Un discipol ii spuse intr-o zi maestrului sufi pe care il slujea:
- Insisti neincetat asupra disciplinei, ascultarii si slujirii ghidului spiritual. Ne ceri sa facem intocmai ceea ce poruncesti, fara nici cea mai mica abatere de la spusele tale; ne ceri sa nu criticam si sa nu combatem pe nimeni.
- Este o descriere foarte exacta a ceea ce pretind de la voi.
- Dar la ce servesc toate acestea, continua discipolul, din moment ce nu ne dai niciodata vreo porunca? Cum sa te ascultam, daca nu ne poruncesti niciodata nimic?
Sufi raspunse:
- Instruirea aceasta este in interesul vostru si in interesul lucrarii, acea lucrare care ne priveste pe noi toti. Daca as actiona in propriul meu interes, v-as da porunci, v-as obliga sa ma ascultati si sa va supuneti. Dar fiindca actionez in interesul vostru, iar porunca are in vedere ceea ce El a poruncit, eu trebuie sa ma asigur ca veti sti sa ascultati si sa va supuneti, ca veti putea sa-L slujiti si ca veti reusi sa va abtineti de la orice comentariu.
Acestea sunt insusirile trebuincioase atunci cand ele se vor cere de la voi si se va ivi prilejul sa le manifestati.
Nu este nevoie sa le puneti permanent la incercare. Daca le posedati deja, cu atat mai bine. Daca nu, trebuie sa le dobanditi prin fapte si prin studiu.
Pentru a invata supunerea nu este destul sa va supuneti poruncilor mele; supunerea se insuseste si prin adaptarea la imprejurari.
N-o sa va fie bine daca nu veti poseda aceste insusiri atunci cand se vor cere de la voi. Important este, insa, sa le detineti. Sa va umflati in pene cu ele, este cu totul altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu