Conferenţiarul a citat la început două versete care aştern premisele deschiderii şi păcii ce ar trebui să domnească între diversele culturi. Primul verset se adresează oamenilor în ansamblu. Este o invitaţie la cunoaştere reciprocă, la dialog. Urmarea versetului ne aminteşte că etica este fundamentul unui dialog autentic. Dacă omul se află într-o relaţie spirituală cu Domnul său, atunci este dispus la un dialog autentic, dialog care nu şterge identităţile, care nu impune punctul de vedere al celui mai tare etc. « Noi v-am creat dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut popoare şi triburi ca voi să vă cunoaşteţi unii pe alţii. Cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Dumnezeu este cel mai temător. » (49, 13) (cel care deţine valorile, purtarea cele mai elevate.)
Cel de-al doilea verset ne defineşte misiunea Profetului, care a fost trimis să răspânească mizericordia divină peste oameni, pacea. Dialogul şi deschiderea sunt alimentate de mizericordie. « Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi. »
M. Rhazali a explicat de ce mondializarea este, în zilele noastre, inumană (aceasta fiind şi constatarea mai multor minţi luminate din Occident), în sensul că ea îi marginalizează pe cei mai slabi, tinde să uniformizeze sau măcar să marginalizeze culturile în baza unui model dominant etc. Este o violenţă simbolică fără echivalent în istorie, care se exercită asupra unei mari părţi a planetei. Această violenţă simbolică este deseori însoţită de violenţă fizică : războaie, omucideri… Conştientizarea, de către ţările bogate, a acestei « orientări periculoase » se traduce prin apeluri foarte puternice la mai multă solidaritate, la o mondializare cu faţă umană care ar veghea la menţinerea tuturor genurilor de echilibru etc. El a arătat apoi de ce meditarea la o unitate spirituală între oameni ar fi un demers sănătos şi, poate mai mult ca niciodată, necesar. Răspunsul ne-a fost oferit prin revelaţia divină, revelaţie care îndeamnă oamenii la respectarea valorilor comune : respect faţă de celălalt, dialog în cadrul diversităţii credinţelor şi a culturilor.
Pentru a se ajunge la respectarea valorilor universale (drepturile omului) ar trebui reactivat sensul valorilor religioase. Versetul următor se adresează şi oamenilor în ansamblul lor. El arată că diversitatea culturilor şi a credinţelor este o manifestare a voinţei divine : « Dacă Dumnezeu ar fi vrut, v-ar fi făcut o singură adunare (…) » (16, 93)
Versetul care urmează se adresează oamenilor Cărţii (creştini şi evrei) şi a fost pogorât în momentul în care o delegaţie de creştini a fost primită în oraşul Najran de către Profet (slaws). Acest mesaj este o invitatie la un dialog pe o bază comună, la tawhîd. El nu pune nici măcar condiţia recunoaşterii Profetului (slaws). « Spune-le: (…) veniţi la un Cuvânt ce deopotrivă este între voi şi noi. Noi nu ne închinăm decât lui Dumnezeu, nu-I alăturăm nimic. » (3, 64) Conferenţiarul este de părere că aceste valori comune pot fi căutate în marile religii. Versetul următor defineşte aceste valori comune monoteismului abrahamic, pe care ni le vom aduce astfel şi noi aminte (cifrele dintre paranteze ne aparţin):
« Spune : « Veniţi ! Eu vă voi recita ceea ce Domnul vostru v-a poruncit : să nu-I alăturaţi nimic (1) ; să fiţi buni cu părinţii voştri (2) ; să nu vă ucideţi pruncii de frica sărăciei (3), căci Noi vă dăruim cele trebuincioase traiului şi vouă şi lor ; nu vă apropiaţi de cele scârboase, fie văzute, fie nevăzute (4) ; nu ucideţi pe nimeni pe nedrept (5), căci Dumnezeu v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceşte. Poate veţi pricepe ! Nu vă apropiaţi de averea orfanului, până ce nu a atins vârsta desăvârşirii (6), decât pentru o bună folosinţă. Folosiţi greutăţile şi măsurile drepte (7). Noi nu împovărăm pe nimeni decât după putinţa lui. Când vorbiţi, fiţi nepărtinitor chiar de este vorba de o rudă apropiată (8). Fiţi credincioşi legământului cu Dumnezeu (9). Pe acestea vi le porunceşte. Poate vă veţi aminti ! Aceasta este calea Mea cea dreaptă (10). Urmaţi-o ! Nu urmaţi cărările care vă îndepărtează de calea lui Dumnezeu. Pe acestea vi le porunceşte. Poate vă veţi teme ! » (Cor, Sura Vitele, 151-154)
Iată, deci, zece porunci plecând de la care putem căuta baze comune pentru un dialog. Fie ca fiecare dintre noi (evreu, creştin şi musulman) să-şi facă autocritica, să se autoanalizeze şi să evalueze distanţa la care se situează faţă de aceste principii. Chiar şi cei care nu au nici un reper religios se pot regăsi în unele dintre aceste valori comune, în cele care nu contrazic convingerile lor filosofice.
În versetul următor găsim o altă invitaţie la acest dialog comun, fără a se încerca triumfarea unui punct de vedere asupra altuia. Extraordinar în acest caz este faptul că dialogul se poate stabili fără ca unul sau altul dintre participanţii la el să pretindă că el se află pe calea cea bună. Dumnezeu va judeca, va arăta diferenţele dintre noi, aşa cum se arată într-un alt verset : (« Vă veţi întoarce la Mine şi Eu vă voi arăta diferenţele ») « Spune : « Cine vă înzestrează din ceruri şi de pe pământ ? » Spune : « Dumnezeu ! » Ori noi suntem, ori voi sunteţi, fie pe Calea cea Dreaptă, fie într-o rătăcire vădită. » (Cor, Sura Saba, 24)
Omenirea are nevoie de stabilitate, de această comuniune a valorilor, de cunoaşterea lui Dumnezeu în toate religiile. Dacă reflectăm la vieţile Profeţilor, vom găsi numeroase exemple ale acestui mesaj universal fundamentat pe valori comune, pe valori care unifică, şi nu pe separare şi conflicte. Islamul a atras numeroase persoane fără ca acestea să fi trăit această adeziune ca o contradicţie faţă de convingerile lor anterioare. Evreii au descoperit că musulmanii se situau în pura tradiţie ebraică a lui Moise (slaws). Creştinii au aflat că iubirea şi afecţiunea lor faţă de Isus (slaws) şi de Maria (slaws) constituiau parte integrantă a credinţei musulmanilor… În Coran stă scris : « Spune : « Noi nu facem nici o deosebire între mesagerii lui Dumnezeu… » »
În concluzie, se poate spune că în lume se manifestă semne încurajatoare pentru a se pune bazele unui veritabil dialog al culturilor, există spirite luminate care cheamă prin angajamentele / rugăciunile lor la această apropiere. Islamul, prin dimensiunea sa universală, poate contribui la fundamentarea bazelor acestui dialog. Echilibrul lumii depinde de acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu