Intr-o dimineata, un dervis statea asezat la rascrucea a doua drumuri. Un tanar veni la el si-l intreba:
- Pot sa stau pe langa tine ca sa invat si eu ceva?
- Da, dar doar pentru o zi, raspunse dervisul.
Pe parcursul intregii zile, cei care treceau pe acolo si-l recunosteau pe dervis se opreau si-i puneau intrebari despre om si existenta, despre sufi si sufism, ii implorau ajutorul sau, pur si simplu, isi manifestau respectul fata de el.
Dar dervisul ratacitor nu raspundea nimanui; ramanea asezat intr-o atitudine de contemplare, cu capul sprijinit de un genunchi, iar oamenii care venisera la el plecau fara sa fi auzit niciun cuvant din partea sa.
La caderea serii, un om tare nevoias care cara o ditamai bocceaua pe umar se apropie de ei si-l intreba care din drumuri ducea la orasul invecinat.
Dervisul se ridica imediat, lua povara pe umarul sau, il insoti cativa pasi pe nevoias pe drumul spre oras si reveni, dupa aceea, la rascruce.
Tanarul incerca sa ghiceasca:
- Sub infatisarea de om sarac s-o fi ascunzand, poate, vreun sfant sau vreunul dintre sufii aceia renumiti ce ratacesc prin lume ascunzandu-si identitatea?
Dervisul lasa sa-i scape un oftat si-i raspunse:
- Dintre toti cei care s-au perindat astazi prin fata noastra, acest om este singurul care cauta cu sinceritate ceea ce spunea ca ar cauta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu