Un discipol intrerupse un maestru sufi care cita, ca exemplificare, faptele si spusele sufilor din trecut.
- Daca intervin, declara cel dintai, este fiindca am nevoie de clarificari. Te-as ruga sa raspunzi acestei rugaminti chiar daca solicitarea mea contravine regulii grupului si este nepotrivita in termenii comportamentului cuvenit in cadrul acestei audieri.
Maestrul sufi raspunse:
- Suntem gata sa te ascultam, chiar daca este putin probabil ca o intrebare pusa in felul acesta sa-ti fie si sa ne fie de vreun folos.
Discipolul ii multumi si continua:
- Iata intrebarea mea. Ni se vorbeste neincetat despre perfectiunea atributelor maestrilor din trecut; se evidentiaza necontenit, cu exemple ilustrative, intelepciunea si caracterul eminent al sufilor. De ce, pentru a echilibra intrucatva lucrurile, nu sunt niciodata amintite defectele si esecurile lor?
Maestrul sufi raspunse:
- Vanzatorii de fructe nu pastreaza poamele stricate: le arunca. Daca oamenii s-ar adresa unui doctor si ar cere sa-i vada pe pacientii care au murit, acesta ar trebui sa-i indrume spre cimitir. Daca, la randul tau, doresti sa cotrobaiesti printre gunoaiele acestei lumi, va trebui sa iei un gunoier drept ghid.
Nu invatam intotdeauna sa cunoastem liniile drepte, identificand liniile sinuoase; lumea este deja plinã de linii sinuoase. Discipolul nu trebuie decat sa se straduiasca sa traseze o linie dreapta, ca sa descopere ca aceste elemente sunt deja prezente: se afla in el insusi.
Intrebarea ta este una dintre cele mai vechi intrebari care exista. Pentru a-i raspunde s-a si inventat zicala: "Daca vrei sa percepi o linie sinuoasa, n-are rost sa folosesti o rigla."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu