Ibn 'Arabi - Extrase din "Cartea revelatiilor" (3)

"Se cuvine sa mai stii - fie ca Dumnezeu sa te ajute! - ca iubirea e un cuvant divin. Dumnezeu s-a calificat in acest fel numindu-se [in Coran] "Cel ce iubeste fara margini" (al-wadud)[4] si care in textele profetice este numit "Iubitul" (muhibb).

In Torah, Dumnezeu ii spune lui Moise: "O, fiu al lui Adam! Pentru dreptul pe care ti l-am dat, te iubesc (muhibb), si pentru dreptul pe care il am asupra ta, iubeste-Ma!"

Iubirea (mahabba) este mentionata in Coran si in traditie (Sunna), atat ca un privilegiu al lui Dumnezeu, cat si al creaturilor. Dumnezeu enumera categoriile de fiinte pe care le iubeste (mahbubun)[5] si insusirile lor, precum si dispozitiile fiintelor care nu-i sunt pe plac, specificand in mod clar familiile de fapturi carora acestea le apartin.

Dumnezeu a poruncit Profetului Sau - pacea si binecuvantarea fie cu el! – sa faca cunoscut tuturor: "Daca-L iubiti pe Dumnezeu, urmati-ma (e vorba de Profet), caci Dumnezeu va va iubi" (Cor. III, 31).
Dumnezeu spune apoi cat se poate de limpede: "O, credinciosilor! Cel care, dintre voi, se leapada de credinta sa... sa stie ca Dumnezeu va aduce alti oameni pe care El ii va iubi si care Il vor iubi" (Cor. V, 54).

Iata ce spune Dumnezeu despre fiintele pe care le iubeste: "Dumnezeu iubeste pe cei ce nu intarzie sa se intoarca la El si iubeste pe cei ce se purifica" (Cor. II, 222). "Iubeste pe cei ce se daruiesc Lui" (Cor. III, 159). "Iubeste pe cei rabdatori" (Cor. III, 146). "Iubeste pe cei sinceri. Iubeste pe cei a caror purtare este desavarsita" (Cor. II, 195). "Iubeste pe cei care lupta pe Calea Sa... ca si cum ar fi o zidire trainica" (Cor. LXI, 4).

[4] Numele divin al-wadud este construit pe paradigma fa'ul, ce are un dublu inteles: activ si pasiv. Al-wadud este deopotriva Iubitul si Cel Iubit cu credinta si neincetat. Este unul din cele nouazeci si noua de nume ale lui Dumnezeu.

[5] Iubirea lui Dumnezeu, care este primordiala, afecteaza fiintele in realitatea lor virtuala mai inainte de a le afecta in existenta lor efectiva. Cand se manifesta ca locuri cosmice de manifestare a atributelor Numelor lui Dumnezeu si sunt genul de creaturi supuse conditiilor de existenta precise si conforme Intelepciunii divine, ele proiecteaza aceste dispozitii potrivit Vointei divine creatoare (mashi'ah). Trasaturile de caracter pe care ele le exprima atunci pot fi laudabile sau condamnabile, in functie de Vointa normativa divina (irada)."

Din contra, atunci cand Dumnezeu refuza sa iubeasca anumite fiinte din cauza unor insusiri ce nu ii sunt pe plac, El lasa sa inteleaga ca acestea trebuie sa piara, insa numai pentru ca opusul lor sa se manifeste in mod necesar.

Iata ce spune Dumnezeu: "Dumnezeu nu-i iubeste pe cei corupti si nici stricaciunea lor" (Cor., V, 64). Ei bine, contrariul acestei atitudini este cinstea (salah), si faptul de a renunta la prima face sa se iveasca ultima.
Dumnezeu a spus: "Dumnezeu nu-i iubeste pe cei aprigi" (Cor., XXVII, 76). "Nu-i iubeste pe cei mandri si pe cei ce se lacomesc" (Cor., VI, 141). "Nu-i iubeste pe cei nedrepti" (Cor., LXII, 40). "Nu-i iubeste pe cei ce nu stiu a se infrana" (Cor., VI, 141). "Nu-i iubeste pe cei ce graiesc vorbe rele" (Cor., IV, 148). "Nu-i iubeste pe cei ce incalca legea" (Cor., II, 190).

Mai mult, lui Dumnezeu ii place ca noi sa aratam insusiri alese, unele dintre acestea fiind rodul unei infrumusetari a sufletului (tazyin), iar altele imbraca o valoare absoluta (mutlaqua). Din bunavointa fata de noi, Dumnezeu a spus: "Dumnezeu v-a facut sa iubiti credinta si a infrumusetat-o in inimile voastre" (Cor., XLIX, 7). In acelasi inteles precis: "Si a facut sa apara drept podoaba [dinaintea oamenilor] dragostea pentru bunurile dorite..." (Cor., III, 14).

In legatura cu cei casatoriti, a facut urmatoarea revelatie: "Unul din semnele lui Dumnezeu este de a fi creat perechi din sufletele voastre (sotii) si pentru voi insiva, ca langa ele sa va odihniti in pace. De asemenea, a pus apoi intre voi afectiunea (mawadda) si mila (rahma)" (Cor., XXX, 21).

Dumnezeu ne-a interzis sa aratam afectiune dusmanilor Sai[6]. El a spus:
"Credinciosi! Nu-i luati drept prieteni (awliya') pe dusmanii Mei si pe dusmanii vostri, daruindu-le dovezi de dragoste" (Cor., LX, 1).

[6]Dusmanii lui Dumnezeu sunt cei care manifesta tendinte rele sau negative care nu ingaduie fiintelor respective sa reflecte in mod corespunzator iubirea divina primordiala. Pentru ca aceasta iubire originara sa produca efectele benefice si pozitive in fiintele care singure sunt suporturile aparitiei Numelor divine, trebuie sa fie pure si cristaline si nicidecum opace sau tulburate de agresiunile Ordinului divin. Numai iubirea lui Dumnezeu se exercita in astfel de persoane sub chipul repulsiei, prin intermediul modalitatilor care nu pot accepta Iubirea in toata puritatea ei.
Din acest motiv, adevaratii credinciosi, potrivit unui tip de Revelatie data, nu trebuie sa arate iubire pentru caracterele pervertite ale respectivelor creaturi, si in acelasi timp sunt obligate sa nu le respinga ca esente iubite din toata vesnicia.
Termenul mawadda, folosit ca radacina a Numelui divin al-wadud, exprima o dragoste reciproca ce nu ingaduie Iubitului si celui iubit sa fie despartiti.
In Coran, iubirea apare mentionata in multe locuri. Exista de asemenea numeroase texte profetice ce amintesc despre iubire, de pilda: "Profetul - pacea si binecuvantarea fie cu el!- a spus in numele lui Dumnezeu: "Eu eram o Comoara (ascunsa); Eu nu eram cunoscut. Si, iata, am vrut sa ma fac cunoscut. Am creat, asadar, fapturile si M-am facut cunoscut lor astfel ca ele sa Ma poata cunoaste.""

De aici rezulta ca Dumnezeu ne-a creat doar pentru Sine insusi si nicidecum pentru noi insine. Si cum plata este unita cu fapta, daca noi vom lucra pentru noi si nu pentru El, adoratia noastra ('ibada), in ceea ce-l priveste, este pentru El si nu pentru noi, chiar daca servitutea de a adora nu va fi actul in sine insusi. Purtarile exterioare ale fiintelor create Ii apartin, pentru ca El continua sa fie [adevaratul] Agent. Perfectiunea actelor trebuie pusa pe seama Sa, caci totul purcede din El, potrivit cuvantului Sau: "Pe suflet! Si L-a modelat in chip armonios, punand in el desfrau si piosenie" (Cor., XCI, 7 si 8). "Dumnezeu este cel care v-a creat pe voi si toate cate le faceti" (Cor., XXXVII, 96). "Asa este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este alt Dumnezeu in afara de El,Creatorul tuturor lucrurilor. Sa-L adoram, asadar..." (Cor., VI, 106).

Datele acestea ale revelatiei se refera, prin urmare, la faptele slujitorilor Sai.

Trimisul lui Dumnezeu - pacea si binecuvantarea fie cu el! - a spus: "Dumnezeu este cel ce a zis: "Cei ce se apropie de Mine o fac pentru lucrarea pe care Eu o iubesc cel mai mult - aceea de a implini fapte prescrise. Slujitorul se apropie neincetat de Mine prin opere nespus de bune (nawafil) pana cand Eu ajung sa-l iubesc. Si cand il iubesc, Eu sunt auzul prin care aude, vederea prin care vede, mana cu care apuca, piciorul cu care merge"".

In temeiul acestei revelatii divine (tajalli) s-a putut sustine doctrina unificarii (ittihad). Oare n-a spus Dumnezeu: "Nu tu ai aruncat, atunci cand ai aruncat..." (Cor., VIII, 17) si "Dumnezeu este cel care v-a creat pe voi si tot ce faceti" (Cor., XXXVII, 96).

Mai gasim de asemenea si aceste texte profetice: "Dumnezeu il iubeste pe razvratitul care se caieste". "Iubeste-l pe Dumnezeu pentru binele pe care El il acorda favoritilor Sai." "Dumnezeu este frumos (jamil). Iubeste Frumusetea (jamal)." "Cu adevarat, lui Dumnezeu ii place sa fie laudat." "Mi-a fost dat sa iubesc trei [lucruri] din lumea aceasta: femeile, rugaciunea de multumire si miresmele suave."

Textele profetice in care apare iubirea sunt nenumarate. Mai trebuie sa stii ca iubirea este o insusire aleasa si ca dragostea este inceputul (asl) vietii universale (wujud).

"Din iubire ne-am nascut
Pe masura iubirii am fost alcatuiti
Dupa iubire tanjim.
Iubirii ne incredintam."

*****
Fragmente din "Cartea revelatiilor de la Mecca" ("al-Futuhat al-Makkiyya") din cartea Ibn 'Arabi - Iluminari, aparuta la Editura Herald, 2003.