Doi eruditi stateau de vorba.
- Eu am scris doua sute de carti, zicea primul, si oamenii imi arata respectul cuvenit marilor savanti. Dar tu n-ai scris decat un opuscul si esti considerat un geniu!
- Lucrarea mea este o adevarata bijuterie, iar cititorii ei o apreciaza ca atare.
Un maestru sufi care sedea intr-un colt al incaperii si caruia cei doi nu-i dadusera pana atunci nicio atentie, remarca:
- Ce pacat! Vanitatea v-a impiedicat pe amandoi sa priviti aceasta chestiune cu toata claritatea.
Cei doi scriitori il apostrofara violent pe intrus si-si varsara tot naduful pe el. Acesta din urma nu rosti niciun cuvant. Cand le trecu furia, cei doi fura invinsi de curiozitate si-l intrebara pe sufi:
- Spune-ne tu, atunci, cum ar trebui sa fim apreciati daca nu prin valoarea pe care o au cartile noastre.
- Sa uitam de ele pentru moment si sa ne referim la haine, raspunse sufi. Va voi spune o istorioara.
A fost odata un croitor care confectiona vesminte de ceremonie pentru aproape toti regii lumii. Era renumit peste mari si tari. Se intampla, insa, ca un necunoscut sa faureasca un model unic, un vesmant care, fara sa fie de mare fast, era totusi absolut splendid. Acesta fu cumparat de un barbat recunoscut pentru eleganta tinutelor sale, care-l purta pana cand vesmantul deveni la fel de cunoscut precum era si barbatul respectiv. Cei care-l cunosteau pe creatorul vesmantului inainte ca acesta sa fi imbratisat cariera de croitor, fura extraordinar de impresionati. Il ridicara in slavi, il considerara un geniu: sansa ii surasese si i se prevedea un destin maret. Toate acestea, pana in ziua in care primul croitor, care intamplator se afla printre ei, exclama:
- Daca lui ii cantati osanale, atunci ce-ar trebui sa spuneti despre mine, cel care ii invesmanteaza pe toti printii islamului?
Oamenii continuara, insa, sa-i aduca omagii celui care nascocise un singur si unic vesmant.
Vedeti, prieteni, primul croitor - acela care confectiona tinute de ceremonie pentru toti regii pamantului -, era prea "indepartat", ocupa un rang prea ridicat ca sa mai fie perceput de catre oamenii de rand. Insa confectionarea unui singur vesmant care sa fie apoi purtat de o singura persoana si a fi recompensat pentru acest lucru era ceva ce putea fi inteles de catre oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu