Nimic nu ne face atât de vulnerabili faţă de atacurile psihice şi satanice ca grijile pentru subzistenţă. Şi totuşi, Domnul nostru S-a jurat faţă de noi : « În cer este înzestrarea voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit. Pe Domnul cerului şi al pământului ! Acesta este adevărul precum faptul că vorbiţi. » (Coran, LI, 21-22). El a mai spus : « Porunceşte alor tăi să se roage şi stăruie tu însuţi în rugăciune. Noi nu-ţi cerem zestre, ba Noi te înzestrăm pe tine. Sfârşitul (fericit) va fi al celor temători » (Coran, XX, 132). Acelaşi sens se găseşte în multe alte pasaje coranice, precum şi în numeroase hadithuri ale Profetului (fie ca Dumnezeu să-l binecuvinteze şi să-i dea pacea).
Mai este şi cuvântul sfântului Abû Yazîd al-Bistâmi (fie ca Dumnezeu să fie mulţumit de el) : « Eu trebuie să-L ador, aşa cum El mi-a poruncit, şi El trebuie să mă hrănească, aşa cum El mi-a promis », şi aşa mai departe. Nu spun toate acestea decât pentru că mie teamă pentru tine să nu cazi în nefericirea care îi loveşte pe cei mai mulţi dintre oameni. Căci îi văd ocupaţi de multe activităţi, atât religioase cât şi lumeşti, netemându-se de nimic decât de sărăcie. Dacă ar şi câte bunuri aduce preocuparea de Dumnezeu, şi-ar părăsi cu totul activităţile lumeşti şi nu s-ar ocupa decât de El, adică de poruncile Sale.
Dar în ignoranţa lor, nu încetează să adauge noi şi noi activităţi lumeşti şi religioase, rămânând neliniştiţi din teama de sărăcie – sau din teama de creaturi, ceea ce este o uitare gravă şi o stare deplorabilă. Şi în această stare se găseşte majoritatea oamenilor sau aproape toţi, Dumnezeu să ne ferească de asta ! Păzeşte-te, fratele meu, dedică-te în întregime lui Dumnezeu, şi vei vedea miracole. Nu te lăsa pradă lumii, cum fac oamenii, ca să nu fii atins de aceeaşi nefericire ca şi ei. Pe Dumnezeu, dacă inimile noastre ar fi la Domnul nostru, lumea s-ar zori să vină la noi şi până în casele noastre. Căci Domnul nostru (lăudat fie El) îi spune : Oh lume, serveşte-i pe cei care Mă servesc, şi oboseşte-i pe cei care te slujesc. Pe Dumnezeu, dacă am fi ai Domnului, cosmosul în întregime şi tot ceea ce conţine n-ar întârzia să ne aparţină, aşa cum aparţine altora, căci Dumnezeu l-a făcut servitorulnostru, aşa cum ne-a făcut servitorii Săi.
Dar iată că L-am înlocuit pe Domnul şi Stăpânul nostru (lăudat fie El) cu lucruri cărora noi le suntem domni şi stăpâni, şi nu ne este deloc ruşine : « Nu există forţă, nici putere, decât de la Dumnezeu ! » (Coran, XIX, 69). Trebuie să dedicăm activităţilor religioase atenţia noastră întotdeauna şi azi mai mult ca niciodată, căci s-ar crede azi că n-a existat niciodată activitate religioasă fără legături lumeşti, şi totuşi a existat, chiar dacă nu se mai găseşte. Dumnezeu este martor la ceea ce spunem.
Constatăm (dar Dumnezeu este mai cunoscător) că nu mai este nimeni care să poată spune mulţimii oamenilor pioşi de astăzi : « Renunţaţi la unele dintre activităţile voastre lumeşti ca să puteţi avea mai multe activităţi religioase. Dumnezeu o să vă înlocuiască (la treburile voastre), aşa cum a făcut-o şi pentru alţii. » Astăzi, nu vei fi ascultat – şi Dumnezeu ştie mai bine – decât dacă spui : « Cultivă (câmpurile), câştigă, fă negustorie » şi tot aşa. Dar dacă spui : « Lasă, abţine-te (de la lume) şi mulţumeşte-te cu ceea ce este », puţini vor fi oamenii de elită ai vremurilor noastre care să te asculte, şi încă mai puţini din ceilalţi. Ascultă ce spune sfântul Ibn al-'Abbâs al-Mursi (fie ca Dumnezeu să fie mulţumit de el) : « Oamenii au treburi, iar treaba noastră, este credinţa şi teama de Dumnezeu. » Dumnezeu (lăudat fie El) a spus : « Dacă locuitorii acestei cetăţi ar fi crezut, dacă s-ar fi temut de Dumnezeu, Noi le-am fi dăruit binecuvântările cerului şi ale pământului. » (Coran, VII, 94). Şi altă dată, el a spus : « Oamenii au treburi, iar treaba noastră este Dumnezeu. »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu