Pentru al nouălea an consecutiv, asociaţia Isthme în parteneriat cu asociaţia marseieză D’un monde à l’autre şi revista Soufisme d’Orient et d’Occident, au propus o serie de întâlniri în perioada 2-17 aprilie 2004, acoperind arcul sud-estic al Franţei, de la Montpellier la Cannes, trecând prin oraşele Avignon, Aix-en-Province et Marseille. Tematica acestui an, Înţelepciunea islamică, dobândea o rezonanţă şi o semnificaţie cu totul particuliere în contextul pe care îl cunoaştem...
Spiritul întâlnirilor
A alătura cei doi termeni « înţelepciune » şi « islam » căpăta în sine valoare de program... Întâlnirile, fidele proiectului lor iniţial au vrut într-adevăr, încă o dată, să valorizeze şi să facă cunoscut islamul pornind de la cultura sa spirituală, sufismul. În contraponderea imaginilor vehiculate cu regularitate de către mass-media despre « talibanii spiritului », figuri ale barbariei a căror brutalitate fizică, dar de asemeni morală şi intelectuală rănesc atâtea conştiinţe în zilele noastre, întâlnirile au dorit crearea unui spaţiu şi a unui timp publice, o tribună care să poată să reamintească, modest dar cu hotărâre, ca să reluăm un slogan al editorului Albin Michel (şi el partener al acestei ediţii), că « Islamul Luminilor există ». Că nu se pot reduce 14 secole de cultură, de civilizaţie, de parcursuri umane, intelectuale, spirituale legate de o tradiţie religioasă prezentă pe aproape toate continentele lumii, la derivele formaliste şi la ideologiile univoce extreme pe care le exprimă o minoritate de comunităţi « musulmane » azi.
Înţelepciunea Islamului care a fost subiectul acestei ediţii, este deci cea a itinerariilor, a parcursurilor, a privirilor bărbaţilor şi ale femeilor care, ca artişti, intelectuali, oameni de cultură, în domeniile lor de activitate, erau în perspectiva unui Islam al sensului, a întrebării şi a deschiderii. În această privinţă, organizatorii n-au dorit « să apere » un punct de vedere particular într-o dezbatere complexă care priveşte Islamul azi, ci să se situeze dincolo de asta, într-un câmp al întrebării şi al dialogului în care spiritualitatea se exprimă, se împărtăşeşte, găseşte « drumurile sale intime », mai degrabă decât se fâlfâie sau se defineşte. Un alt mod de a vorbi despre Islam, cultivând cuvântul liber şi pluralist, revenind la sentimentul sacrului şi la viaţa spiritului, ireductibile la un sistem de gândire oarecare sau la o ideologie, oricare ar fi ea.
O privire fugară asupra conţinutului întâlnirilor
Prima întâlnire a fost marseieză, în Cité de la musique, cu cântăreaţa « divă a Nadha » (renaştere a muzicii clasice arabe) Aïcha Rédouane, precedată în prima parte de Ansamblul Jilani, formaţie corală a confreriei marocane Qadiria Boudchichia. Vocalizele interminabile şi extatice ale cântăreţei marocane, virtuozitatea muzicienilor ei, puterea cântecelor rituale sufite interpretate de Jilani au plasat dintru început întâlnirile, în cursul acelei seri, sub semnul emoţiei concomitent estetice şi interioare. Programul marseiez, pus în operă dinamic de asociaţia D’un monde à l’autre, a cuprins încă două momente privilegiate, unul dintre ele fiind întâlnirea dintre Frédéric Lenoir [1] şi Faouzi Skali [2], pe tema « Sacrul azi ». Intervenţiile celor doi, de o reală complementaritate, au exprimat numeroase idei adecvate subiectului, printre care cele, pentru sociologul specialist în comportamente religioase contemporane, ale unei întoarceri la sacru manifestă şi crescândă azi, mergând până la a caracteriza o formă de ultra modernitate, de « post post-modernism ».
Acest fenomen, explicabil prin desprinderea valorilor tradiţionale izvorâte din iudeo-creştinism, la fel ca şi marile paradigme intelectuale ale secolului XX (marxism, structuralism, existenţialism) şi a certitudinilor scientiste ale secolului XIX, se caracterizează în termenii săi printr-o abordare mai individualizată a spiritualităţii. Apariţia sacrului nu mai este, în cazul de faţă, strict sinonim cu reînnoirea religioasă. Căutarea sensului şi a « mai binelui » este însoţită de câteva decenii de o creştere a puterii metodelor, grupelor şi a învăţământului aflat, cel mai adesea, în influenţa marilor căi religioase tradiţionale.
În această privinţă, Faouzi Skali, intelectual angajat, iniţiator al forumului internaţional de la Fes Un suflet pentru mondializare, a ridicat importanta chestiune a raţiunii de a fi a cadrului religios tradiţional şi al iniţierii spirituale în sânul său în perspectiva unui autentic demers şi a unei transformări spirituale. Riscul unei « spiritualităţi la liberă alegere » fiind acela de a hrăni ceea ce el a desemnat ca forma ultimă a expresiei materialiste şi individualiste a societăţilor contemporane : tentativa de acaparare a spiritualităţii înseşi de către « individul egotic » ; tendinţă în egală măsură calificată drept « materialism spiritual » de către Frédéric Lenoir, citând un maestru contemporan buddhist.
Cei doi vorbitori au dorit, în concluzie, o reîntoarcere la sacru reinvestind în mod nou şi viu marile căi spirituale tradiţionale în scopul permiterii timpului nostru autenticul supliment de suflet de care are nevoie.
Faouzi Skali, prezent şi la Montpellier şi la Cannes, în compania Ansamblului Jilani, a reamintit în faţa unei săli din Espace République plină, în legătură cu cântecele şi poezia sufite, tema intervenţiei sale, că aceste moduri de expresie, ca şi religia însăşi, nu căpătă sens decât pornind de la o experienţă a sacrului, intimă şi non-verbală, la care trimit.
Au avut loc întrebări şi schimburi care au permis să se înţeleagă mai bine în ce fel o religie practicată în mod literalist şi dispreţuind dimensiunea interiorizată interpelată în textele sacre prin intermediul simbolului, aluziei şi al parabolei, constituie în definitiv o necunoaştere profundă şi periculoasă a vocaţiei religiei de permitere a reînnoirii legăturii cu fiinţa, de deschidere a accesului la dimensiunea spiritului şi a sacrului.
Două alte întâlniri la Avignon şi la Aix-en-Province au fost la fel de intense în prezenţa lui Abd al-Malik, tânăr lider al grupului rap NAP, autor al unui recent album solo Le face à face des cœurs şi a unei autobiografii dedicate ţării care l-a primit ca imigrant, Qu’Allah bénisse la France.
Cuvintele lui Abd al-Malik, care suscită un adevărat interes mediatic acum, sunt fructul unui parcurs neobişnuit, mergând de la ura împotriva ghettoului (a crescut în subursbia Neuhoff din Strasbourg) la experienţa spiritualizată a dragostei în cadrul ataşamentului de o confrerie sufită. El defineşte « rap-ul său » ca un « rap al dragostei », perspectivă eminamente subversivă într-un mediu care cultivă contestaţia. La sursa demersului său se află o întrebare-căutare : « Ce mai este după revoltă şi căutarea identităţii ? » Aşadar, Abd al-Malik a venit să-şi evoce parcursul, dar şi întâlnirea cu Jean Mouttapa, director al departamentului spiritualitate în editura Albin Michel, în cursul pelerinajului la Auschwitz iniţiat în 2003 de Emile Şoufani, « preotul de la Nazareth », pentru memorie şi pentru pace.
Această întâlnire a fost la originea cărţii sale şi a unei sfâşietoare relaţii de prietenie, de respect şi de înţelegere reciprocă, în cadrul căreia seara pe tema « Limbajul inimii » de la Teatrul Chêne noir de la Avignon a introdus publicul în prezenţa celor doi autori.
În această seară, animată de către Marie Hélène Dassa, redactor-şef al revistei Soufisme d’Orient et d’Occident, a fost un moment rar, bulversant pentru mulţi, în cadrul căreia, dincolo de diferenţele de sex, de origine, de religie, vorbitorii au dat dovadă de o extraordinară putere de a-l asculta, de a-l recunoaşte şi de a-l primi pe celălalt, fondată pe o percepţie comună şi fină de a partaja aceeaşi condiţie de Om.
O lecţie de viaţă, de toleranţă, de deschidere, o zguduire a conştiinţei prin care, fără nici o îndoială, în intimitatea participanţilor s-au născut alte priviri asupra Iudaismului, Creştinismului şi Islamului şi a capacităţii lor de a vorbi o limbă comună, cea a inimii, cea a posibilului şi a esenţialului.
Note :
[1] Sociolog şi istoric al religiilor, colaborator al L’Express şi Le Nouvel Observateur, a publicat recent la Fayard Les métamorphoses de Dieu. Este autorul mai multor alte lucrări şi a coordonat elaborarea lucrării Dictionnaire encyclopédique des religions la acelaşi editor.
[2] Antropolog, specialist în mistica musulmană, Faouzi Skali este autorul mai multor lucrări pe acest subiect. Este printre altele fondatorul Festivalului de la Fès al muzicilor sacre din întreaga lume şi a forumului internaţional Un suflet pentru mondializare. A fost recent solicitat de preşedintele Comisiei Europene să facă parte din Comitetul Întelepţilor Uniunii.
(sursa : Revue Soufisme d’Orient et d’Occident, no 10, juin 2006, La Relation de maître à disciple)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu