Un maestru sufi plecase la drum insotit de unul dintre discipolii sai. La un moment dat, acesta rupse tacerea:
- Ceea ce stiu sigur, este ca ziua cea mai frumoasa din viata mea a fost aceea in care am luat hotararea sa vin sa te intalnesc si in care am inteles ca, prin Prezenta ta, ma voi regasi pe mine insumi.
Maestru ii raspunse:
- Pozitiva sau negativa, hotararea este ceva necunoscut inainte de a o cunoaste. Ea nu este cunoscuta doar crezand ca o cunoastem.
- Ce vrei sa spui cu asta? intreba, surprins, dicipolul. Cuvintele tale sunt de nepatruns, intentia ta imi scapa.
- In scurt timp, spuse maestrul sufi, vei fi martorul unei scene care te va face sa intelegi cat valoreaza o hotarare si cine decide cu adevarat.
Curand, ajunsera intr-o campie. Un taran se amuza cu un caine, aruncand un bat pe care acesta i-l aducea inapoi.
- Voi numara pana la cinci, spuse maestrul, si omul ii va arunca trei bete odata cainelui.
Sufi numara pana la cinci. Omul aduna trei ramurele uscate si i le arunca cainelui, desi nu observase prezenta celorlati doi si nici nu-i auzise vorbind intre ei.
- Acum voi numara pana la trei si omul se va aseza jos.
Maestrul numara pana la trei. Omul se aseza dintr-odata pe jos. Discipolul, uluit, se intoarse spre maestrul sau.
- Ai putea sa-l faci si sa-si ridice bratele in sus?
Maestrul facu semn ca da. Bratele omului se ridicara spre cer. Discipolul era, acum, absolut perplex.
- Hai sa ne apropiem de el, ca sa-i vorbim, spuse maestrul sufi.
Dupa ce-l salutara pe taran, maestrul il intreba:
- De ce i-ai aruncat cainelui tau trei bete, in loc de unul singur?
- Fiindca m-am hotarat sa-l pun la incercare, raspunse omul: vroiam sa vad daca putea sa aduca inapoi mai mult de unul singur.
- Ai luat, deci, tu singur aceasta hotarare?
- Bineinteles! Nu mi-a spus nimeni ce sa fac.
- Si dupa aceea, de ce te-ai asezat pe jos, dintr-odata?
- Fiindca am vrut sa ma odihnesc putin.
- Ti-a sugerat cineva acest lucru?
- Nu era nimeni in jurul meu care sa-mi fi sugerat asta.
- Pe urma ai ridicat bratele. De ce?
- Am luat hotararea sa ridic bratele in sus fiindca mi-am zis ca era lene curata sa stau, asa, asezat; ridicand bratele spre cer, aratam ca munca este de preferat odihnei si ca dorinta de a invinge lenea mi-era inspirata din cer.
- Decizia a fost a ta si numai a ta?
- Sigur ca da; nu era nimeni care sa ia aceasta decizie in locul meu si, oricum, ea decurgea din actiunea mea precedenta.
Maestrul sufi se intoarse spre discipol:
- Nu-mi spuneai tu, chiar adineauri, cat erai de fericit ca luasesi anumite hotarari, precum aceea de a veni sa ma intalnesti?
Discipolul ramase tacut. Taranul, in schimb, exclama:
- Las' ca va stiu eu pe voi, dervisii! Incerci sa-l impresionezi pe baiatul asta cu pretinsele tare puteri, dar eu, eu stiu foarte bine ca toate astea nu-s decat smecherie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu