzeşte-te, păzeşte-te, nu te lăsa păcălit de careva, căci mulţi sunt cei care par să predice în numele lui Dumnezeu dar nu predică decât în legea lor. Celebrul sfânt Seyidî Abû-sh-Shitâ (fie ca Dumnezeu să ne ajute să folosim ce ne vine de la el) spunea legat de acestea : « Pe Dumnezeu, noi nu-l numim ‘domn’ sau ‘fiul domnului’ decât pe cel care ne rupe legăturile. »
Nu-ţi este ascuns, oh fâqirule, că ceea ce-l zăvorăşte pe om în această lume, care este lumea stricăciunii, şi-l ţine prizonier, nu este alta decât iluzia (at-wahm). Dacă omul se dezbară de ea, trece în lumea purităţii, din care a venit. Iar Dumnezeu îl aduce pe tot străinul în patria sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu