miercuri, mai 09, 2007

Ahadeeth despre strădanie

1/95. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Dumnezeu Preaînaltul a spus: Voi deschide război împotriva celui ce se arată ostil faţă de un slujitor credincios al Meu. Şi cele mai plăcute lucruri cu care slujitorul Meu se apropie de Mine sunt cele pe care le-am cerut de la el. Slujitorul meu va ajunge şi mai aproape de Mine dacă face nawafil (se roagă sau face alte fapte bune, pe lângă cele ce sunt obligatorii) până ce Eu îl voi iubi, şi atunci Eu voi fi pentru el urechile cu care aude, ochii cu care vede, mâna cu care apucă şi piciorul cu care umblă. Şi dacă Îmi cere ceva, Eu îi voi da. Şi dacă la Mine caută adăpost, eu îl voi apăra.

(Bukhari)

2/96. Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Profetul a spus: Dumnezeu zice: Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine către Mine un metru, Eu merg către el distanţa pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă vine către Mine umblând, Eu mă întorc către el alergând.

(Bukhari)

3/97. Ibn ‘Abbas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Sunt două binecuvântări pe care oamenii le pot prinde: sănătatea şi timpul liber pentru a face bine.

(Bukhari)

4/98. Umm al mo’minin A’işa (Dumnezeu să o aibă în mila Sa!) a povestit că Profetul stătea în picioare [în rugăciune] până ce i se umflau picioarele. A fost întrebat: De ce faci aceasta, doar ai primit iertarea pentru toate păcatele sale? El a răspuns: Să nu fiu atunci un slujitor mulţumitor lui Dumnezeu?

(hadith convenit)

5/99. Umm al mo’minin A’işa a povestit că în ultimele zece zile de Ramadan, Trimisul lui Dumnezeu îşi strângea cureaua la brâu, se ruga toată noaptea şi îşi ţinea familia trează pentru rugăciune.

(hadith convenit)

6/100. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Un credincios puternic este mai bun şi mai plăcut lui Dumnezeu decât unul slab. Dintre toate lucrurile bune, să le doriţi pe cele folositoare vouă, imploraţi-L continuu pe Dumnezeu să vă dea ajutor şi să nu vă înfrânaţi. Dacă sunteţi loviţi în vreun fel, să nu spuneţi: Dacă aş fi făcut aşa sau aşă, aş fi avut cutare sau cutare folos, ci spuneţi numai: Dumnezeu a hotărât şi a făcut cum a voit El.

(hadith convenit)

7/101. Abu Huraira a spus: Trimisul lui Dumnezeu a zis: Iadul este înconjurat de tot felul de pofte şi patimi, în vreme ce Raiul este înconjurat de tot felul de lucruri neplăcute.

(hadith convenit)

8/102. Hudhaifa (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: Într-o noapte mă rugam împreună cu Profetul, când a început să recite al-Baqara. Am crezut că la sfârşitul celor o sută de versete se va închina, dar el a continuat să recute. Atunci am crezut că, poate, voia să recite întreaga [sura] într-o rak’at, dar a continuat şi atunci m-am gândit că poate se va închina când sfârşeşte. Atunci a început să recite an-Nissa’, după care a început să recite pe îndelete al-Imran. Şi când a recitat versetele ce se refereau la Gloria lui Dumnezeu, a adus laude [spunând Subhan Allah – Glorie Domnului meu], iar când a recitat versetele care arătau cum trebuie să cerem [de la Dumnezeu], a cerut atunci [de la Dumnezeu]. Tot aşa, când a recitat versetele în care se caută apărare de la Dumnezeu, a cerut să fie apărat, după care s-a închinat şi a zis: Glorie Domnului meu. S-a închinat cam tot atâta timp cât a stat în picioare, în rugăciune a zis: Dumnezeu l-a ascultat pe cel care I-a adus laudă, după care şi-a petrecut în picioare cam tot atâta timp cât s-a închinat. Mai apoi, s-a prosternat din nou, şi a zis: Glorie Domnului meu, şi închinăciunea lui a durat cam tot atâta timp cât şi-a petrecut în rugăciune.

(Muslim)

9/103. Ibn Mas’ud (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: Într-o noapte m-am alăturat Trimisului lui Dumnezeu, pe când îşi făcea o rugăciune suplimentară. A stat atât de mult în picioare încât m-am hotărât să comit o obrăznicie. El a întrebat: Ce ai avut de gând să faci? I-am răspuns: Să stau jos şi să nu-l mai urmez.

(hadith convenit)

10/104. Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu a zis: Trei [lucruri] urmează un mort: membrii familiei sale, averea sa şi faptele sale. Două dintre ele se întorc, al treilea îl însoţeşte. Oamenii şi averea se întorc, faptele rămân cu el.

(hadith convenit)

11/105. Ibn Mas’ud (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Profetul a zis: Raiul este mai aproape de fiecare dintre voi decât şnurul de la încălţările voastre, şi la fel este şi Iadul.

(Bukhari)

12/106. Rabi’a ibn Ka’b Aslami (un slujitor al Trimisului lui Dumnezeu, precum şi unul din Tovarăşii lui Suffa) a povestit: Îmi petreceam noaptea în compania Trimisului lui Dumnezeu şi îi turnam apă pentru abluţiuni. Într-o zi mi-a spus: Ai vrea să-mi ceri ceva? Eu i-am răspuns: Cer să fiu alături de tine în Paradis. El a întrebat: Mai este şi altceva? I-am răspuns că asta era tot. El a zis: Atunci ajută-mă pe mine şi pe tine, înmulţindu-ţi prosternările.

(Muslim)

13/107. Thauban (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) relata că l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu spunând: Înmulţiţi prosternările. Fiecare prosternare dinaintea lui Dumnezeu vă va înălţa în stare cu un grad şi va şterge unul dintre păcatele voastre.

(Muslim)

14/108. Abdullah ibn Basril (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Cel ce are viaţă lungă şi comportare cuviincioasă, este cel mai bun.

(Tirmidhi)

15/109. Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: Unchiul meu (Anas ibn Nadr) a lipsit de la bătălia de la Badr şi a zis: Am lipsit de la prima bătălie a Profetului, dar dacă Dumnezeu îngăduie să iau parte la alta, Dumnezeu va vedea cu câtă putere voi lupta. Şi a apucat ziua bătăliei de la Uhud. Musulmanii au fugit, dar el a zis: O, Doamne! Mă rog ţie să mă ierţi pentru ce au făcut aceştia, dar eu nu sunt de vină pentru ce au făcut păgânii. Apoi a înaintat cu sabia scoasă şi l-a întâlnit pe Sa’d ibn Mu’adh, pe care l-a întrebat: Unde mergi, o, Sa’d? Simt mirosul răului de dincolo de Uhud. Sa’d a povestit: Nu sunt în stare să descriu această întâmplare.
Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a zis: Noi am văzut cam 80 de răni pe trupul său, cauzate de înjunghieri, lovituri şi înţepături de săgeţi şi lăncii. L-am găsit când a fost martirizat, iar nasul şi urechile îi fuseseră tăiate de politeişti. Nimeni n-a putut să-l recunoască, în afară de sora lui, care l-a recunoscut după vârful degetelor.
Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a mai zis: Noi credem că acest verset “Între cei credincioşi sunt astfel de oameni, care au rămas credincioşi legământului pe care l-au făcut cu Dumnezeu” se referă la el, la fel ca şi alte versete.

(hadith convenit)

16/110. Abu Mas’ud ‘Uqba ibn ‘Amr Ansari a povestit: Când a revelat versetul referitor la milostenie, noi căram greutăţi cu spatele pentru a putea câştiga ceva cu care să facem milostenie. Cineva a adus o cantitate considerabilă pentru milostenie, şi ipocriţii au zis: A făcut-o doar ca să atragă atenţia asupra lui. Altul a oferit câteva kilograme de curmale şi ei au zis: Dumnezeu nu are nevoie de curmalele lui. După care s-a relevat: Cei care-i batjocoresc astfel pe credincioşii ce fac de bunăvoie milostenii şi, fiindcă nu au altceva să dea în afară de roadele muncii lor, aruncă batjocuri asupra lor, aceia vor fi, la rândul lor, batjocoriţi de Dumnezeu: “Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioşii care de bunăvoie fac milostenii, dar care nu află [pentru a oferi] decât [rodul] trudei lor, şi îi iau în derâdere, pe aceia îi va lua şi Dumnezeu în derâdere şi vor avea parte de pedeapsă dureroasă.” (Coran 9: 79)

17/111. Abu Dharr (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Profetul spunea că Dumnezeu Preaînaltul şi Gloriosul a spus: Slujitori ai Mei, am făcut oprimarea nelegiuită pentru mine, aşadar, nu vă oprimaţi unul pe altul.
Slujitori ai Mei, toţi dintre voi sunteţi supuşi greşelii, în afară de cel căruia Eu îi sunt Călăuză pe calea dreaptă, deci veniţi la Mine pentru călăuzire adevărată şi Eu vă voi arăta calea dreaptă.
O, slujitori ai Mei, toţi sunteţi flămânzi, în afară de cel pe care Eu îl hrănesc, deci de la Mine cereţi hrană şi eu vă voi hrăni.
O, slujitori ai Mei, toţi sunteţi goi, în afară de cel căruia Eu îi dăruiesc haine, deci de la Mine cereţi haine şi Eu vă voi înveşmânta.
O, slujitori ai Mei, voi păcătuiţi ziua şi noaptea, dar iată-Mă, gata să vă iert păcatele, cereţi iertare de la Mine şi Eu vă voi dărui iertarea.
O, slujitori ai Mei, nici dacă primul sau ultimul dintre voi, nici chiar dacă întreaga spiţă omenească şi chiar cea a djinnilor ar avea credinţă în Dumnezeu ca o singură inimă, nimic nu se va adăuga la Puterea Mea.
O, slujitori ai Mei, şi dacă primul şi ultimul dintre voi, sau întreaga spiţă omenească şi cea a djinnilor, la unison, ar deveni cea mai ticăloasă inimă, Puterea Mea nu ar suferi nici o pierdere.
O, slujitori ai Mei, şi chiar dacă primul şi ultimul dintre voi, ori întreaga spiţă omenească şi cea a djinnilor, s-ar aduna pe o câmpie şi aţi cere de la Mine, şi Eu aş dărui fiecăruia ceea ce cere, n-aş suferi nici o pierdere de nici un fel, cum nu pierde oceanul dacă se scoate un ac din el.
Slujitori ai Mei, pentru toate aceste fapte ale voastre, pe care Eu le ţin minte, veţi primi răsplată de la Mine, iar cel ce găseşte binele, să ridice laude, iar cel ce întâmpină altceva, să se condamne doar pe el însuşi.

(Muslim)

Niciun comentariu: