Cu ceva timp în urmă, la invitaţia studenţilor şi călugărilor franciscani, un grup de studenţi ai Facultăţii de Studii Islamice din cadrul Universităţii din Sarajevo şi-a săvârşit rugăciunea de seară într-o mănăstire franciscană din aceeaşi localitate.
Unii ar vedea în asta un eveniment ieşit din comun. Altora, dimpotrivă, li s-ar putea părea lipsit de importanţă. Cu toate acestea, ţinând cont de diversitatea comunităţilor religioase din Bosnia şi teritoriile învecinate, un astfel de eveniment relevează o reală capacitate de coexistenţă interconfesională şi intercomunitară. Este un lucru extraordinar de important în această ţară care încă se reface în urma războiului ce, în anii ’90, a înverşunat oameni şi comunităţi după criterii etnice şi religioase.
În ciuda acestui trecut, însă, nu s-a opus nicio rezistenţă iniţiativelor interconfesionale şi interetnice. Numeroase organizaţii, precum Consiliul Ecumenic al Bosniei şi Herţegovinei, organizează evenimente interconfesionale. În majoritatea cazurilor sunt evenimente la nivel înalt care reunesc reprezentanţi eminenţi ai diverselor mişcări religioase.
Din acest punct de vedere, colocviul interconfesional al mănăstirii franciscane nu aduce nimic nou. Ceea ce-l face demn de remarcat este faptul că el implică tineri. Studenţii înşişi au făcut în mod spontan pasul în vederea acestei întâlniri, în baza religiilor lor respective.
Tinerii călugări ai mănăstirii franciscane datând din secolul XX din Sarajevo, care adăposteşte şi o şcoală de teologie franciscană, sunt recunoscuţi pentru deschiderea către dialogul cu alte religii. Catolici de formare, ei urmează calea trasată în secolul al XII-lea de Sf. Francisc de Assisi, care, încă din acea epocă medievală, se implicase în ceea ce am denumi astăzi dialogul islamo-musulman. În 1219, în epoca cruciadelor, Sf. Francisc se dusese să-l întâlnească pe sultanul Egiptului, Malik-al-Kamil. Deşi intenţia sa era aceea de a-l converti, îl impresionă pozitiv pe sultan prin mesajul lui de pace.
Facultatea de Studii Islamice din Sarajevo, fidelă tradiţiei sale de deschidere, primeşte în cadrul său şi studenţi nemusulmani, printre care şi franciscani. Unii dintre cei care frecventează studiile islamice asistă de asemenea, în mod frecvent, la cursurile organizate de călugării franciscani.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, acest început de apropiere căpătă o amploare neprevăzută. Un grup de studenţi franciscani invită câţiva studenţi de la Facultatea de Studii Islamice la o dezbatere publică pe tema moştenirii spirituale şi universale ale lui Mawlana Jalalluddin Rumi (renumit poet şi teolog persan din secolul al XIII-lea) şi Sf. Francisc – ambii recunoscuţi pentru mesajele lor de pace eterne şi universale.
La finele colocviului, musulmanii îşi dădură seama că sosise timpul rugăciunii de seară. Când se pregăteau să plece la moschee, gazdele franciscane îi anunţară că le fusese deja pregătită o încăpere în acest scop. Acceptând generoasa invitaţie, studenţii musulmani îşi săvârşiră rugăciunea într-una din sălile Facultăţii de Teologie.
După aceasta, se reuniră la o cină în comun; cineva aduse o chitară şi cântară împreună, în mănăstire, până târziu în noapte. Când festivitatea inopinată se apropia de sfârşit, Amra Bilajac, unul din studenţii musulmani, rezumă sentimentul general spunând că nu este suficientă cunoaşterea altor credinţe: întâlnirea aceea demonstrase că oamenii au de asemenea nevoie să se într-ajute unii pe alţii, dincolo de diferenţele de natură religioasă.
Studenţii preconizează deja o nouă întâlnire, la care vor fi invitaţi şi reprezentanţi ai altor religii şi grupuri etnice din Bosnia: sârbi ortodocşi, catolici, evrei sefarzi şi chiar oameni care, deşi se consideră agnostici sau atei, doresc să acumuleze noi cunoştinţe şi să schimbe idei despre lumea în care trăim împreună.
Într-o zi, la Sarajevo, am auzit un turist american spunând: „Aici, dialogul interconfesional este mai relaxat şi mai axat pe relaţiile de bună vecinătate. Este mai mult decât o dezbatere oficială asupra unor subiecte filosofice şi spirituale - cum este de multe ori cazul colocviilor în care se reunesc muftiii, episcopii şi rabinii din alte ţări.”
Poate că imaginea acestor musulmani care se roagă într-o mănăstire va îndemna şi alte ţări să practice dialogul interconfesional la un nivel mai imediat, la nivelul uşii care se deschide, efectiv, pentru a permite vecinului să intre.
12 mai 2010 - Amir Telibečirović Lunjo
http://oumma.com/Sarajevo-des-musulmans-font-la?utm_source=Newsletter+Oumma.com&utm_campaign=39e0df925f-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu