De origine medineză, s-a născut în 990 AH (1582), a trăit la Fes şi s-a stins din viaţă în 1040 AH (1631).
A fost specialist în jurisprudenţă islamică, savant pios şi plin de virtute, a învăţat Coranul de la Imâm Abî Al-‘Abbâs Ahmad, fiul specialistului în jurisprudenţă Sidi ‘Uthmân Al-Lamtî, a învăţat cele şapte predici (al-qirââtu) cu Imâm Abî Al-‘abbâs Ahmad Al-Kafîf, apoi cu Imâmul şi savantul Abî ‘Abdillah Muhammad As-Sharîf Al-Marrî at-Tilimsânî.
A învăţat gramatica de la câţiva mari cunoscători ai vremii, cum ar fi: Muftiul Fesului - Abû ‘Abdillah Ibn Al-Qâsim Al-Qassâr Al-Qaysî şi Imam Ibn Al-Qâdî.
Şi-a însuşit ştiinţele hadîthelor de la Imâm Al-Qassâr, Imâm Ibn ‘Azîz, Imâm Ibn Al-Qâdî, Imâm Safiyy Ed-dîn Muhammad Ibn Yahyâ Al-‘Izzî Al-Shâfi‘î în Orient (cu ocazia pelerinajului său din anul 1008 al hegirei) şi de la numeroşi alţi învăţaţi.
Studiază „Muwatta’ " Imâmului Mâlik cu Imam Sidi Abî ‘Abdillah Muhammad Al-Jinân, si „Shamâil At-Tirmithî” cu Imâmul şi Şeicul Sidi Abû Al-Hasan ‘Ali Al-Btîwî.
Stăpânea ştiinţele Coranului, cunoştea gramatica, interpretarea Coranului, logica, matematica, Usûl-ul şi numeroase alte discipline.
Printre discipolii şi elevii săi cei mai cunoscuţi se numără: Abû ‘Abdillah Muhammad Ibn Ahmad Mayyâra (autorul Mudawanna care comentează şi explică „Matn” al lui Ibn ‘Âshir), Şeicul ‘Abdelqâdir Al-Fâsî, Abu Al-‘Abbâs Ahmad Ibn ‘Ali As-Sûsî.
A fost un ascet, un mudjahid şi un sufi pios.
Printre operele sale se numără:
- Matn: Al-murshidu al-mu‘înu ‘alâ ad-darûrî min ‘ulûmi ed-dîn: care a avut un succes semnificativ atât în Maghreb, cât şi în Africa sub-Sahariană, unde a fost - şi este încă - învăţat şi recitat la reuniunile sufite şi în moschei;
- Tanbîhu al-khillâni fî ‘ilmi rasmi al-Qur-ân;
- ’Ilmu ar-rub‘i al-majîdi;
- Shifâu al-qalbi al-jarîhi fî sharhi burdati al-madîhi ş.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu