Un maestru sufi invita pe cineva care nutrea un profund respect fata de el sa vina sa locuiasca sub acoperisul sau. Nu se scursesera nici patru zile de la instalarea oaspetelui, cand maestrul pleca intr-o calatorie si absenta vreme de trei ani.
Oaspetele trecu prin momente dificile. Lipsit de prezenta maestrului, se simtea dezorientat, cu atat mai mult cu cat era acum responsabil si de treburile casei.
Dupa o lunga bucata de timp un alt vizitator, caruia ii descrisese greutatile sale, remarca, atunci cand reveni sa-l vada, ca oaspetele dintai ii succedase maestrului si ca sentimentele sale erau acum cu totul diferite de cele de dinainte.
- Ceea ce mi se paruse a fi limpede cand am ajuns aici, marturisi succesorul, era, asa cum imi dau acum seama, de fapt neclar. Daca maestrul ar fi ramas cu mine, n-as fi putut indura intensitatea prezentei sale. Ceea ce-mi doream atunci era sa ma aflu in prezenta sa. In realitate, insa, aveam nevoie sa fiu patruns de ambianta locuintei sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu