Printre simbolurile vizibile de zi cu zi ale Islamului trebuie luat în considerare şi acoperământul pentru cap.
În secolul al XVIII-lea se spunea, despre europenii fascinaţi de fastul Sublimei Porţi care se converteau la islam, că "primeau turbanul".
Acoperământul pentru cap este un însemn social, o emblemă a clasei căreia îi aparţine cel care îl poartă. Aceasta se dezvăluie prin rafinament, plecând de la material, confecţie şi port.
Taguelmust-ul, vălul lung alb (înfăşurat în formă de turban) al maghrebienilor sau kaffiyah ţărănesc (mai apoi revoluţionar) al celor din Orientul Apropiat, scufa înaltă a dervişilor rotitori, calpacul (căciula de astrahan) din Turcia urbană, de origine tătară, sunt atât un acoperământ pentru cap - parte anatomică nobilă la musulmani -, cât şi un indiciu evident al originii.
În costumul tradiţional afro-arab al murizilor şi maurilor, calota albă a fost întotdeauna purtată de clasele elevate, fie de cler (asceţi musulmani, savanţi), fie de aristocraţia locului.
La mauritanii Trârza calota albă (arraqiya) era simbolul puterii în exerciţiu. Ea s-a extins în tot Maghrebul popular tradiţional.
Boneta roşie (turban, shashiya) sau, sub formele sale mai elaborate ale calpacului şi, mai ales, ale fesului, îndeplinea aproape aceeaşi funcţie, în special la demnitarii egipteni şi turci, ea făcând întotdeauna parte din costumul oficial.
Un proverb tuareg este mai mult decât limpede: "Un nobil se recunoaşte după taguelmust." Acest "aranjament", aşadar, funcţionează ca un indicator al clasei sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu