Imaginaţia (wahm) este lucru zadarnic, dar Dumnezeu ne-a dat-o spre o mare înţelepciune. Fiecare lucru, de altfel, are un mare secret şi un aspect evident, pentru că este spus (în Coran): "Doamne, Tu n-ai creat zadarnic aceasta, lăudat fii Tu" (III, 191), "credeţi deci că Noi am creat din joacă?” (XXIII, 117). Departe de Domnul nostru aşa ceva, Dumnezeu este deasupra acestor lucruri. Aceasta este natura imaginaţiei pe care dacă n-o subjugi, adică nu-i impui puterea ta, te va subjuga inevitabil şi ţi-o va impune pe a ei. Dacă nu-i negi opinia, ea ţi-o va nega pe a ta. Or, ea nu este nimic, dar dacă îi asculţi cuvintele, îţi va înmuia certitudinea (spirituală) şi te va îndrepta pe alte căi. Dar dacă nu o asculţi, lumina ta interioară va creşte. Prin creşterea aceasta, certitudinea ta se va întări. Prin întărirea ei, voinţa ta spirituală se va înălţa, iar prin elevaţia ei îl vei atinge pe Domnul tău, iar a-L atinge înseamnă a-L cunoaşte.
Pentru călătorii spre Dumnezeu care nu ascultă discursul imaginaţiei şi nu-i urmează opiniile, ea este ca un vânt puternic care vine în ajutorul marinarilor, astfel încât ajung într-un ceas acolo unde alţii nu sosesc decât după o călătorie de o lună sau de un an. Dimpotrivă, cel care se opreşte la vorbele şi la opiniile ei, rămâne blocat pe drum, aşa cum li se întâmplă tot marinarilor. Acesta este efectul ei [1].
Constatăm că cel care lasă ceea ce nu-l priveşte, se mulţumeşte cu cel mai mic lucru pentru a supravieţui, în vreme ce acela care nu lasa cele inutile nu va avea niciodată tot ceea ce nu-i trebuie, orice ar face.
Notă:
[1] Ca facultate plastică a sufletului, imaginaţia poate fi receptivă la adevărurile spirituale, la fel cum poate fi receptivă în privinţa "lumii”. Nu se poate spune că omul modern ar poseda o imaginaţie prea puternică. Dimpotrivă, ceea ce-l caracterizează este o imaginaţie antrenată si blocată de obiectele dorinţelor sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu