Inima apare in Coran sub denumirea de qalb, ca locul in care Dumnezeu le-a lasat oamenilor credinta:
"Dumnezeu le-a scris in inimi credinta si i-a intarit cu Duhul Sau" (Cor LVIII, 22);
si "Dumnezeu v-a facut sa iubiti credinta pe care a impodobit-o in inimile voastre" (Cor XLIX, 7).
Prin pozitia si rolul sau anatomic inima este centrul sensibil al fiintei, iar in plan spiritual este locul intuitiei, al viziunii si al trairilor spirituale.
Coranul subliniaza rolul ei in acceptarea credintei - daca inima nu este deschisa lui Dumnezeu, omul este orb caci rolul esential al inimii este acela de a vedea realitatile spirituale, de a-l vedea pe Dumnezeu asa cum apare in sura XXII, versetul 46: "nu ochii lor sunt orbi, ci inimile lor din piepturi sunt oarbe".
Tot inima este locul de unde izvoraste intentia, niyya, a carei importanta este capitala in islam; niciun act religios nu este considerat valabil daca nu exista intentia constienta si deplina de a-l savarsi.
Radacina araba a termenului qalb cuprinde, conform dictionarului Lisan al-'Arab, verbul qalaba, yaqlibu al carui sens este acela de "a intoarce pe toate partile, a face ca partea de sus sa devina partea de jos, iar partea interioara sa devina peratea exterioara".
Misticii musulmani extrag din sensul etimologic intelesul esoteric al termenului. Astfel, qalb este salasul sufletului impacat si inspirat de Dumnezeu atunci cand individul este calauzit pe calea spirituala spre a ajunge la cunoastere prin inspiratia divina, 'ilham, care invaluie inima.
In lucrarea lui al-Hakim at-Tirmidhi, qalb este cel ce-al doilea cerc concentric in reprezentarea inimii, corespunzand sediului luminii credintei, nur al-iman. Credinta reprezinta acceptarea adevarului revelatiilor divine si este legata de un anume fel de cunoastere a realitatii, al-haqiqa, pe care numai Dumnezeu o poate incredinta, fara insa a putea fi vazuta in mod direct.
Pentru a se referi la inima al-Hallaj foloseste termenul qalb, ce acopera semnificatiile sale coranice, corelandu-l mai ales cu temele credintei, cunoasterii si uniunii mistice.
Acest termen apare intr-o proportie destul de insemnata in Divanul sau si intretine o stransa relatie cu concepte cheie ale sufismului. Trebuie notat ca incidenta sa se ridica la o cincime din poeziile atribuite lui al-Hallaj, ceea ce ii confera un rol important in intelegerea misticii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu