Voi nu puteţi concepe ca faqîrul să fie detaşat de toate lucrurile şi să nu fie în prezenţa lui Dumnezeu. Este imposibil, căci cel a cărui aspiraţie spirituală se ridică deasupra lucrurilor create, Îl atinge pe Creator, şi a-L atinge, este a-L cunoaşte. Părăsiţi deci fără ezitare toate lucrurile pe care vă bazaţi, oricare ar fi, şi să nu vă încredeţi în ele.
« Oricine se mulţumeşte cu altceva decât Tine, piere.
Şi cel care se îndreaptă spre ceea ce este departe de Tine, se pierde. Orice lucru pe care tu-l părăseşti, poate fi înlocuit, dar nu există pentru Dumnezeu, dacă-L înlocuieşti, un înlocuitor. »
Să ştiţi că eram cu fratele meu întru Dumnezeu, piosul şi nobilul Hassani Abul-‘Abbâs Ahmed at-Tâhir (fie ca Mila lui Dumnezeu să fie cu el) în moscheia al-Qarawiyin, şi eram amândoi intens cufundaţi în contemplaţie. Şi iată că dintr-o dată tovarăşul meu se lăsă distras, sau înmuiat – până într-acolo încât căzu în vorbăraie ca cei mai mulţi dintre oameni. Atunci îi spusei brusc şi mânios : « Dacă vrei să câştigi, loveşte şi aruncă ! »
I-am spus unui anume frate : « Nu-l lovi nici pe evreu, nici pe creştin, nici pe musulman, ci loveşte-ţi propriul suflet (nafs), şi nu înceta să loveşti până când moare ! » Şi fără teamă, fără teamă, şi voi, fraţii mei, respingeţi negreşit vorbăraia, căci este una dintre cele mai rele tentaţii şi nu convine nivelului vostru, nici stării voastre spirituale. Şi nu-i pomeniţi pe oameni decât în cele bune, căci nu are recunoştinţă faţă de Dumnezeu cel care nu are recunoştinţă faţă de oameni », cum spune Profetul (fie binecuvântarea şi pacea asupra lui). Noi mai constatăm de altfel – şi Dumnezeu ştie mai mult – că cel care nu-i ia în consideraţie pe oameni, adică cel care-i ignora, nu-L contemplă nici pe Dumnezeu în mod perfect, căci perfect este cel pentru care creatura nu-L ascunde pe Creator, nici Creatorul pe creatură. Cunoaşterea distinctivă nu-i ascunde cunoaşterea unitivă, nici aceasta pe cealaltă. Efectul nu-i ascunde cauza, nici cauza efectul, legea religioasă (shar’ia) nu-i ascunde adevărul spiritual (haqiqah), nici adevărul spiritual legea religioasă. Metoda (suluk) nu-i ascunde atracţia interioară (jadhb), nici atracţia interioară metoda, şi aşa mai departe. El este cel care a realizat scopul. El este perfect, cunoscătorul. În vreme ce opusul său e rătăcitul. Nu vorbim aici despre nebunul întru Dumnezeu (majdhûb) care a fost răpit dincolo de simţurile sale, căci acesta nu este deloc rătăcit [1].
[1] Majdhûb, cel atras de jadhb (atracţia) divină), este omul al cărui spirit este continuu absent de pe planul simţurilor şi al raţiunii, astfel încât apare ca un nebun sau ca un somnambul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu